6,179 matches
-
sub voal.Lângă fântâni cu lacrimi sărutul tău se-așază,Toți prinții din povești în umbre se ascund,Miresele iubirii, prin flori de crini valsează,În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind.Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute,... X. NECUNOSCUTUL, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfum purtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Tatăl nu‑L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să‑i descopere”. Conform interpretării ereticilor (IV, 6, 4), Cristos s‑a întrupat pentru a‑l descoperi oamenilor, o dată pentru totdeauna, pe Dumnezeul necunoscut și nevăzut (6∀ϑς80Βϑ≅Η), anume, pe Tatăl pe care ei îl disting în mod clar de Creator. Irineu se întreabă atunci: „Cum poate fi [acest Dumnezeu] «necunoscut», de vreme ce îl cunosc?”. Și mai departe: „Dacă Dumnezeu a spus că Tatăl și Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
află niște râuri care izvorăsc de la picioarele muntelui numit Panios, și că de aici izvorăște și Iordanul. Într‑o anumită zi de sărbătoare este aruncată în apele râului o victimă jertfită; aceasta, prin puterea diavolului se face, în mod miraculos, nevăzută, iar acest fapt este un spectacol uimitor pentru cei care sunt de față. Astyrius asista într‑o zi la această acțiune și, văzând numărul mare al celor care erau uimiți de acest fapt, a fost cuprins de milă pentru greșeala
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1989, 51; Simion, Scriitori, IV, 436-465; Ioan Holban, Gardul și leopardul, CRC, 1990, 7; Lucian Raicu, Proba realului, RL, 1990, 16; Ion Vlad, În universul nuvelei, ST, 1990, 4; Virgil Podoabă, Al treilea timp, F, 1990, 5; Diana Adamek, „Cele nevăzute...”, TR, 1990, 23; Al. Cistelecan, Proza și conștiința, F, 1991, 6; Gabriel Dimisianu, Romanul antitotalitar, RL, 1991, 44; Vlad, Lect. prozei, 245-250; Irina Petraș, A fi în mers, TR, 1992, 6; Cristea, A scrie, 172-179; Romulus Diaconescu, „Schimbarea la față
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
Ediții: D. R. Popescu, Teatru, I-II, București, 1985-1987. Repere bibliografice: Gh. Achiței, „O femeie aprigă”, O, 1955, 2; Dinu Kivu, „Glastra cu sfecle”, CNT, 1965, 34; Al. Andriescu, „Tufă de Veneția”, CRC, 1972, 7; Amza Săceanu, Fața văzută și nevăzută a teatrului, București, 1974, 260-269; Voicu Bugariu, „Zâna castraveților”, LCF, 1976, 29; Cristea, Domeniul, 320-324; Ungureanu, Proză, 223-225; Raicu, Practica scrisului, 268-276; D. I. Suchianu, Caragialeologie, RL, 1980, 15; Iorgulescu, Critică, 175-177; Titel, Cehov, 173-176; Călinescu, Biblioteci, 164-168; Alex. Ștefănescu, Cu
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
rubine, balașe, „zmaragde”, „olnidzuri”, „zafiruri”) ale lui Petru Șchiopul (amator de surguciuri cu pene de cocor, prinse în aur, garnisite cu mărgăritare și rubine). în dvera, lucrată în 1561, din biserica Mănăstirii Slatina, Doamna Ruxandra poartă un caftan roșu, „din nevăzuta ei rochie ivindu-se doar mânecile strâmte prin gurile scumpului hilat”. în cea de-a doua dveră slătineană - despre care nu știm când a fost brodată -, fastul hainelor Doamnei este sporit de gulere de blană și de un văl atârnând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anul 1620 la Viena - cu o invocatio: „în slava Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfântului Duh, a uni[i] dumnizeiri și împărății și într-unul Domnul Iisus Hristos...”, cu obligatoriul gând despre moarte [”gândindu clar și eu la nevăzuta moarte, vrut-am dentru a mea așa-ș bună voință a face această scrisoare...”] și cu „cererea de iertăciune”, apel cu o funcție însemnată în mentalul creștin [”întâi, mă rog tuturor ca un păcătos să mă ierte și cei ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mijlocirile cu carele pot să rămăe diețile temeinice și nestrămutate 518), le aducea păstoriților săi și - mai ales - „redactorilor” de diate (preoți, de regulă) zisa scripturisică („Nu știi nici...”) privind incognoscibilitatea clipei expierii: „De vréme ce întâmplarea cea viitore iaste nevăzută și însăși îngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sânt cunoscute...”. Vârsta înaintată, anii din ce în ce mai împovărători („mai vârtos ajungând anume la vreme de bătrânețe și de mare neputință” - Elina Cantacuzino, într-unul din testamentele ei), suferințele cauzate de maladii nevindecabile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni, 164-171; Cărtărescu, Postmodernismul, 160-162, 343-351, passim; Dicț. analitic, II, 163-166, IV, 608-611; Gheorghe Glodeanu, Mircea
