5,043 matches
-
iar, Căci, stînd pe-al perșilor mormînt, Nu pot să cred că rob eu sînt. . . . În frînci să nu credeți ! Ei vînd și cumpără, vînînd doar prada ! În brațele grecești, oricînd, Nădejdea-și pune azi Ellada. Latinul furt și turca oaste, Vai, scutu-i sparg, i-aduc năpaste ! . . . Pe marmuri, sus, la Sunium Mă duceți, ca să plîng cu valul, Ca lebăda să cînt acum, Murind și părăsindu-și malul, Căci nu mă-ndur în țară sclavă ! Vărsați-mi cupa, că-i otravă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi griverzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor crud. Munții au început să coboare din culmile cerului, căzându-le victimă tot ce le ieșea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
țigancă Înaltă, zdravănă, de mare alură și stil atunci când, răspunzând huiduielilor mulțimii, Își ridica poalele și se bătea cu palma peste bujaverca ei neagră și nespă lată. Machiavel povestește despre Ecaterina Sforza că sta sus pe meterezele citadelei Ravaldino când oștile lui Cezar Borgia i aduseseră sub ziduri pe băieții ei, amenințați cu moartea dacă maica lor neîm blânzită nu preda cetatea. „Dobitocilor, le răs pundea Ecaterina ridicându-și poalele și bătându-se cu palma peste născătoarea ei ilustră, ia uitați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pajul regelui Gustav Adolf al Suediei, Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el la masă, făcându-l căpitan de oaste, unul dintre marii căpitani de oști pe care i-a avut Europa secolu lui al XVII-lea. Ei, dar astea se petreceau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el la masă, făcându-l căpitan de oaste, unul dintre marii căpitani de oști pe care i-a avut Europa secolu lui al XVII-lea. Ei, dar astea se petreceau la 1624, [le] poves tește Voltaire În Le sișcle de Louis XIV. ...Abia plecați din București mai pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el la masă, făcându-l căpitan de oaste, unul dintre marii căpitani de oști pe care i-a avut Europa secolu lui al XVII-lea. Ei, dar astea se petreceau la 1624, [le] poves tește Voltaire În Le sișcle de Louis XIV. ...Abia plecați din București mai pe jos și mai În căruțe, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și palavragiu al „patriotismu lui de anticameră“, cum Îi spune Stendhal; dându-se a fi nepot al lui Delavrancea și consul În Ministerul de Externe, dar descoperindu-l mai târ ziu ca suplinitor la gimnaziul din Târgoviște; trist camarad de oaste și exemplar de ilustrație a dezastrului nostru nu numai militar, cu gura lui veștedă, ochiul tulbure și cu toată Înfăți șa rea lui aducând a pagubă; fruct putred al falsei noastre culturi cu cunoștinți memo rizate și debitate cu emfază
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pe la mijlocul după-amiezii, sub un cer greu, gri și apăsător, am trecut pe lîngă un loc interesant, unde eroziunea a transformat bolovanii enormi de pe marginea drumului Într-un fel de castele feudale. Aveau parapeți, garguie ce ne examinau tulburător și o oaste de monștri fabuloși care păreau că stau de pază, protejînd liniștea personajelor mitice care precis că locuiau prin zonă. Burnița slabă care de ceva vreme ne tot spăla fețele s-a Întețit și s-a transformat Într-o ploaie torențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lacrmi avem parte de suferințe, de dureri, de necazuri. De când ne naștem și până închidem ochii, moștenirea noastră este suferința. Iată acolo o mamă își plânge unicul copil plecat în veșnicie! Dincolo o altă mamă își plânge fiul dus la oaste și care și-a vărsat sângele pentru Cruce și patrie! Acolo plânge un tată pentru că a rămas singur să muncească câmpul, dincolo un altul plânge pentru că grele încercări îl apasă! Plâng soțiile rămase văduve de pe urma războiului, plâng orfanii lipsiți de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Partidul este o entitate, partid substanță, partid prestigiu, partid criteriu, partid suveranitate: suveranitate care emană de la popor.“ („Partidul“, Scînteia, 8 mai 1961) ARIEȘEANU Ion „Marii conducători - mari prin oștirile care le stăteau în spate - au fost învinși de conducătorii de oști însuflețite de sensul vieții lor: «Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamulă» Cei ce invadau doreau un spor de bunuri. Mircea, Ștefan, Mihai, Cuza au învins forțe mult superioare nu pentru că istoria era un tărâm predestinat, ci pentru că ea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
