5,657 matches
-
și cunoștințe. Pe 1 aprilie 1933, naziștii au decretat, pe tot teritoriul Germaniei, boicotul firmelor și comercianților evrei. Pe ușile și vitrinele fiecărui magazin evreiesc au fost afișate sloganuri incalificabile și cuvinte de ordine: "Nu cumpărați de la evrei", "Evreii sunt nenorocirea noastră""23. Mai aproape de noi, în vara lui 2006, în timpul războiului purtat de Israel împotriva Hezbollah-ului în sudul Libanului un război poate legitim la început, dar în care Israelul s-a împotmolit, care a cauzat imense pagube materiale și nenumărate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat toate nenorocirile și toate suferințele poporului evreu, rezumate în exterminarea finală, capăt ineluctabil al unei succesiuni neîntrerupte de persecuții și ură. Prin acest pas se intră într-o prezentare teleologică mai apropiată de religie decât de istorie. De vreme ce totul duce la dezastru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Martyrdomyyyyy, rezumă de una singură modul în care ideea unei existențe evreiești fondate exclusiv pe persecuții, masacre și dezastre se poate instala în conștiințele evreiești. Zi de zi, lună de lună, sub formă de calendar sau de almanah, cartea înșiră nenorocirile evreilor începând cu Evul Mediu iar în introducere începând cu Antichitatea. Autorul nu pierde ocazia să semnaleze în această introducere că prima menționare istorică a poporului lui Israel relatează de fapt distrugerea lui de către faraonul Merneptah, în 1223 î.Hr. El
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Likud în 1977. Totuși nici genocid, nici Holocaust nu sunt încă termeni rezervați exclusiv pentru ceea ce li s-a întâmplat evreilor. Shoah, da. Iar acest cuvânt, fără îndoială, îi aruncă pe evrei într-un abis de solitudine, izolându-i de nenorocirile pur și simplu umane. Acest exclusivism îi detașează de lume, deci de ceea ce, timp de secole, a fost patria evreului din diasporă. Henri Meschonnic scria recent: "Cuvântul Shoah, cu majuscula care-l esențializează, conține și menține realizarea teologico-politicului, Soluția Finală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Albany, 1985. Berkovits, Eliezer, God, Man and History: A Jewish Interpretation, Jonathan Davis, New York, 1959. -, Faith after the Holocaust, Ktav, New York, 1973. -, With God in Hell: Judaism in the Ghettos and Deathcamps, Sanhedrin Press, New York, 1979. Bernfeld, Shimon, Cartea lacrimilor. Nenorociri, persecuții și exterminări, Eshkol, Berlin, 1923-1926, 3 vol. (în ebraică). Bernstein, Michael André, Foregone Conclusions. Against Apocalyptic History, University of California Press, Berkeley/Los Angeles/Londra, 1994. -, "Victims-in-Waiting: Backshadowing and the Representation of European Jewry", New Literary History 29 (4
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a Tale of Martyrdom in Tulczyn, 1648", în Elisheva Carlebach, John M. Efron și David N. Myres (ed.), Jewish History and Jewish Memory. Essais in Honor of Hayim Yerushalmi, Brandeis University Press, Hanover/Londra, 1998, pp. 89-103. 27 Tsok ha-itim ( Nenorocirea vremurilor) de Meir ben Samuel din Szczebrzeszyn, publicată la Cracovia în 1650, Megilat Eifa (Sulul Groazei) de Shabtai ben Meir Katz, publicată la Amsterdam în 1651 și urmată de rugăciuni de penitență și elegii, Petah Teshuva (Poarta căinței) de Gabriel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Gerschel, Berlin, 1865. 66 Id., The Suffering of the Jews during the Middle Ages, trad. din germană de A. Lövy, revăzută și editată de Alexander Kohut, Bloch Publishing Company, New York, 1907, pp. 9 și passim. 67 Shimon Bernfeld, Cartea lacrimilor. Nenorociri, persecuții și exterminări, Eshkol, Berlin, 1923-1926, vol. 1, pp. 5 și 6 (în ebraică). 68 Ibid., vol. 3, p. 5. 69 Ibid., vol. 1, p. 80. 70 Abraham Meir Habermann, Catastrofe în Germania și în Franța de Nord: memorii ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulțime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpați de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru "cei ce țineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi închis: pe străzile din Republica Umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cărții funciare. 24 Adică 52, 69%, conform cărții funciare. Cele 0,03% "lipsă" constituie un litigiu ce tocmai se judecă la cea de a treia instanță. 