5,723 matches
-
că Descartes ajunge la cunoașterea ei printr-o intuiție. E adevărat că filosoful folosește acest termen, după cum am arătat și mai sus, Însă de cele mai multe ori pentru a-l respinge. Iar ceea ce respinge În modul cel mai hotărât este intuiția mistică, căreia Îi opune intuiția rațională, discursivizată, chiar cu neajunsurile pe care le comportă de multe ori raționarea. Iată În acest sens un fragment dintr-o scrisoare din 1648 către același Jean de Silhon, membru al Academiei Franceze: „Toate cunoștințele ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și unor nevoi economice fundamentale” (Bărbat, 1925-1926, p. 22). La fel și în câmpul științei: ea nu poate trăi decât „atâta vreme cât nu-l uită pe om”, nevoile lui. „Știința pură”, ruptă de „latura practică” a vieții, „devine contemplație și vis mistic”, abandonând spiritul activ, orientarea creativă. De aceea, „națiunea care dorește să aibă în mijlocul ei focare de știință, adică locuri din care să se răspândească instrumentul cel mai necesar operei de creație, de făurire a culturii, va trebui să fie o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
aceasta e impusă tocmai de nevoia unei împliniri în negativitate? Cioran este sedus de misiunea imposibilă a recuperării Ființei, dar este sedus pentru că există la el, în mod fatal, dincolo de orice iluzie, intuiția unei realizări în eșec. Citează dintr-un mistic musulman o afirmație considerată demnă de Meister Eckhart: „Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr” (I, 64). Afirmație demnă de el însuși, în care sunt încorporate propriile experiențe. Doar că distrugerea de sine îmbracă adesea ipostaza unei întemeieri. Ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sensul unei permanente ezitări în afara „spiritului geometric”. „A gândi înseamnă să cauți nuanța, nu să simplifici” (III, 295). Căutând, într-un mod fatal, nuanțe, Cioran fundamentează adevărul contradictoriu. Iubește, cum o spune într-un loc, „ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului”, adică „uitările”, „contradicțiile cu sine însuși” (III, 301). Negativitatea, nuanțele, contradictoriul sunt ipostazele acelui adevăr, mască a ființei, în legătură cu care el nu poate folosi majuscula. Cioran străinul, despre legitimarea iluzieitc "Cioran str\inul, despre legitimarea iluziei" Drumul spre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și el ireal.” (III, 279-280). Și, în acest context, urmează exultanța (cumva mistică) de a fi nimic: „Dacă întreg universul ar fi împotriva mea, dacă aș fi detestat deopotrivă de oameni și de zei, nimic nu m-ar putea atinge și nici zdruncina: ce se poate face împotriva unui punct? Un punct în mijlocul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca talent și ca automatism. Căci ea e antipodul însuși al extazului” (III, 292). Și printre păcatele neamului său Ă limită de neiertat și pentru sine Ă se află nu numai refugiul în anonimat din fața istoriei, ci și absența angajării mistice. O spune la un moment dat: „Argumentul zdrobitor împotriva țării mele este că n-a dat nici un mistic. Pe nimeni care să fi făcut o experiență mistică cu adevărat profundă. Să ne înțelegem nu vreau să spun că nimeni n-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se află nu numai refugiul în anonimat din fața istoriei, ci și absența angajării mistice. O spune la un moment dat: „Argumentul zdrobitor împotriva țării mele este că n-a dat nici un mistic. Pe nimeni care să fi făcut o experiență mistică cu adevărat profundă. Să ne înțelegem nu vreau să spun că nimeni n-a atins experiența mistică. Ce vreau să spun e că nimeni n-a creat pornind de la această experiență, că nimeni nu și-a asociat numele cu ea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un moment dat: „Argumentul zdrobitor împotriva țării mele este că n-a dat nici un mistic. Pe nimeni care să fi făcut o experiență mistică cu adevărat profundă. Să ne înțelegem nu vreau să spun că nimeni n-a atins experiența mistică. Ce vreau să spun e că nimeni n-a creat pornind de la această experiență, că nimeni nu și-a asociat numele cu ea, n-a inovat în acest domeniu, fie și numai prin câteva formule” (III, 293). Este ceea ce, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vine și Dumnezeu” (III, 274). De aici și până la vidul care-l întruchipează pe Dumnezeu, pentru Cioran nu-i decât un pas: „Cu cât mă gândesc la vid, cu atâta îmi dau seama că am făcut din el un concept mistic, sau un substitut al infinitului, poate al lui Dumnezeu” (I, 25). Nevoia de Dumnezeu face ca până și vidul să poată lua înfățișarea lui: „M-am înfundat atât de tare în Vid că o nimica toată ar fi de-ajuns