unei invazii otomane - era un principe ostil, domnia lui Mihai rămânea amenințată, mai ales că voievodul era confruntat și cu opoziția unei grupări boierești, sprijinită de Polonia. Mihai a recurs la o lovitură preventivă, a trecut munții și a zdrobit oastea lui Andrei Bathory, în bătălia dela Șelimbăr (1599); cardinalul care după ce reușise să scape de pe câmpul de luptă, a fost ucis de secui. În timp ce Poarta Otomană a recunoscut stăpânirea lui Mihai în Transilvania, împăratul Rudolf al II-lea, a hotărât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din 1930 la pagina 27 următoarea relatare din anul 1791 a învățătorului din Făgăraș Andrei Șovăiloviciu referitor la această nelegiuită acțiune a generalului Bukow, om de încredere al împărătesei Maria Tereza: «...în anul 1761, venind acesta(Bukow) cu mulțime de oaste și foarte cumplită fiară sălbatecă asupra neuniților, s-au arătat de cei ce au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bișuguri, zburdează hirea omenească; și zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-a betegit mintea". Și astfel soarta a vrut ca chiar oștile de cazaci și de tătari, pe care se bizuia pentru a-și relua tronul pierdut, să deie foc cetăței, la ale cărei începuturi de cultură și de civilizație lucrase cu atâta râvnă, cu alte cuvinte el însuși să steie față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a lega, de numele său, tragedia sufletească în care biruit datoria în cea mai frumoasă și mai înaltă expresiune a ei. I s-ar mai fi putut spune "Ferdinand cel viteaz", cum se spune de obicei suveranilor care au dus oștile și steagul țării lor pe drumul gloriei. I s-ar mai fi putut spune încă "Ferdinand cel drept" pentru actul de imensă dreptate, în curs de îndeplinire, față de cei care luptă apărând un pământ, din binefacerile căruia până acum, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cezarului, cu Maria, soția și femeia lui1, care era deja însărcinată). 2. (Și l-a adus pe lume pe fiul ei întâi născut 2, l-a înfășat și l-a culcat în iesle.) 3. (A venit o mulțime mare de oaste cerească, zicând: „Mărire în ceruri lui Dumnezeu”). 265. DESPRE PĂSTORI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,8-20. 1. Primul. Nașterea lui Cristos, Domnul nostru, este descoperită păstorilor de înger: („Iată, vă vestesc bucurie mare, căci astăzi S-a născut Mântuitorul lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un conducător șde oștiț, pentru a învinge și prăda ceea ce dorește; pentru că, așa cum un căpitan și conducător de oști își așază tabăra, cercetând întăriturile și așezarea unui castel, și îl atacă din partea cea mai slabă, tot la fel, dușmanul firii omenești, dând târcoale, privește rând pe rând toate virtuțile noastre teologale, cardinale și morale, și acolo unde ne află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
combinată cu una „socială”) <endnote id="(678, pp. 38-49 ; 697, p. 86)"/>. Prin urmare, deficiențele evreului care Îl Împiedică să facă armata ar fi, zice-se, mai multe : un viciu etic (lașitatea), unul psihic (frica) și un viciu fizic (platfusul). „Oastea jidovească” La sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doua imagine, căreia Marcus Bandinus i-a găsit prin 1647 o formulare sintetică : românii ar fi „născuți pentru război” <endnote id="(655, p. 332 ; vezi și 652, pp. 15- 34)"/>. Una dintre cele mai ilare imagini este cea a unei „oști jidovești” Îngrozite de lătratul câinilor. Două proverbe românești rezumă această imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat snoava Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos. Ajunsă la marginea unui sat, „oastea evreiască” a cerut primarului „să le dea vreo câțiva dorobanți, ca să-i apere de câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea eroică de a traversa satul În vârful picioarelor, ca să nu Îi simtă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite de cele din snoavele referitoare la spaima evreilor. De pildă, Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să fie păziți de români pe drum, ca să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să fie păziți de români pe drum, ca să nu fie atacați de tâlhari <endnote id="(709, p. 530)"/>. Interesant este faptul că și În imaginarul colectiv al Europei Occidentale apare motivul „oastea evreiască”, mai ales În secolele XIV-XVII. În mod cumva paradaxol, această armată imaginară nu era privită batjocoritor, ci receptată ca o amenințare autentică. La jumătatea secolului al XIV-lea, de exemplu, Jean de Mandeville (The Voyages and Travailes of Sir
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bisericii era specifică Europei Occidentale și Centrale, nu și celei Răsăritene. Sunt atestate totuși unele excepții, târzii și nerelevante. Pe la 1813, de pildă, un evreu din Strășeni (Moldova) a fost acuzat de profanarea unui lăcaș sfânt, astfel că numai „sărdăria” (oastea călare) locală l-a scăpat din mâinile sătenilor. El a fost Învinuit că ar fi făcut anumite vrăji, punând „scârnăvii la ușa bisericii” : „niști petici de pămătuh”, „alte petici de pânză de sucman”, „chiperi roși”, „niște păr”, „scârnă de câine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]