3,411 matches
-
Pandion haliaetus"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), cresteț mijlociu ("Porzana parva"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), silvia undulată ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este legat de prezența umidității solului, iar la altitudini de 600-700 m trăiește pe versanții însoriți. Este galericol. Numele șoarecelui subpământean provine de la felul său de viață, dusă în galerii, pe care le
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.667 hectare. Acesta include rezervațiile naturale Făgetul Clujului și Valea Morilor. Situl reprezintă o zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.096 hectare. Aceasta include rezervația naturală Pădurea Canaraua Fetii. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogean) reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri termofile, râuri, mlaștini, stepe calcifile, grote, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
teleostean din familia "Belonidae". Lepisosteiformele sunt în general pești de apă dulce, deși unele specii pot intra ocazional în apele salmastre sau marine de lângă malul mării. Peștele aligator ("Atractosteus spatula"), în special, este frecvent prins cu plasele pentru creveți în mlaștinile sărate din Louisiana și a fost adesea observat în apele marine de pe coasta Golfului Mexic ale SUA. Lepisosteiformele pot tolera ape cu conținut scăzut de oxigen deoarece au o vezică înotătoare foarte vascularizată care comunică cu faringele printr-un duct
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
din al doilea război mondial, un grup de opt studenți, condus de directorul John Hogg și de Eva Parkins, o profesoară tânără, ajunge în micul sat Gifford Crythin, aflat în partea de nord-est a Angliei. Destinația lor este Casa din mlaștină - un conac impunător aflat pe o insulă izolată a continentului. Prezența lor trezește o forță malefică care bântuie de decenii această casă impunătoare. Din întuneric va apărea spiritul demonic și răzbunător al doamnei în negru.
Femeia în Negru 2: Îngerul Morții () [Corola-website/Science/333793_a_335122]
-
cu cap castaniu ("Aythya ferina"), rață moțată ("Aythya fuligula"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciuf de pădure ("Asio otus"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), bufniță ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), barză albă ("Ciconia nigra"), șerparul european ("Circaetus gallicus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete cenușiu ("Circus pygargus
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
adăpost antiaerian, ucigând doi soți. O bombă a lovit asupra unei barăci pentru acari, ucigându-l pe acar. Mai multe bombe au lobit un câmp de instrucție al artileriei, fără să producă distrugeri. Cam 200 de bombe au căzut în mlaștinile și dunele din Shoeburyness. Acestea erau bombe cu explozie întârziate și au explodat la intervale neregulate de timp. KG 53 pierduse doar patru bombardiere He 111 sau avariate. De asemenea, KG 53 a pierdut 12 membri ai echipajelor uciși, doi
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
pe o suprafață de 20.521 hectare. Acesta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Lunca Inferioară a Turului. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, meandre, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a albiei râului Tur, cuprinsă între colinele vestice ale Munților Oașului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și până la granița cu Ungaria. Aria protejată
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască de mlaștină ("Rana arvalis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca mică de lac ("Rana lessonae"); Pești cu specii de: babușcă de Tur ("Rutilus pigus virgo"), țipar ("Misgurnus fossilis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
include Parcul Natural Lunca Mureșului și rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată în bioregiunea panonică a luncii inferioare a râului Mureș, întinsă între municipiul Arad și granița
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
apiaster"), lopătar ("Platalea leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"). Reptile și amfibieni: șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șarpele de casă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Joe care-și aduce aminte toate informațiile de pe hartă. Ulterior cei doi găsesc comoara într-o peșteră mlăștinoasă din Everglades locuită de un crocodil, dar Dekker îi prinde. Amenințându-i cu arma, îi forțează să împingă mașina lui Joe în mlaștină și îi leagă în biroul șerifului, apoi intenționează să fugă din țară cu comoara. După ce Dekker fuge, Joe și Gus sunt găsiți și eliberați de către idolul lor, Billy "Catch" Pool (Nelson) și apoi fac un plan pentru a-l opri
