5,491 matches
-
1 media nu-mi era afectată având mai multe note foarte bune. La acest gest profesoara mi-a spus că o 105 sfidez, a luat catalogul și țipând la noi elevii, a părăsit clasa. Colegul meu Puiu Drăgan a avut nefericita idee să fluere a pagubă la ieșirea ei din clasă. Crezând că a fluerat-o pe ea, profesoara a mers la directorul școlii și a propus o sancțiune, pentru mine și colegul care a fluerat, sancțiune care consta în exmatricularea de la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
uneori vlăguit și mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman/ De-ncătușată nostalgie." Alteori dialoghează cu moartea ca "orbul cu obrazul strâns legat" sau teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși împrejurările expuse sunt cotidiene: "Prin turla vaporului trece fantoma părintelui,/ ia mințile fiului și-l îndeamnă la răzbunare/ a fi sau a nu fi visează nefericitul inginer tânăr". Se trece ușor dintr-un univers în altul, din lumea livrescă în cea cotidiană, fără ca salturile să supere. Simte zeița mării cu toată căldura ei de femeie, așa cum știe de ce secretarul de partid este electrician și tot așa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit frig de la începutul iernii." Adrian Păunescu trăiește un acut sentiment al morții. ("Bocet "): Că n-are lumea noastră milă,/ în strâmtul ei calvar trecând,/ și ziua de-și lucrează pomii,/ noaptea lucrează la mormânt." În poemele artă poetică, raportat la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
văd perfect spectacolul, îl pot imagina, ști și povesti dar apoi, încet, încet, descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea primă, că nu ajung la ea și atunci, în loc să eșuez, prefer să mă opresc. Mărturie a unui Sisif nefericit! Dar, apoi, ne-am revăzut des, i-am citit eseurile estetice în care regăseam intensitatea debuturilor, l-am auzit vorbind cu o pasiune nedezmințită și regizorul elisabethan care, dintotdeauna mi s-a părut a fi. O descopeream cu bucurie: nici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
potențial creator, ce se petrece cu regizorul de odinioară, de ce de-a lungul unui sfert de veac foarte rar, mai mult accidental, a mai fost atras de scenă? O mărturie făcută lui George Banu, considerată a fi a unui Sisif nefericit, dincolo de interpretarea ce i se atribuie de academician, o socot și eu revelatoare: La început îmi văd perfect spectacolul, îl pot imagina, și povesti dar, apoi, încet, încet descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea inițială, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
2014), regizorul și scenaristul Alexa Visarion aduce în față povestea unui bărbat în pragul bătrâneții singur și obsedat din tinerețe de ideea realizării unui film inspirat de legenda Meșterului Manole și a unei tinere din Republica Moldova, ajunsă printr-o întâmplare nefericită prostituată. Rezultatul este un poem cinematografic, un film testamentar (după cum îl numește autorul său) marcat de temele obsesive ale artistului Alexa Visarion: creația ca dar, singurătatea, moartea ca partener... Acest scenariu este ultima variantă dintr-o serie de cinci care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Tudor Mușatescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Băieșu și alții. Drama (gr. dráma - acțiune) numește piesa de teatru care exprimă scenic complexitatea vieții, prezentând întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Urmărind destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, drama reliefează în mod pregnant noțiunea de „dramatism“, fiindcă „im plică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). - În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care ai optat. INTRODUCERE: Drama. Definirea conceptului Exprimând scenic complexitatea vieții, drama prezintă întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Această specie a genului dramatic reliefează conflicte puternice, surprinzând în mod verosimil destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, care „implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). În teatrul modern, interesul nu mai este concentrat în planul întâmplărilor reprezentate scenic, ci în cel al conștiinței protagonistului. În opinia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Einleitung..., p. 104. 