25 Monarhie parlamentară, bineînțeles. 26 "Istoria omenirii nu este decât o succesiune neîntreruptă de nenorociri, iar scurtele etape liniștite trebuiesc folosite pentru a jeli în liniște nenorocirile trecute, precum și pe cele viitoare." (Joseph von Purtzelbaum). 27 DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) 28 În Republica Democratică Vandana, elevii învață în clasa întâi primară disciplina Democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lipsă" constituie un litigiu ce tocmai se judecă la cea de a treia instanță. 25 Monarhie parlamentară, bineînțeles. 26 "Istoria omenirii nu este decât o succesiune neîntreruptă de nenorociri, iar scurtele etape liniștite trebuiesc folosite pentru a jeli în liniște nenorocirile trecute, precum și pe cele viitoare." (Joseph von Purtzelbaum). 27 DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) 28 În Republica Democratică Vandana, elevii învață în clasa întâi primară disciplina Democrație, iar în clasa a doua primară disciplina Democrație avansată. 29 Respectiv vündünii
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
latinescul cum putere, care înseamnă "a lucra împreună"). Înțeleptul nu luptă, ci lucrează. El este o minune, ca orice om la origine. Poate el să facă rău unei alte minuni? Cel care o face nu este un înțelept. Nu este nenorocire mai mare decît să ai un dușman. E ca o boală, de care te vindeci abia cînd te saturi de ea. Trebuie să te porți cu sfială și să cauți unde ai greșit de meriți în viața ta un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
răsărit care a crescut repede, înaintând spre miazăzi. Nici alianța cu tătarii nu i-a ajutat să zăgăzuiască torentul rus care s-a revărsat peste teritoriile din Edisan. În scurt timp, țarii au ajuns la Nistru de unde au abătut furtuna nenorocirii peste Moldova. Profitând de slăbiciunea otomană, Alexandru I a stabilit fruntariile imperiului său pe Prut. Dorise să acapareze întreaga Moldovă sau măcar cea mai mare parte din aceasta, prin fixarea hotarului pe Siret. A fost nevoit să renunțe în fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cuprins pe târgoveții care au reușit să distingă sunete din interiorul lui. S-a apropiat atât de tare încât se puteau desluși tot mai clar strigăte disperate. Erau ale unor nefericiți care nu au apucat să fugă, adăpostindu-se din fața nenorocirii. Urletele lor erau înăbușite de tropotul greu al cailor. Galopau, purtând pe șeile lor, războinici temuți și nemiloși. Trăiau din jaf, ducându-și viața în vărsare de sânge. Tătarii s-au pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acestor nefericiți. Ar trebui să cugetăm și la nedreptățile făcute romilor care au fost ponegriți și izgoniți, dar și la soarta nemților care, ceva mai târziu, au fost vânduți. Am lăsat niște regimuri ticăloase să se îmbogățească, scoțând bani din nenorocirea unor oameni. Nu ne-am dat seama că astfel noi înșine ca nație am devenit mai săraci, spiritual și cultural, legându-ne, totodată, numele de niște regimuri netrebnice. Coborârea în iad Prea sentimentali și, uneori, prea ignoranți, mulți au înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de la care poate spera, acum, specia umană că ar putea supraviețui în cazul producerii unei catastrofe prin folosirea tehnologiei într-un sens distructiv. Memoria ar trebui să joace, pentru om, rolul de senzor care să-I alarmeze, reamintindu-i de nenorocirile pe care singur și le-a provocat. După prima conflagrație mondială, nu a urmat niciun repaus așa cum ar fi fost firesc. Omenirea nu a reținut nimic din lecția dură a războiului industrial care a presupus angrenarea totalității resurselor umane și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lumii, se găsea încă din 1990 într-o criză prelungită, "capcană economică pe care Keynes și contemporanii săi ar fi recunoscut-o imediat". De asemenea, economiile emergente din Asia de sud-est au trecut de la extaz la agonie practic peste noapte, iar povestea nenorocirii lor arată crede autorul de parcă ar fi fost copiată dintr-o carte de istorie din anii 1930. Am fost nesăbuiți, iar acum culegem roadele. Cartea lui Krugman este un eseu analitic care-și propune să evidențieze nu atît ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lui Balș