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
care ceartă, acuză, ne descoperă defectele sau vinovăția. Legat de privire, mai exact de „faptul de a fi văzut” sau de „faptul de a fi privit”, este și fuga din fața celuilalt, „faptul de a te ascunde”, de „a te face nevăzut” după ce ai Înfăptuit o acțiune psihomorală negativă, reprobabilă (furt, minciună, calomnie, intrigă, viol, crimă, suicid etc.Ă. Cauți să dispari. Să nu mai apari „În fața” sau „Înaintea ochilor” celui pe care l-ai prejudiciat prin acțiunile tale negative. În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cititor inocent și neproductiv, căci e lesne de observat că cel puțin o parte din literatura sa fantastică nu este autonomă - și nu numai În sensul Încifrărilor autobiografice, dar chiar al materiei Înseși cu care se construiește. Tărâmul nevăzuttc "Tărâmul nevăzut" Prin urmare, nu ne rămâne decât să căutăm nu tărâmul nevăzut 1, așa cum face Zerlendi și cum caută să-l urmeze naratorul, ci geografia tărâmurilor Între care el apare 2. În Secretul doctorului Honigberger apar primele trei mărturii ale fantasticului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
puțin o parte din literatura sa fantastică nu este autonomă - și nu numai În sensul Încifrărilor autobiografice, dar chiar al materiei Înseși cu care se construiește. Tărâmul nevăzuttc "Tărâmul nevăzut" Prin urmare, nu ne rămâne decât să căutăm nu tărâmul nevăzut 1, așa cum face Zerlendi și cum caută să-l urmeze naratorul, ci geografia tărâmurilor Între care el apare 2. În Secretul doctorului Honigberger apar primele trei mărturii ale fantasticului menționate de Culianu aici, și toate sunt instrumente de cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care o comunică: „În clasa a VII-a de liceu, după ce am citit Tărâmul nevăzut (...) am socotit că, după exemplul eroului din nuvelă, dr. Zerlendi, aș putea să Învăț sanscrita singur, fără profesor. Totuși, după procurarea primului manual de sanscrită al lui Pizzagalli (despre care am aflat mai târziu că fusese cartea de inițiere și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mult atras de Zerlendi, căci descoperise totuși, Înaintând În lectura caietelor, „o simplă Însemnare, pe prima pagină a unui caiet de exerciții”, care i-a „atras o clipă atenția. Erau câteva cuvinte, tulburătoare Însă pentru mine. Ïambhala= Agarttha = tărâmul nevăzut. Toate celelalte file erau acoperite cu exerciții școlărești”. Însemnarea Îi atrage atenția și de aici, dar mai ales după ce descoperă jurnalul lui Zerlendi, Încă un „instrument de cunoaștere”1 - naratorul intră complet În dimensiunea fantastică și secretă a experiențelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care Honigberger le destăinuise lui J.E. a fost și existența Ïambhalei, a acelei țări miraculoase care, după tradiții, se află undeva În nordul Indiei și În care numai cei inițiați pot pătrunde. J.E., Înainte de nebunia lui, crezuse că acest tărâm nevăzut poate fi totuși accesibil celor neînzestrați, și pe o pagină a lui pe care am găsit-o la Iași notase numele a doi iezuiți, Ștefan Cacella și Ioan Cabral, care, pretindea el, ar fi ajuns În Ïambhala. Mi-am procurat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
zborul» lui Buddha sau al altor inițiați către aceste tărâmuri ascunse ochilor profani. Or, lucrul acesta se știe, «zborul» Înseamnă În limbajul simbolic și secret capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces la lumi nevăzute. Tot ce știam despre Honigberger mă Îndemna să cred că el pătrunsese În Ïambhala datorită tehnicii sale yoghinice, În care ajunsese maestru Înainte de 18581, dar că misiunea cu care fusese Încredințat, probabil, nu izbutise s-o ducă la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
descreșterea religiei mahomedane”3. Din aceste fragmente se vede cum Kőrösi Csoma nu e răspunzător de nimic din voga ulterioară a temei 4. Însă amestecul de intensitate, puritate, ierarhie spirituală și inaccesibilitate geografică nu e tipic doar pentru excepția tărâmului nevăzut, mereu schițat În zona tibetană și himalayană. Întregul Tibet, până târziu În secolul al XIX-lea, păstrează caracteristicile istoriei sale medievale, În care predomină funcția lui Avalokiteïvara și a dublului său activ, vizibil și nu mai puțin suprem, care e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În comunitatea budistă, adresată lui Buddha 3. Probabil că influențele răspândirii budismului În Întreaga arie tibetană și Încă Înainte de adopția lui oficială, sub patronajul regilor tibetani În secolul al VII-lea, sunt răspunzătoare și de schițarea acestor legende despre ținutul nevăzut al Ïambhalei - În tot cazul, de funcția și particularitățile acestui imaginar: poate tradiția acelor siddha budiști din Tibetul occidental, atestată independent de suprapunerea budismului peste religia bon a populațiilor tibetane autohtone 4. Chiar dacă nu complet asociată ideii de reechilibrare, există
