4,685 matches
-
continuității temporale. A pune atât de multă energie în aceste încercări menite redobândirii unor, de multe ori, ruine ale patrimoniului familial subliniază cât de important este pentru membrii înaltei societăți să își înscrie existența în durata lungă, cea a simbolicei nemuriri a dinastiilor ereditare [Pinçon, Pinçon-Charlot, 2005]. Drumurile contelui Șeremetiev între Franța și Rusia, pe pământurile familiei sale nu se pot reduce la o simplă dimensiune economică, chiar dacă și aceasta reprezintă o realitate. Și nici la dorința de a regăsi bunurile
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
doresc ca pe o odihnă după trudă și ca pe un sfârșit relelor”<footnote Sf. Ambrozie, De bono mors, 47, P. L. XXXII-XXXIII, col. 306. footnote>. Nimic n-a fost mai de cinste pentru ei decât viața veșnică, care e nemurirea sufletului ce a trăit frumos în această viață pământească<footnote R. Knopf, G. Krüger, op. cit., p. 35. footnote>. Mari îndrăgostiți de Hristos, pe care-L simt necontenit prezent în cugete, în inimi și în toată ființa lor, morți față de plăcerile
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Dumnezeu și la suflet, un dialog care vizează întâlnirea cu Dumnezeu pe calea cunoașterii. Concluzia primei cărți este precizată de Augustin în Revizuiri: „cele ce sunt adevărate sunt nemuritoare”. Cartea a doua a rămas neterminată „deși se vorbește îndelung despre nemurirea sufletului, discuția nu este dusă până la capăt”. De Magistro - Despre Învățător cuprinde o carte și a fost compusă de Augustin la Thagaste, între anii 388-389, la scurtă vreme după convertirea sa la creștinism. Ea reproduce o discuție purtată cu fiul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
îmbrăcăminte da, însă foarte sumară. La fel și ceilalți frați însă aceste neajunsuri nu erau motive să nu fim obligați să muncim din greu la toate capriciile tatei pentru ca dorința lui să se împlinească, adică să-i rămână numele în nemurire după cum s-a și întâmplat cu realizarea acelui muzeu și prin publicarea cărții ,,Dăinuiri Dăneștene “ tipărită la editura Junimea - Iași unde coautor a fost mama, Eugenia Buraga. Iată un fragment din scrisoarea fiicei mele Giniola, nepoata lui C.B., trimisă pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
evidență prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
viziunea originală asupra existenței în spațiu și timp a omului superior. Prin urmare, geniul este văzut ca entitate spirituală ce revarsă în lume lumina lui de veci, ca esență nepământeană ce aspiră la cunoașterea prin Eros, gata să renunțe la nemurire pentru vremelnicia unei clipe de iubire. Semnificațiile majore ale acestui mit - „îngropate“ în straturile de adâncime ale textului - conferă Luceafărului eminescian dimensiunea unui poem filozofic complex, în care epicul, liricul și dramaticul se împletesc. ÎNCHEIERE Desăvârșit prin formă (versuri de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în deplină concordanță cu planul și scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
specifică, spune: Din punct de vedere supranatural se poate spune că pentru Sfântul Augustin omul în această lume este mort, pentru Pelagius este în regulă, pentru Cassian este bolnav”. Una dintre urmările păcatului a fost pierderea darului dumnezeiesc supranatural al nemuririi, după Ioan Cassian. Urmând ideilor enunțate de însuși Sfântul Apostol Pavel, Cassian compară pe Adam cu Hristos: ,,Și din această cauză, atât primul e numit Adam, cât și ultimul. Unul este pentru decădere și moarte și celălalt pentru învierea la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți de superioritatea culturii și sensibilității sale, localnicii manifestau o oarecare deschidere sufletească față de melancolicul și nobilul lor concetățean. La rândul său, el le-a învățat limba, le-a preluat credința în nemurire și a primit decorația și scutirea de biruri pe care aceștia i-au acordat-o, „distincțiuni care muiară inima poetului și îl făcură să regrete calomniile spuse pe seama concitadinilor săi”. Chiar dacă lipsa de profunzime, lipsa de măsură și unele frivolități
