3,929 matches
-
etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face ceva cu stația. Se întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele încă nu-l ajută și susținut de umărul camaradului său, ajunge în siguranța din spatele zidurilor înainte ca trăgători nemți să înceapă să-i vâneze. Se prăbușesc amândoi gâfâind pe mozaicul holului. Ești rănit? Atunci când răspunde, vocea îi sună atât de ciudat în urechi încât Marius aproape nu și-o recunoaște. Cred că...nu. Sunt bine. Un pic zgâlțâit, dar trece. Ai scăpat ieftin. Norocos ca de obicei. Da, cumva supraviețuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
diminețile lucrând la o traducere În greaca modernă a poeziilor „restaurate“ ale lui Sappho. În cei șapte ani care au urmat, În ciuda infarcturilor repetate, bunicul meu a lucrat la un birou micuț, lipind laolaltă fragmente legendare spre a forma un mozaic mai mare, adăugând o strofă ici, un fragment final colo, sudând câte-un anapest sau câte-un iamb. Iar serile Își asculta muzica de bordel și fuma din narghilea. În 1959 biserica ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului era pe Charlevoix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. O notă postmodernă În cinematografia noastră domestică, indicând meșteșugul, atrăgând atenția la mecanică. (Și lăsându-mi mie moștenire estetica.) Ochiul lui Milton ne privea. Clipea. Un ochi mare cât al lui Hristos Pantocrator din biserică, mai bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu pulbere balcanic. Anunțată de aventura greacă a Eteriei și precipitată de războaiele ruso-turce (încă percepute drept lupte ale creștinilor contra musulmanilor), mișcarea de eliberare a popoarelor din Balcani, inițial eroică și percepută drept "legitimă", a conturat pentru prima dată mozaicul multinațional, multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
drept! — Bună seara, perete stâng! Liniște stânjenitoare. — Ar trebui să fiu curator pentru peretele stâng, zise ea În cele din urmă. Dar ce știu eu despre artă? Ce nu știu, inventez. Apoi cercetă repede peretele lui, acoperit cu reportaje În mozaic alb și negru. Despre ce sunt lucrările dumneavoastră? — Oameni fără adăpost din mahalale, copii care se joacă În ținuturi devastate de sărăcie și violență, prizonieri care sapă morminte anonime, femei gătind micul dejun În case de cărămidă prost luminate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
interesat unde e profesoara de fizică, ea era chiar acolo, în cancelarie, a ieșit curând cu părul ei șaten și ondulat, cu un taior bej și o fustă plisată verde (ca piatra de la inel), cu pantofi cu toc cui pe mozaicul plin de ecouri și de sunete vii, cu mâna dreaptă ridicată, nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești lungit pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gură de rai, versul lui Emil Botta s-a decantat și sublimat într-o elegie romantică suavă în sunet de flaut, de rezonanță eminesciană" (Prefața la vol. Scrieri, I, Emil Botta, București, Ed. Minerva, 1980, p.11). 19 Dinu PILLAT, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, București, Editura pentru Literatură, 1969, p.140. 20 Vladimir JANKELEVITCH, Tratat despre moarte, Timișoara, Ed. Amarcord, 2000, p.152 . 21 Calinic BOTOȘĂNEANUL, Tanatologie și nemurire, Iași, Ed. Cantes, 1999, p. 73. 22 Émile DURKHEIM, Despre sinucidere, Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late negre, insuportabile. Când eram scoasă la anchetă, căutam să merg pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua părea o veșnicie, iar noaptea un calvar, pe scândura tare, numai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai avea un film făcut baston, lucios, lung de vreo jumătate de metru. M-a împuns cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea trimite valurile de lumină murdară până jos. Podeaua era de mozaic și nu putea avea latura mai mare de vreo trei metri. Am crezut mai întîi că sânt prins, căci nu zăream nici o ieșire-n pereții uniformi. Trebuia ori să rămân aici și să mor pe mozaicul rece, ca un gândac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
jos. Podeaua era de mozaic și nu putea avea latura mai mare de vreo trei metri. Am crezut mai întîi că sânt prins, căci nu zăream nici o ieșire-n pereții uniformi. Trebuia ori să rămân aici și să mor pe mozaicul rece, ca un gândac, ori să mă-ntorc și să-nfrunt păianjenul. Curând însă, cum stăteam nemișcat în tăcerea țiuitoare, un strop de cafeniu, aproape neobservat, începu să difuzeze în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pereții înguști ai cabinei erau neîncăpători pentru teribila statuie vie. O rochie simplă, albă îi acoperea corpul, iar pe toate degetele, ca niște gheare de jumătate de metru lungime, avea filme răsucite, negre-violete-lucioase, într-o continuă fremătare. Pe jos, pe mozaic, mai erau câteva filme buclate, developate, în cadrele cărora puteai distinge oameni cu fața neagră și părul alb, în costume albe și cu mâini negre, femei cu gâturi negre și ochi albi, făcând gesturi neînțelese. Deși așezată, sora mea era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura cea mai mică la femei, făceau întotdeauna zgomot, un țocăit caracteristic, după care mai târziu o recunoșteam imediat, înainte s-o văd, încă din capătul culoarului cu mozaic alb și roșu. Mă întreb când am discutat prima oară. Cred că am schimbat de multe ori cuvinte neatente. Ea se simțea oarecum atrasă de mine pentru că o interesa literatura și, mai ales, pentru că unii mă considerau drept "foarte bun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi frumoasă fără umbra de mustață, destul de vizibilă. Cu pomeții ieșiți în afară, cu părul scurt și curbat în dreptul urechilor, cu gâtul cam țeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel descrierea mi-ar fi ieșit mai bine. Cred că esențialul l-am spus. Acum își trage pulovărul peste cap, așa că-i pot desluși mai bine corpul, neobișnuit de frumos, aproape adolescentin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama cumpăra câte ceva de la țăranii înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai întoarcă aici. În întuneric, abia am găsit intrarea, prin care ne-am furișat toate, ca niște mițe. Garoafa aprinse lanterna și-o plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]