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
țineau de halucinație. Și, totuși, acele ore îmi dăruiseră deopotrivă certitudinea și emoția realității supreme” (I, 162). Nu-i vorbă, Cioran vorbește și despre un „extaz al neantului” (I, 66), poate tocmai o confirmare a faptului că extazul aparține experienței mistice. Pe la începutul caietelor, își amintește astfel de experiențe: „«Delirul sfânt», despre care vorbește Tereza d’Avila pentru a numi una din fazele contopirii cu Dumnezeu Ă m-a apropiat de el uneori... acum o veșnicie, vai!” (I, 51). Și, deși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dată am spus-o unui coleg foarte deștept, care se credea așa pentru că era ateu. Da, mi-a spus să nu mai folosesc cuvîntul Dumnezeu. "Dar de ce?" Pentru că nu există." "Bine, dar ca să neg ceva trebuie să-l numesc." "Ești mistic, tovarășe!" mi-a spus și atunci mi-a venit să vărs. Să știi, Mina, că și eu am început-o cu vărsăturile. După aceea, mai tîrziu, a venit moartea. (pauză) Hai la înmormîntare. Hai, că dacă ne-a mai lipsi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Așa zdrențuite cum sunt. S-ar părea că elanul spre o zare mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații, prin asta se vor fi sfîrșit frămîntările în care te zbați? Sau încă alte încercări te așteaptă... De pildă, să "negociezi" cu Cel de Sus. Dacă "a negocia" este un demers care aici își are rostul. Își are, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
arătat banii”. Și ghiciți ce s-a mai întâmplat? Vânzările au crescut! +++ TEMĂ „Arată-mi banii!” Scrieți acest lucru pe un cartonaș pentru a vă aduce aminte că doar a face acest lucru poate fi motivant. +++ +++ Epilog Există ceva aproape mistic și magic cu privire la bani, iar „să le arătați banii” poate fi mai stimulativ decât poate fi un cec. Încercați. +++ Ideea 143. Comportament = rezultate Managementul american continuă să facă o mulțime de greșeli. Una dintre cele mai grave este atunci când se
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
coeziune socială controlată de psihodinamica memoriei orale care creează forme specifice de comunicare și de strângere de informații care "activează strategii de identificare și recunoaștere". J. Campbell a stabilit patru funcții fundamentale ale mitului: funcția cosmologică, impunând cunoașterea universului, funcția mistică ce de dezvoltă viața spirituală a omului, în raport cu universul, funcția pedagogică, prezentând modele comportamentale, și funcția sociologică, care transformă mitul într-un "principiu de validare a sistemului și ordinii sociale". Expresie a culturii transpuse în coduri simbolice, mitul înfățișează "cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cincizeci de cazane sub stare de presiune aruncă trâmbe șuierătoare de aburi... Îi trebuie acestui tânăr care trage toți norii poeziei după el mai multă claritate, geometrie, precizie latină. Să nu uităm că ne tragem, cu adevărat, nu numai din misticii daci, dar și din arhitecții Romei, constructori de poduri și apeducte".3. Versurile poemului dezvăluie o energie uriașă și o viață secretă. Duhul fântânii cuprinde toată ființa "Duhul fântânii mi-a intrat în oase". El se metamorfozează într-o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o necesitate?) Secvența 3: 15 min. * Pornind de la sugestiile fragmentelor folosite ca suport ideatic, li se va cere elevilor să formuleze două soluții pentru ieșirea individului din aria de influență a sistemului opresiv (compromis, delațiune, mistificare a existenței sau soluție mistică). * Evocator în acest sens este prologul Trei soluții din Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. A patra soluție, cea mistică, a fost descoperită în urma experienței carcerale, prin înțelegerea profundă a ideii de jertfă. * Construirea sensului final al parcursului se va face
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
