3,927 matches
-
am fost privit ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al umilinței. Mi s-a spus adesea că „cel mai prost de la noi e mai bun decât cel mai deștept de la voi” sau miau adresat întrebarea nimicitoare: „ce poate veni bun din
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
serie de victorii impresionante. În același timp, trupele Austriei au pătruns pe teritoriile Bosniei și Herțegovinei. Imperiul Otoman avea să fie extrem de mult ajutat de problemele cu care se confrunta Joseph al II-lea pe plan intern și de profunda neîncredere reciprocă dintre Austria și Rusia. Împăratul Austriei a murit însă în 1790 și a fost urmat de mult mai precautul Leopold al II-lea. Nevoit să facă față unei revolte în țările de Jos și temîndu-se de eventualele acțiuni ale Prusiei, noul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acord ca Franța să încerce să medieze încheierea unei păci între Rusia și Poartă. În caz că aceste eforturi ar fi eșuat, s-ar fi trecut atunci la o împărțire a teritoriului otoman. Detaliile nu au fost niciodată clarificate, iar suspiciunea și neîncrederea dintre parteneri erau foarte mari. Napoleon nu ar fi permis niciodată Rusiei să ocupe Constantinopolul și Strîmtorile. În cadrul următoarei întîlniri dintre țar și împăratul francez, care a avut loc la Erfurt în septembrie 1808, chestiunea împărțirii a fost abandonată. Rusia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
statelor refuzau să o ia în discuție. Era nevoie de acordul tuturor puterilor protectoare pentru o intervenție otomană. Nici armata rusă, nici cea habsburgică nu puteau fi folosite pe post de polițai din cauza neînțelegerilor dintre cele două guverne și a neîncrederii generale relativ la caracterul deschis al motivațiilor lor. Criza care a izbucnit în acest moment s-a atenuat în iunie, cînd Austria a fost implicată într-un război cu Franța și Sardinia. Înfrîngerea monarhiei a dus la îndepărtarea uneia dintre adversarele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fi însă aplicate fără colaborarea adunării, care era dominată de boieri, ale căror interese erau extrem de implicate în această privință. În mai 1864, Cuza a rezolvat situația printr-o lovitură de stat. Atunci cînd adunarea a votat o moțiune de neîncredere față de cabinetul lui, el a apelat la soldați ca să o dizolve, după care a instituit un nou statut, care îi conferea puteri sporite și acorda totodată un drept de vot universal mai mare. Măsura aceasta a fost aprobată de un
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
instituit. Ca și Cuza, el considera că trebuiau extinse puterile executivului, astfel că a întocmit o scrisoare adresată guvernelor statelor garante, în care le prezenta situația și își exprima disponibilitatea de a abdica. Mesajul acesta a fost primit cu multă neîncredere în toate capitalele, unde se credea că domnitorul nu făcea decît să pregătească terenul pentru o declarație de independență. Războiul franco-prusac și denunțarea Tratatului de la Paris de către Rusia provocaseră suficiente pericole potențiale, așa că puterile se temeau de declanșarea unei alte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în cadrul căreia Rusia să dețină poziția dominantă. Ei puneau accentul pe slavii ortodocși: sîrbii, bulgarii și muntenegrenii. Partizanii panslavismului nu erau firește în favoarea eliberării teritoriului polonez de sub stăpînirea rusească; de fapt, ei îi tratau pe catolicii polonezi cu foarte multă neîncredere și îi considerau drept trădători ai cosîngenilor lor slavi. În relațiile externe, ei aveau tendința de a fi mai mult antihabsburgi decît antiotomani. Au existat multe discuții relativ la drumul spre Constantinopol care trecea prin capitala habsburgică. Organizația centrală a mișcării
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
putea fi evitat. La 16 aprilie a fost semnată convenția cu România, iar la 24 aprilie trupele rusești au trecut Prutul. Oamenii de stat ruși încercaseră să evite declanșarea unui război din cauza nesiguranței lor față de reacția celorlalte puteri, și a neîncrederii în propria lor capacitate militară. Reformele începute în deceniul al șaptelea nu fuseseră duse la bun sfîrșit, iar sistemele defensive de la Marea Neagră nu erau gata. În timpul războiului, flota otomană a dominat apele Mării Negre. Conducătorii Rusiei erau perfect conștienți de marile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