75 M. Riedel, op. cit., p. 104. 76 Ibid. 77 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 9. 78 V. Drăghici, ibid. 79 Ibid., p. 10. 80 Id., Notele traducătorului la op. cit., pp. 133-134. 81 Într-o formulare nefericită, V. Drăghici le caracterizează drept "categorii experimentate în mod nemijlocit", ceea ce este o dublă contradictio in adiecto (vezi și I, nota 133). Având fundamentul în "contextul vieții" (Lebenszusammenhang), și nu în gândire (unde sunt întemeiate doar "categoriile formale"), aceste categorii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1.2. Consimțământul 3.2.1.2.1. Formarea consimțământului. Voința de a contracta Prin consimțământ se înțelege manifestarea de voință a părților la formarea unui contract. Art. 1179 C.civ. se referă la "consimțământul părții" înlăturându-se astfel formularea nefericită a fostului art. 948 pct. 2 C.civ. care avea în vedere "consimțământul valabil al parții ce se obliga". Nu este posibila încheierea unui contract în absenta consimțământul. Potrivit art. 1204. C.civ. consimțământul părților trebuie să fie serios, liber
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
judiciar. Argumentul rezultă din dispozițiile art. 1535 și art. 1523 lit.b. C.civ. Debitorul din materie civilă situația este dezavnatjat, indiferent că este titularul unei datorii bănești ori de altă natură. Și situția debitorului comercial al unui capital este nefericită, dar el activează într-un domeniu în care se desfășoară activități lucrative și, în principiu, nu poate fi titularul unei liberalități. În vârful ierahiei celor păgubiți de noua tendință legislativă este debitorul unei liberalități: el va fi obligat de drept
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
un clivaj social-politic total, bazat pe două mari fenomene: 1) sistemul politic modern guvernare-opoziție; 2) sistemul economic modern utilitate-piață. Prin filosofia sa, Hegel nu face decât să "desăvârșească" tradiția creștină de gândire, adaptând-o unor necesități contextuale și locale sinteze nefericite ale raporturilor de forțe din Europa Centrală. Acest soi de gândire dialectică a contribuit, într-un mod fundamental, la formarea criticii și a disciplinelor moderne, a acreditat mașina sterilă și redundantă numită guvernare-opoziție, precum și un mod arbitrar și anticreștin de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o "conștiință de clasă" și să preia puterea economică prin dezvoltarea unor afaceri pentru propriul său profit. Numai că această inițiativă privată este strivită de marile ansambluri corporatiste și tehnologizate de ieri și de azi... Trusturile sunt expresiile acestei asimilări nefericite și numai un stat politic putea concura cu ele. Nu întâmplător comunismul a prins acolo unde nu exista o industrie puternică: Rusia. La ora actuală statul politic nu mai poate lupta cu marile trusturi americane și occidentale. Ceea ce poate el
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu o împlinește. O posibilă direcție de cercetare ar fi cvartetul nefericit: element lingvistic-decizie politică-normă socială-forme de comportament și de excludere! Elementul lingvistic devine reprezentare. Decizia politică e acțiunea în raport cu această reprezentare "suverană", reduplicându-se cu ea. Norma socială e vocea intelocrației în raport cu politicul. Formele de comportament și de excludere sunt efecte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prezenta oamenii și lucrurile, de a spune despre ele, de a le analiza prin alte imagini. De altfel, gândirea istorico-filosofică occidentală din ultimul secol propune un soi de analiză discursivă și științifică ce este bazată pe această infinită, redundantă și nefericită condiție epistemologică a producerii unor reprezentări analitice. Acest tip de a întemeia discursul prezintă imaginile empirice prin reprezentări și imagini analitice. Analitica empiricităților se intersectează cu ideologia și politicile curente într-un melting plot discursiv. Ideea reprezentării și teoriile care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a funcțiilor și raporturilor de forță dintre oameni, cât a evidențelor cronologice despre anumite subiecte, fapte, evenimente, situații istorice. Occidentalita nu poate produce istorii, ci doar un soi