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucru, dar nici una poate nu a conturat-o într-o manieră atât de cerebrală, atât de minuțios planificată, precum curentul ce a marcat sfârșitul secolului al XVII-lea în Franța. Acesta a urmărit în mod programatic concretizarea unei "rețete" a nemuririi, rețetă care însă a alunecat în anumite rânduri, tocmai prin caracterul ei programatic, înspre o rigidizare, o dogmatizare a perspectivei. Scriitorii epocii au știut însă, întotdeauna să particularizeze dogma prin prisma talentului și a invidualității artistice, realizând opere care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
însoțit de ilustrațiile autorului, integrate organic în substanța textului. După cum sugerează incipitul, obiectul ironiilor îl constituie acel autor care nu-și asumă ontologic creația, ci are pretenția de a deveni scriitor dintr-un capriciu, considerând arta doar o trambulină spre nemurire: "Domnului Sarsailă i-a intrat în cap să-și facă numele nemuritor, cum am zice să zboare la nemurire."220 Dincolo însă de aceasta, există aspecte concrete ale textului care îndreptățesc cititorul să-l considere o critică la adresa romantismului, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu-și asumă ontologic creația, ci are pretenția de a deveni scriitor dintr-un capriciu, considerând arta doar o trambulină spre nemurire: "Domnului Sarsailă i-a intrat în cap să-și facă numele nemuritor, cum am zice să zboare la nemurire."220 Dincolo însă de aceasta, există aspecte concrete ale textului care îndreptățesc cititorul să-l considere o critică la adresa romantismului, cum ar fi descriere savuroasă a înfățișării acestui Sarsailă, descriere ce subminează ironic neliniștea, zbuciumul sau aspectul fizic neîngrijit: "...mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie să fiu fără căpătâi, ca să zică că sunt slobod [...] în camara mea cu cât va fi mai nemăturat, cu atâta o să dau un ton că prea puțin mă gândesc la lucrurile astea trecătoare, ce n-au a face cu nemurirea [...] crevata mare, dezmățată sau nicidecum [...]. Când oi scrie să mă bag prin fundături, să mă sui pe locuri cocoțate." Elementele portretului sunt completate cu maniera de exprimare a pretinsului poet, prilej cu care Heliade ironizează snobismul lingvistic de a rosti
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acum perșii Îi poartă război. Și sunt printre perși și azi popoare multe de mucenici; iar cei ce erau mai sălbatici chiar decât lupii, când au primit predica, au ajuns mai blânzi decât oile și cugetă la cele înalte despre nemurire, despre înviere și despre bunătățile cele negrăite. Aceste fapte mari s-au săvârșit nu numai în orașe, ci și în pustie, în sate, la țară, în porturi și limanuri. S-au supus Celui răstignit cu multă credință nu numai oameni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nouă, prin trup, cap. III, XIV, în PSB, vol. 15, p. 107) „Cu dreptate s-a cuvenit să îmbrace Mântuitorul trupul, ca, unindu-se trupul cu Viața, să nu mai rămână muritor în moarte, ci, ca unul ce a îmbrăcat nemurirea, să rămână nemuritor în înviere. Căci odată ce a îmbrăcat stricăciunea n-ar fi înviat dacă n-ar fi îmbrăcat Viața. Și iarăși moartea nu se arată în sine, ci numai în trup. De aceea a îmbrăcat El trupul, ca aflând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
are în vedere în mod constant dogmele și normele morale ale marilor confesiuni, în primul rând cele ale creștinismului. El vizează, în primul rând, credința în Dumnezeu, ca existență personală distinctă de lume și creatoare a lumii, precum și credința în nemurirea sufletului. Iar considerațiile sale pornesc în mod clar de la premisa că o persoană care pretinde că este cultivată va trebui să-și întemeieze convingerile pe rațiune, nu pe sentimente. În caz contrar, ea nu va merita respectul cuvenit oamenilor onești