membrele ei să declare război Rusiei în caz că una dintre ele era atacată de aceasta. Tratatul acesta a fost deosebit de important, deoarece el implica profund Germania în problemele Balcanilor și, în plus, ea era forțată să fie de partea Vienei. În ciuda neîncrederii dintre Rusia și Imperiul Habsburgic, Bismarck a reușit să unească iar cele trei curți imperiale în iunie 1881, cînd Alianța Celor Trei Împărați a fost restabilită, de data aceasta sub forma unui acord scris. Fiind un pact general de neutralitate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și simplu se întâmplă să se afle prin preajmă și vă faceți de lucru împreună. Cu cât crești, selectezi cu mai mare grijă „tovarășii de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o folie murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o grămăjoară de nisip și mi l-a aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea imoderată pentru lucru, unită cu o conștiință profesională și un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora dintre noi, acceptând această neașteptată și nemeritată promovare a lor cu Îndoieli și cu neîncrederi, „cântându-vă În strună, fiindcă vedem că vă face vouă plăcere“, cum Îmi spunea una ca să mă vindece de orice iluzii și pe toată viața, dar fără succes. și tot ele, dră guțele, se dezmeticesc cele dintâi din transele volup
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor mizericordioase, făcând aici o aseme nea - cum să-i spun? - profesie de credință. Am preferat Însă o situație de victimă naivă, deși nu tot deauna și nici definitiv răpusă, În locul uneia de triumfător peste cadavrul sufletului meu ucis din neîncredere totală, blazare sau scepticism anti cipat, ca la mai toți acești prieteni ai mei avizați și cu experiență la femei. Căci nu am lepădat nici astăzi de la butonieră, fiindcă Încă nu s-a veștejit, acea floare a ingenuităților mele de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor lor, savanții în descoperirile lor și așa mai departe, ha, ha, ha, apoi sfârșitul însuși cu neîncrederea sa bolnăvicioasă, nebunească, peste tot vedea comploturi, ca al medicilor evrei, și, în fine, moartea, în martie ’53, o, și pe deasupra tuturor, plutind ca o furtună veșnică, execuțiile, crimele, constantă a măreției sale... Studierea aceasta amănunțită și secretă a personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar niște exploratori de talia noastră, cu un asemenea trecut, preferă să moară decît să plătească pentru confortul burghez oferit de vreun mic hotel. După acestea, am fost primiți În serviciul pentru leproși, deși În prima zi ne priviseră cu neîncredere, din cauza scrisorii de recomandare pe care o aduseserăm din Peru - foarte măgulitoare, dar semnată de dr. Pesce, care joacă pe aceeași poziție ca și Lusteau∗. Alberto le-a fluturat pe sub nas diverse certificate și nici nu-și trăseseră sufletul, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sunt paralizat de ambele picioare ca urmare a unei lovituri nemiloase primită în închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că el toate le rânduiește spre binele nostru. În toți acești ani n-am uitat niciodată că sunt preot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fi vrut să mă mișc, să fac, să vorbesc, să râd... De fapt însă de ce m-aș mișca, de ce-aș mai râde, nu știu! Nu-mi doresc nimic afară de posibilitatea de a mă izbăvi de acest dor, de această neîncredere față de mine și față de alții... 10 septembrie 1951 Seara a venit Aranjuez să ne anunțe moartea lui Saint Mathieu (Mircea Mateescu): s-a otrăvit pentru a pune capăt vieții mizerabile ce o ducea, dar mai cu seamă pentru a scăpa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trimisese Petru Co marnescu. Singurul lucru care-i lipsea cu desăvârșire era orice contingență cu situația politică românească, fiind tot unul din „castelele mele din Spania“... Lui Mihai însă „îi puțea“ tot ce venea de la mine, atât de mare era neîncrederea lui față de posibilitățile mele creatoare... Mihai lui Pierre Dragă Pierre, Din cauză de cumplită durere de cap nu pot veni la tine. Kindi îți va explica ce s-a întâmplat astăzi - altfel decât în programul stabilit. În materie de bilet