La pescuit () [Corola-website/Science/333045_a_334374]
-
apoi intenționează să fugă din țară cu comoara. După ce Dekker fuge, Joe și Gus sunt găsiți și eliberați de către idolul lor, Billy "Catch" Pool (Nelson) și apoi fac un plan pentru a-l opri Dekker. După o lungă urmărire prin mlaștină, Joe și Gus îl găsesc și-l prind pe Dekker înainte ca acesta să se urce într-un avion și-l predau poliției. Joe și Gus primesc banii de recompensă, dar, după ce sunt obligați să plătească daunele provocate de aceștia
La pescuit () [Corola-website/Science/333045_a_334374]
-
porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda și Republica Democrată Congo. Bivolii africani sunt mai abundenți în locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini și văile inundabile fluviale), dar trăiesc, de asemenea, în păduri, pășuni și zone arbustive de la câmpii până în munți. În savane, ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
consumatoare de apă. Picard a demonstrat că priză de apă intenționată, de pe Loara, era mai joasă decât domeniul Versailles și, prin urmare, de nerealizat. Dar fiind îngrijorat să găsească o soluție problemei, prospectând împrejurimile Versailles-ului, Picard a constatat că mlaștinile situate la Trappes și la Bois d'Arcy, la sud-vest de Versailles, sunt mai înalte decât rezervoarele de la Versailles. Trebuiau barate gurile de scurgere ale apelor spre "valea Bièvre" și amenajate astfel iazurile Trappes Saint-Quentin, de la Bois d'Arcy și
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
două luni înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Locul a fost ales cu atenție; cele mai multe buncăre au fost construite pe dealuri din jurul văii mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț. Sân Giorgio este acum cel mai bine cunoscută pentru Bazilica Sân Giorgio Maggiore, proiectată de Andrea Palladio și începută în
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
unul mlăștinos și nepotrivit pentru o așezare umană. Cele mai vechi referințe datează din secolul al XIV-lea. În 1328, Consiliul Mare a acordat aceste locuri la diferite persoane pentru a le face locuibile. În 1330 o mare parte din mlaștinile situate în apropierea mănăstirii Sân Giorgio Maggiore au fost atribuite mănăstirii Sfântă Cruce reprezentată de stareța Giacomina Paoni, cu obligația de a dărui anual dogelui o pereche de mănuși din piele de capră neagră și de a recupera terenul mlăștinos
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
al Republicii Venețiene) este menționată existența unor fortificații de lemn. În 1883 toate bastioanele au fost echipate cu depozite de muniții și cazemate, iar digurile au fost consolidate. Este o insulă artificială situată între Porto Marghera și Veneția, în fosta mlaștină Bottenighi, de-a lungul mâlului de est al canalului Sân Leonardo-Marghera, obținut prin acoperirea unei zone în câteva decenii cu diverse materiale, cum ar fi moloz, deșeuri urbane și deșeuri industriale. Abandonată după cel de-al Doilea Război Mondial, insula
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
550 km. Ea conține aproximativ 8% uscat, inclusiv Veneția și mai multe insule mai mici. Aproximativ 11% este acoperită permanent de apă sau canale, așa cum este denumită rețeaua de canale dragate, în timp ce aproximativ 80% este formată din terenuri noroioase și mlaștini sărate. Laguna este cea mai mare zonă umedă din Bazinul mediteranean. Ea are trei ieșiri la Marea Adriatică și anume: Lido, Malamocco și Chioggia. Situată la capătul unui mări închise în mare măsură, laguna este supusă unor variații mari ale nivelului
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
coastei la gura de vărsare a râului Pad a închis spațiul de admisie al mareelor cu bare de nisip. Aspectul actual al lagunei se datorează intervenției umane. În secolele XV-XVI, proiectele hidraulice venețiene pentru a preveni transformarea lagunei într-o mlaștină au inversat evoluția naturală a lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre insule lagunei erau mlăștinoase, dar un program gradual de drenaj le-a făcut locuibile. Multe insule mici sunt
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
a permis manipularea și studierea biosferei fără vătămarea planetei. Cele cinci biomuri alese de a simula adevărata biosferă, sunt 1.900 de m de pădure tropicală, 850 de m de ocean cu un recif de corali, 450 de m de mlaștină, 1.300 de m de prerie cu ierburi, 1.400 de m de deșert de ceață de tip namidian, 2.500 de m de zonă agricolă și o zonă de habitat uman.
Biosphere 2 () [Corola-website/Science/334616_a_335945]