morfogeneza spontană în Jurnalul fericirii) " Pentru a ieși dintr-un univers concentraționar și nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniță ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului există soluția (mistică) a credinței. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecința harului prin esență selectiv. Cele trei soluții la care ne referim sunt strict lumești, au caracter practic și se înfățișează ca accesibile orișicui. Soluția întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sprayul pe care i l-a adus un violonist... din străinătate: "Miroase de te dă afară din Consiliu. Cred că putoarea vine și de sus, și de jos". Ca argument suprem, invocă numele tovarășei Tamara, care socotește că scenariul este mistic, "că n-are logică, n-are ideologie, n-are mobilizare, că pune Biserica în față, iar poporul în spate" că e reacționar. Că nu trebuie făcut niciodată acest film!... Offf, ce putoare vine de sus... Asta-i concluzia: niciodată acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce credeam că e specific omului, cu alte cuvinte gîndirea sa; e foarte bine că știința informaticii obligă la clarificarea definiției omului. Să rezervăm, așadar, ceea ce e mecanizabil mașinii, asta ne va permite să extragem măduva substanțială a omului, spiritualistă, mistică sau cum doriți, oricum cea care nu e reductibilă la mașină... Să ne cunoaștem mai bine: biologia, ca și informatica, ne ajută în acest sens. Vedem cum apare, odată cu ansamblul interconectat al mijloacelor informatice, embrionul mijloacelor ce vor constitui sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
iubirii, Allan este gata să se căsătorească, dar Maitreyi îl roagă disperată să nu le dezvăluie părinților tăinuita lor dragoste, convingândul că aceștia nu vor fi niciodată de acord cu o căsătorie ce încalcă legile castei. Oficiază apoi o logodnă mistică, adresânduse cerului, pădurii și, mai ales, pământuluimumă. Jurământul de dragoste și fidelitate al eroinei, rostit în marginea unor simbolice lacuri, sub lumina stelară, este o tulburătoare „nuntă în cer“. Allan e învăluit de magia ritualului, trăind o emoție dincolo de fire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee/o temă în romanul expe rienței În opinia mea, eroii romanului personalizează două ipostaze ale iubirii și ale tipolo giei intelectualului: Maitreyi simbolizează dragostea spiritualizată și gândirea mistică, supralo gică și creativă, în timp ce Allan întruchipează iubirea omenească, contra dictorie, ames tec de spiritualitate, pasionalitate și luciditate. Pe de o parte, perso najul narator este și eul conștiință al cărții, întruchipând tipologia intelectualului european, modelat de raționalism și pragmatism
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
profetice bineînțeles, deloc potrivite într-un cadru pozitivist -, ne vom referi numaidecât). Mai reținem deocamdată că acest aspect a putut fi echivalat cu părăsirea de către Comte a scientismului riguros în favoarea unei chemări universaliste, căreia i s-au conferit chiar conotații mistice (vezi I, notele 179 și 193). Dar chemarea universalistă reprezintă până la urmă tentația majoră a filozofiei. Spiritualizarea existenței și sistematizarea lumii prin rațiune ("ordonarea și disciplinarea inteligențelor", după cum afirmă Comte vezi I, nota 181) nu înseamnă altceva decât abandonarea unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu este o irupere ideologică fără antecedente" și că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează în perioada "emancipării fondului mistic vital de sub tutela creștinismului, în epoca Renașterii" (Recesivitatea..., II, p. 343). Având în vedere faptul că Renașterea este socotită îndeobște ca o perioadă clasicizantă, afirmația lui M. Florian poate părea surprinzătoare. Însă lectura unei cărți de Eugenio Batttisti (Antirenașterea. Cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, p. 117), aspect asupra căruia vom reveni. În acest sens, M. Florian citează chiar din Cours de philosophie positive, adică din principala lucrare pozitivistă a lui Comte, unde autorul nu poate fi suspectat nici măcar abandonarea pozitivismului în favoarea unei orientări mistice (această "discontinuitate" a fost contestată de Blaga în Fețele unui veac, p. 154 vezi infra I, nota 193): "Fiindcă am recunoscut în principiu că evoluția umană este caracterizată mai ales printr-o influență mereu crescândă a vieții speculative asupra vieții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]