era. În același an, datorită unei drame familiare, pe care Iurașcu o ținea încuiată în inimă, cu multe lăcăți, a călugărit-o pe Fevronia, la mănăstirea Agafton 63. Fata avea 16 ani. La sfîrșitul anului 1834, o mare nenorocire s-a abătut asupra familiei lui Vasile Iurașcu. A treia zi din sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineață, soția sa pleca din Bănești, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede acasă, la Sarafinești. Dar, înainte de a trece Siretul, prin Vadul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scumpa mea mamă, dacă sărăcia este o rușine. Bunicii și străbunicii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vînt, ci numai în urma multor nenorociri... familia noastră era ca un exemplu, între proprietarii din Botoșani"5. Poetul Eminescu numai în două ocazii s-a lăsat condus de aceleași aere aristocratice, dar se va arăta în continuare în acele ocazii nu era conștient și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție dotală, cum că el îi dă Aglaiei 2.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la minte, dar am aflat că ar fi paralizat la o mînă și un picior. Doi medici de aici, care cunosc bine pe Mihai, ar dori să știe gradul paralizării și la care mînă și picior s-a aflat această nenorocire"262. În răspunsul din 14/26 martie 1884, Maiorescu a început cu o justificată mustrare, care mu se cuvenea întru totul și la adresa Harietei: "Dați-mi voie a vă spune că m-am mirat, cum de nu m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și cenușă trei sute zece case și lăsînd fără adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea mai mare nenorocire. Totul scosesem din casă, numai patul cu nenorocitul meu frate rămăsese, la care pierdusem tot curajul ce puteam face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se mai poate rădica singur. Însă bunul Dzeu a știut cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
culturală”: ea triumfă acum pe tărâmul idealurilor superioare. Creșterile salariale nu-i mulțumesc pe toți? Puterea de cumpărare e amenințată? Acestea nu-i împiedică pe nouă francezi din zece să se declare fericiți. Iată ceva ce dezminte spusele tuturor profeților nenorocirii. Privite de sus, cel puțin, regiunile bogate cunosc și fericirea. Va fi fiind mireasa atât de frumoasă pe cât o sugerează acest gros-plan fotografic? Imensa majoritate a oamenilor se declară fericiți, totuși supărarea și stresul, depresiile și anxietatea constituie un fluviu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a te indigna, actele de întrajutorare și de solidaritate, toate acestea n-au fost eradicate: asistăm doar la exprimarea tot mai frecventă a unei generozități de circumstanță, emoționale, dar mai puțin participative la suferințele altora 31. Mereu receptivă la nenorocirea altuia, mereu dornică să se facă utilă, „inima” individului hiperconsumator n-a încetat să bată: doar că are alt ritm. Sentimentalizarea lumiitc "Sentimentalizarea lumii" Eșecul tuturor idealurilor? Absorbția tuturor aspectelor existenței de către economia de schimb și goana după câștig? E
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Cititorul poate fi sigur că nu ignor cu totul amenințările pe care ea le face să planeze asupra noastră. Pur și simplu, mă străduiesc să reflectez asupra lor, evitând facilitățile denunțului apocaliptic. Care sunt efectele consumului-lume? Încotro ne îndreptăm? Căror nenorociri le vom cădea pradă? „Revoluției speranțelor” din faza II i-a urmat conștiința „daunelor aduse de progres”, suspiciunea la adresa noilor tehnologii, teama de degradarea vieții. Chiar dacă societatea de hiperconsum a reușit să neutralizeze luptele simbolice care orchestrau actele consumului, ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ce nu poate fi ignorată, sursă de satisfacții și de mobilizare de sine, pentru că insuficiențele nivelului de trai nu se transformă, în general, în coșmar: prioritățile lui a Face vin să relativizeze sau să compenseze frustrările lui a Avea. Barca „nenorocirii abundenței” a fost încărcată prea mult. Contrar a ceea ce s-a tot repetat, satisfacțiile materiale sunt mai importante decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate de consumul obsesiv decât pe cele care-și au
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]