6,914 matches
-
Nu peste mult timp un pian Bentley fabricat de Stroud Piano Co., Ltd., din Anglia strălucea În cel mai bun loc al livingului. Pe acest pian Începuse Petite-Ma să ia primele lecții de pian cu primul ei profesor - un muzician alb, de origine rusă, care fugise de Revoluția Bolșevică și se stabilise permanent la Istanbul. Petite-Ma era cea mai bună elevă a lui. Nu avea doar talentul, ci și perseverența de a face din pian un tovarăș pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Chankiri sub supravegherea soldaților turci. Au fost nevoiți să meargă trei mile pe jos de la gară până În oraș. Până atunci fuseseră tratați decent. Însă În timpul drumului de la gară până În oraș au fost bătuți cu bețele și cu mânerele târnăcoapelor. Vestitul muzician Komitas a Înnebunit În urma celor văzute acolo. Odată ajunși În Chankiri au fost eliberați cu o singură condiție: le era interzis să părăsească orașul. Așa că au Închiriat camere acolo, trăind laolaltă cu localnicii. În fiecare zi, doi sau trei dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l terminam, Maurice și Rita, o poveste de dragoste Între un dirijor și o violonistă, reprezenta rezultatul de succes al tuturor teoriilor mele privitoare la amestecul de documentar și ficțiune. Practicam „deturnarea de imagini“ cu planuri documentare asupra a doi muzicieni aflați la repetiție, am inventat la montaj o poveste de dragoste, iar cînd filmul a fost selecționat la Cannes În anul următor, la o secțiune paralelă, mi-am dat seama că toată lumea crezuse În ficțiunea mea din moment ce conducerea festivalului rezervase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de argilă în plus sau în minus, Pariez că n-ai fi așa de indiferentă dacă, în loc de păpuși de argilă, ar fi vorba de a noua sau a cincea simfonie, din păcate, fata mea, tatăl tău nu s-a născut muzician, Dacă chiar crezi că sunt indiferentă, mă întristezi, Sigur că nu, iartă-mă. Cipriano Algor dădu să iasă, dar se mai opri un moment în prag, În orice caz, trebuie să recunoaștem că și rațiunea e în stare să producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păsat de degerături. Totuși atunci s-a decis destinul meu. Dacă n-aș fi fost pe munte atunci, puteam să cânt și azi la violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sunt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de Artă Holotropică 2009 Simpozionul Internațional de Artă Holotropică 200971 a reunit douăzeci și patru de artiști din România, Italia, Statele Unite ale Americii ce au executat lucrări de pictură sub influența muzicii furnizate de Edi Apostu, muzică electronică compusă și interpretată de muzicianul german Klaus Schulze. Artiștii, în urma acestei audiții au conceput un text în care descriau efectele pe care le-au simțit conștient ca urmare a ascultării pasajelor muzicale sugerate. Redăm, în continuare, câteva dintre descrierile făcute de artiștii prezenți în evenimentul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
crede În viitor. El mi-a zis că totul e o mînărie. O gogoriță. — E ușor să faci bani pe piață, exclamă o arătare cam slinoasă care studia tonomatul. Tot ce trebuie să faci este să cumperi IPO. Eu sînt muzician și cu banii cîștigați am cumpărat instrumente la care la mine, În Ohio, puteam doar să visez. Am două conturi de e-comerț și mă scald În bani. — Muzică mai faci? Întreabă vulpița de pe scaunul de alături, băgîndu-se În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe toată lungimea brațelor goale și un soare explodînd pe ceafă. Scot cam șase sute de coco pe zi din comerțul electronic, dar acum nu mai fac nimic altceva decît să stau aici la bar și să beau. Nici eu, recunoscu muzicianul, așezîndu-se lîngă ea, dar cel puțin eu am instrumentele. CÎnd mă opresc din afaceri, mai trag cîte o cîntare. Începură să-și compare tatuajele și discuția deveni de neauzit. — Nici un pesimist prin preajmă, Îi șoptește Wakefield lui