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația lirică merge pînă la a sacraliza iubirea sub aspectul ei de atracție către sexul opus. Foarte puțin loc își găsește în aceste împrejurări iubirea pentru aproapele, care privește umanitatea în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nasc și mor, nu pentru cei care au o relație bună cu infinitul, conștienți că trăiesc în eternitate, în totalitate. Totalitatea nu lasă nimic în afară, unește întreaga diversitate și frumusețe a realului. Nu avem unde fugi, suntem condamnați la nemurire. Diferă doar calitatea vieții, legată de diferitele niveluri de conștiință. Există totuși o diferență de esență între ideea de infinit și infinitul despre care totalitatea-om are idee. Există infinit dincolo de gîndul sau percepția noastră despre infinit. O înțelegere corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de apă e vie, e roua cerului pe pămînt, conține în sine nemărginirea, infinitul chimic și alchimic, cuantic. M-am deprins să văd veșnicia și în lucrurile aparent trecătoare, precum și vizibilul în invizibil, dumnezeiescul în omenesc. Suntem niște pelerini ai nemuririi, călătorind în eternitate, cu unele abrupte căderi în timp și în formă. Tot ce este fizic este, în esență, metafizic. Infinitatea ca un ocean e ancorată, cum spuneam, și-ntr-o picătură de rouă. Totul se transformă. Tot ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pasăre, cum eram dependent de zbor. Cobora ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea. Inima mea se împărțea între regnuri, dar tînjea după pasărea nemuririi, după pasărea absolută, după pasărea-duh și nădăjduiam să scape o sămînță și în sufletul meu, să mă învețe zborul perfect. Era ca o bucurie amăruie, precum un miez de poezie. Nu aveam cui să mărturisesc, dar trăiam pînă dincolo de limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe această cale putem obține informații la care nu am avea acces altfel și care ne vor ajuta în optimizarea comportamentului nostru, în orice domeniu, inclusiv în economie. Popoarele antice și-au sculptat zeitățile în granit pentru a le sugera nemurirea și starea imperturbabilă a conștiinței. De pildă, hindușii vedeau în munții Himalaya imaginea lui Shiva culcat. Universul este însuflețit. Există la toate popoarele această credință în mituri și personaje arhetipale, care le apar și acum în stări holotropice, la limita
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
recunoștința mea. Paris, decembrie 2006 CUVÂNT ÎNAINTE Suferința nu este "tendință". Și totuși... În confortabilele noastre societăți occidentale, suntem, ca să spun așa, somați să alergăm după succes, fericire, rețete de sănătate, tinerețe veșnică, totul pe fondul aspirației încă inexprimabile spre nemurire. Credința noastră într-un marș neoprit al progresului ne face să întrevedem un viitor fără suferință. Or, până într-un trecut recent, homo religiosus monoteist suferea pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu. El credea în funcția răscumpărătoare a suferinței. De aceea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Așadar, chiar și în aceste momente de tristețe, viitorul nu este îndoliat, ci doar prezentul. Din secolul al XV-lea, această rugăciune începe să fie rostită în ziua când se comemorează moartea celui dispărutiii, pentru a-i permite să atingă nemurirea și odihna. Tot în tradiția așkenază se elaborează o liturghie comemorativă, Yizkor, practicată după citirea Torei de patru ori pe an, la slujba de dimineață din ultima zi a sărbătorilor de pelerinaj (Paști, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor) și în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru iubirea de Dumnezeu, acesta este sensul alegerii. Cât despre Schneerson, el a mers și mai departe, sugerând că genocidul fusese opera unui Dumnezeu drept, cauzată de păcatele evreilor, și că el se folosise de Hitler, mesagerul lui10. Dacă promisiunea nemuririi, un simț acut al păcatului și o anumită concepție despre statutul de popor ales le deschideau unora, celor mai credincioși, o cale spre reconcilierea între credința într-un Dumnezeu drept și iubitor și oroarea lagărelor de exterminare, această cale rămânea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe această cale putem obține informații la care nu am avea acces altfel și care ne vor ajuta în optimizarea comportamentului nostru, în orice domeniu, inclusiv în economie. Popoarele antice și-au sculptat zeitățile în granit pentru a le sugera nemurirea și starea imperturbabilă a conștiinței. De pildă, hindușii vedeau în munții Himalaya imaginea lui Shiva culcat. Universul este însuflețit. Există la toate popoarele această credință în mituri și personaje arhetipale, care le apar și acum în stări holotropice, la limita
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]