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unui eșec din urmă cu exact zece ani. Amândoi ajung să Își comunice faptul, fără să se cunoască și izolând improbabila percutare a cititorului. Între ei se interpune, diafană și concludentă pentru cei care o cunosc, realitatea Ïambhalei, realitatea tărâmului nevăzut care Îi face să se Întâlnească, să comunice, să se compare, să se aproprie (dar și să refuze, fiecare, altă companie, bunăoară indiscreția cititorului). Și din acest dialog - mai neașteptat pentru Eliade Însuși decât pentru narator la mijlocul nuvelei - apare clasica
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
astfel: experiența lui Zerlendi se Împlinește, pe când căutarea naratorului eșuează. Binomul Împlinire/eșuare nu forțează textul: un indiciu suplimentar apare tocmai atunci când Eliade descoperă prima Însemnare despre Ïambhala și Agarttha, și scrie despre propria experiență, Încă neclasificată, a căutării tărâmului nevăzut. Căci ambii termeni ai binomului se vor preciza corelativ - de altfel, acesta e sensul subiectului literar care devin biografiile lui Honigberger și Zerlendi. Și totuși umbra lui Zerlendi, cel dispărut, planează puternic asupra textului, până la a-i Întuneca finalul. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aparent naturală - proliferarea tumorală a brădișului care sufocă totul - este supusă unui tratament fabulatoriu de Agachi Gherasim, negustorul ambulant de povești, care izbutește să readucă lucrurile înapoi repovestindu-le: „după ce a terminat de povestit, brădișul din Deltă dispăruse, parcă o mână nevăzută îl culesese din apă, dispăruse ca și cum n-ar fi fost niciodată”. Tehnica de lucru se schimbă - fără a lua o întorsătură radicală - în Fortul, tot un roman al spațiului dobrogean. Metaficțiunea dobândește o voce distinctă și ia, ca în literatura
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
a însemnat un cântec, și un cântec mai mult și atâta altă sămânță câtă îi trebuie unei epoci literare ca să se fecundeze”, în timp ce Vladimir Streinu consideră, în eseul Sepii, că titlul sugerează programul redactorilor, „anticipând în germene fapte de artă nevăzute”. Sunt prezenți cu versuri Ștefan Stănescu și D. G. Luca, un poem în proză dă Ștefan S. Pop, în timp ce Augustin Popescu dedică un text descrierii mănăstirii Cernica. E inserată o singură traducere, din romanul Nevinovatul de Gabriele D’Annunzio (capitolul
SEPIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
paie, în timp ce, în altă parte a satului, se pregătesc răsturnări spectaculoase. În îndârjirea cu care el vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
32-97, 239-252; Odangiu, Romanul, 46-60; Raicu, Fragmente, 119-130; Ștefănescu, Dialog, 196-216; Ion Vartic, Marin Preda și „ucenicia” fiului, ST, 1985, 1; Vasile Popovici, Venise Marin Preda neanunțat, O, 1985, 14; Victor Crăciun, Un scenariu (inedit) cinematografic de Marin Preda: „Primejdii nevăzute”, SLAST, 1985, 21; Mircea Iorgulescu, Prozatorul semnificativ, R, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 303-335; Sorescu, Ușor cu pianul, 115-130; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 373-383; Ungureanu, Proza rom., I, 198-263; Ion Vartic, Axioma finală, TR, 1986
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Nu trebuie neglijată latura psihologică în nici o situație de boală, indiferent de natura gravității sale. Bolnavul trebuie ascultat, crezut, înțeles, ca să poată fi ajutat cu adevărat. De aceea, orice contact al medicului cu un bolnav este și un contact psihologic nevăzut, care nu trebuie neglijat în nici o situație. De multe ori, tipul de apropiere a medicului de bolnav creează o ambianță de încredere, care deschide mari posibilități succesului terapeutic. Suferința somatică nu trebuie privită în mod unilateral. Ea este o suferință
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]