balcanic de political correctness. Această occidentalită istoriografică românească se află în zodia nefericită a înregimentărilor și a instrumentalizărilor de către "specialiștii" domeniilor înguste (de la A la B), prin distribuția lor socială drept "subiecți calificați", ritualizați discursiv și politic. Ceea ce știm este legat de acțiune și de experiență în contrast cu ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de artă și comparatist. Gelu Ionescu va pleca oficial de cinci ori în străinătate în anii "liberalizării" (1962 - 1971), dar mai ales după (1972 - 1979), invitat și găzduit în două rânduri de Eugène Ionesco. Gelu Ionescu nu poate uita aventura nefericită a cărții cu care ar fi trebuit să debuteze. Timp de nouă ani "Anatomia unei negații" (despre scrierile românești ale lui Eugène Ionesco), în ciuda referatelor favorabile, este îngropată prin contribuția unor I. D. Bălan (vicepreședinte CCES), Mircea Sântimbreanu ("altă pramatie ideologică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
insistăm asupra cauzelor pe care chiar nu le cunoaștem, ci mai curând asupra omului Cornel Mihai Ionescu, superconștient de valoarea sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea nefericitei noastre actrițe. Cartea mai cuprinde repere biografice (eroii & autorul) și un dosar de presă în care mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Mazilu îl evocă în diferite registre: Eugen Simion, D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Iosif Naghiu, Aurel Storin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
regizorală. Montez abia al patrulea spectacol (după mai multe, ca scenograf). Pun la Sibiu Noaptea furtunoasă. La premieră vine și o regizoare colaboratoare, Nicoleta Toia, și se vede clar că e împotriva montării; sau, doar împotriva mea. Era o femeie nefericită și, de aceea, rea. În toamnă, plec la Botoșani la un festival de restituiri repertoriale (Piese vechi în haine noi, parcă-i zicea!). Acolo mă duc cu un spectacol făcut după Noaptea..., la Brăila: Patima roșie. O montare care se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd peste ea (conform mizanscenei), n-a mai fost capabil să se ridice pînă cînd nu s-a tras cortina. Într-o altă seară nefericită, pe scena bucureșteană, de asemenea, lăsîndu-se în genunchi, i-a fost imposibil să revină la verticalitate, cerînd ajutor mașiniștilor. Acestea, s-ar putea zice, țin de legendă; nu am fost martor ocular. Dar, din jurnalul meu bogat în personalități și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
actorului să-l spună"; Încrederea în tine poate însemna și modestie"; "Trebuie să înveți să citești în palma scenei"; " O idee, chiar genială, nerealizată scenic, e un dușman de care trebuie să fugi"; Rețeta, în teatru, nu duce nicăieri"; "Dragostea nefericită e și ea utilă"... E un conglomerat de senzații, experiențe, amintiri inedite, verdicte șocante și idei artistice nonconformiste acest minunat volum de dialoguri teatrale. * Cîte tragedii, cîte drame, cîte ticăloșii se petrec în cartea Floricăi Ichim, ca-ntr-un Rocambole
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei, emblemele chiar ale iubirii venale. De aici sinteza: femeia actriță, de meserie, jalnică, odioasă. Care imită...o Damă cu camelii. În fond, de ce nu, putem vorbi de un tipar neîntinat, falsificat în variantele nefericite ale ...cîtor femei? Studiul personajului camilpetrescian a scos la lumină, nouă cel puțin cu limpezime, ceea ce am numit un "complex al Damei cu camelii". Poate fi înșelătoare atitudinea naratorului, aceeași în ambele romane, de a respinge cu superioritate o temă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și în mijlocul reflectoarelor imaginare care separă scena (jucată) de restul spațiului, destinat spectatorului, celui de-al treilea personaj, cum l-a numit Vasile Popovici, fără să se aplece însă și asupra zăcămintelor de teatralitate din epicul camilpetrescian. În fond, inițiativa nefericită a adresării, care adaugă suferință persecuției hazardului (întîlnirea nedorită în public), este a lui Fred, în amintirea căruia se desenează, recompusă cu detalii precise, scena răzbunării de gustul cel mai îndoielnic. El, naratorul, este și un spectator (dedublat?) al întîlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]