Ivan, ăștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toate acestea, există cîte un penis În fiecare casă (mă rog, În aproape fiecare casă, exceptîndu-le pe cele normale), dar penisul domestic este sub rosa, nu o vedetă. Creatorii de modă, care au inventat supermodelele, folosesc din ce În ce mai mult actori și muzicieni În reclamele lor. Auto-Înfometarea, heroina ieftină și lesne procurabilă și camerele foto digitale pot face din oricine un supermodel, iar piața cere, cere din rărunchi ceva nou de fiecare dată, ceva care să nu fie, așa cum stipula Duchamp, făcut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reclamele lor. Auto-Înfometarea, heroina ieftină și lesne procurabilă și camerele foto digitale pot face din oricine un supermodel, iar piața cere, cere din rărunchi ceva nou de fiecare dată, ceva care să nu fie, așa cum stipula Duchamp, făcut În casă. Muzicienii și actorii au acel ceva - anume talentul. Și Președintele, orice-ar spune gurile rele, e un om talentat, un personaj unic și puternic al cărui penis este o declarație puternică și lesne de Înțeles pentru toți. Problema cu spasmele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu a luat legătura cu nici unul dintre ei pînă cînd nu a ajuns la facultate prin propriile forțe? CÎnd, În cele din urmă, a sunat-o pe maică-sa, era chelneriță Într-un steak house și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zice Wakefield, Închizînd fereastra. Bubuiturile se opresc la apus și o iau de la cap În zori. Wakefield face niște cercetări; bărbatul a primit, Într-adevăr, autorizație de la primărie să restaureze vechea clădire de alături. Casa este locul nașterii unui faimos muzician de jazz din secolul al XIX-lea, dar În timp a fost transformată Într-un soi de depozit de apartamente ieftine, adăpost pentru bețivani, curve, vagabonzi și marinari În permisie. Clădirea este azi extrem de valoroasă și vecinul lui plănuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apartamente ieftine, adăpost pentru bețivani, curve, vagabonzi și marinari În permisie. Clădirea este azi extrem de valoroasă și vecinul lui plănuiește să restaureze casa, cărămidă cu cărămidă, s-o aducă la splendoarea ei dintîi În care s-a născut, orăcăitor, bebelușul muzician. Puternica agenție municipală Însărcinată cu păstrarea autenticității istorice i-a dat omului autorizație. Nimeni nu poate spune cît va dura proiectul. CÎnd Îl vede pe Zamyatin și i se plînge de zgomot, pragmaticul său prieten nu Îi arată nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aeronautice”, foarte pe gustul lui Marinetti... Cu o remarcabilă consecvență sînt publicate manifestele futuriste în revista-magazin Biblioteca modernă (1908-1911), probabil prin intermediul influentei colaboratoare Smara: „Manifestul pictorilor futuriști“ (25 martie 1910), „Manifestul autorilor dramatici“ (15 martie 1911), „Manifestul tehnic“ și „Manifestul muzicienilor“ (august 1912), inclusiv violent misoginul „Manifest al femeii“ (mai-iunie 1912); este, apoi, prezentat faimosul discurs antiromantic al lui Marinetti de la Veneția („Uccidiamo il chiaro della luna!”) și este rezumat procesul intentat la Milano în ianuarie 1911 (15 februarie-1 martie 1911
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunile grupării Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori, decoratori. Prin acestea s-a încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O atenție sporită îi acordă Elena Zaharia-Filipaș în monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit din două părți: de o parte - portretul „clasic” al lui Ion (zis Dorimedont) Pîrvu, artist îmburghezit și fost afemeiat (avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O mențiune specială merită în context grupul informal „Poesis” care, după cum scrie același Crohmălniceanu, „avea să se închege prin 1921. El căpătase ființă grație mai cu seamă poetului și omului de teatru Ion Marin