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai grele. Dar dacă o simplă învârtitură mai slobodă a limbii te și poate arunca în ghearele paznicilor, retezându-ți orice existență viitoare și năruind-o pe cea de până acum, înacest caz, fiecare e forțat să fie o insulă. Neîncrederea e mereu și pretutindeni sentimentul fundamental. Fiecare-i o taină pe picioare, un burduf de lucruri interzise. Ține de priceperea sau nepriceperea sa dacă-și pune frâu la limbă ori o are nesocotit de lungă. De aici și numai de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fină, mese savant așezate și prezentate. I-am cunoscut ca student în căutare de lucru, iar acum stau la masă cu foștii "stăpâni" cu ghilimele mari. Au fost și momente penibile: o "înaltă" funcționară de la Crucea Roșie își manifestă deschis neîncrederea față de România, pe care a vizitat-o chiar în noiembrie 1989. Să mă enervez? Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria de atunci. Sau modul în care a fost exemplar stoarsă de bani de la aeroport până în cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plasarea bolnavilor câte doi în pat la spitale sau pe coridoare, „sistematizarea satelor și orașelor“, demolarea unor cartiere istorice, înscenările, falsificarea istoriei, violarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, spălările de creier... Chiar așa? Întrebarea era rostită cu un aer de vădită neîncredere. Depășisem măsura. Sărisem peste cal. Un semn discret, făcut cu piciorul pe sub masă de vreunul dintre cumnații mei deja “împământeniți“, nu însă și amnezici ne reducea la tăcere, dându-ne sentimentul că am stricat buna dispoziție, ba mai rău, poate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ora de desen, ci în ora de franceză. Așa că profesorul care m-a prins citind n-a fost Penel, ci Atanasiu... Ești sigur? insist nedumerit. Cum te văd... Aș fi jurat! conchid eu cu o rămășiță de uimire și de neîncredere. Căci vezi: una din circumstanțele care m-au făcut să dezaprob întotdeauna asprimea foștilor noștri profesori e tocmai aceasta, că lucrul s-a petrecut într-o oră de desen și nu la cursul a cine știe ce materie principală (ceea ce-i micșorează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înspăimântă adesea. De aceea, cele mai de multe ori, tremur pentru propriul meu cuvânt, căruia nu-i pot imprima decât sinceritatea, dar pe care nu-l pot întotdeauna feri de eroare. După cum de asemeni mă tem de îndoiala și de neîncrederea cu care el poate fi întâmpinat, chiar atunci când am destule motive să cred că eroarea e în afară de cauză. Apoi, eu sunt mereu subiectiv, prea subiectiv, oribil de subiectiv, chiar în lucrurile unde nota aceasta nu poate conveni. Chiar când pledez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Raportându-se la cuvintele aceste, într-o lucrare unde ea însăși încearcă să prezinte imaginea morală a marelui său prieten, Georgette Leblanc adaugă la rândul său (semnalând o dificultate nouă): "Judecata celor din apropierea noastră e de obicei primită cu multă neîncredere. În opiniunea celor mai mulți, intimii noștri se-nșeală pentru că ne iubesc și nu văd clar pentru că văd prea mult. Dar atunci, cine să ne discearnă? Indiferenții care trec, sau amicii care rămân? Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin faptul că nu se complică inutil. În zadar ne-am adresa lui În continuare; mai mult decît să repovestească felul În care a omorît un animal ilogic, n-are ce răspunde. Dealtminteri, aventurile artei moderne au toate la bază neîncrederea În rezultatele expediției lui În labirint. Ele lasă impresia că n-au Încredere În ceea ce a declarat Tezeu sub soarele mediteranean, nutrind suspiciunea că această lumină puternică, teatrală, nu face decît să ascundă adevărul, mai mult decît ar face-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]