Sadoveanu, cuprinzînd inițial pe următorii critici, muzicieni, dramaturgi și actori: Alfred Alessandrescu, Em. Ciomac, Mihail Jora, Al.O. Teodoreanu, Teodor Scorțescu, Eugen Filotti, Ion Sân-Georgiu, Eugen Crăciun, Tudor Vianu, A. Dominic, Ionel Teodoreanu, Aurel Weiss, Lily Popovici și Marietta Sadoveanu (Marietta Sadova). (Ulterior se va alătura și G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1923 a ținut o conferință la sfîrșitul căreia cîteva poeme au fost proiectate în film și recitate simultan de două actrițe de la „Comedia franceză”) sau prin piesele bufe ale lui Jean Cocteau, jucate în colaborare cu clovnii Fratellini și cu muzicianul „primitivist” Darius Milhaud (fără a uita nici spectacolul cu Parade, parodie neagră a lumii moderne, realizat în colaborare cu Eric Satie și Picasso...), este identificat[ și în cadrul manifestărilor avangardiste din România: „Și la noi, la un festival dat de «Societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe atunci, autorul era director al emisiunilor literare la Radio; textul va fi publicat de Ion Apetroaie în Ateneu, X, nr. 10, octombrie 1973, și conține observații relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
10-24). De notat că poezia „thanatică” a lui Horia Stamatu (apropiat, din a doua jumătate a anilor ’30, de Mișcarea Legionară) nu este fără legătură cu avangarda suprarealistă. Un „altfel de Urmuz” a fost considerat de critică excentricul diplomat și muzician Grigore Cugler, zis (după titlul cărții sale din 1934) Apunake. Florin Manolescu, în a sa Enciclopedie a exilului românesc postbelic, Editura Compania, București, 2002, consideră că „Fără să se poată vorbi de două tendințe clar conturate, înainte de 1989, exegeza (sporadică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei melancolii senine”. Titlul articolului trimite în mod vădit și la eseul lui Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpăna vremii... A. Vieru se referă la „cerul fantastic” al „Fuchsiadei” readucîndu-l în atenție pe „modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-o coacă pe corista aceea tânără și proaspătă, ca o dimineață de primăvară, iar ea ar fi sfârșit prin a-i mulțumi, căci așa era făcută ea - avea mereu tendința să spună da. Emma răspunse că Îi cunoștea pe muzicieni, și nu trebuia să-i judece aspru pentru că nu avuseseră succes. Succesul nu Înseamnă nimic, contează doar devotamentul, pasiunea și dragostea, tipii aceia se gândeau doar la muzică, așa cum făcea și ea, care avea de-acum douăzeci și doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cânte În fața a mii de persoane, visase această ocazie de ani de zile. Antonio Îi spuse că dacă pleca atunci Însemna că nu-i apasă de el și că nu-l iubise și că abia aștepta să fie futută de muzicienii aceia, era o mare dezamăgire pentru el, care Își dorise să trăiască alături de ea toată viața și să-i dăruiască fii și să Îmbătrânească Împreună și apoi să moară la nouăzeci de ani fericiți În același pat, dar se Înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când se lăsa seara. Bărbatul respectiv era cel mai adesea o cruntă deziluzie. Venise un dentist bărbos Într-un Jaguar și durase de la Paști până la Sfânta Marie, un mecanic cu nasul lung ca o stalactită și durase două luni, diferiți muzicieni, care duraseră și mai puțin - și de la o bucată de vreme nu mai venea nimeni. Dar nici unul dintre aceștia nu-i semăna nici măcar pe departe și nu-i fusese prezentat ca tată. — Tata are un Beretta n-n-nouăzeci și doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a-l tortura pe celălalt. Emma Înflorea după ani și ani de cenușiu, explodând după nașterea lui Kevin Într-o mulțime de forme și culori: cu nou-născutul În marsupiu, fără a i-o spune, se reîntorsese la prietenii ei muzicieni și În localurile În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i telefoanele, căutând În lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]