6,900 matches
-
El moțăie cu gazeta în mână în timp ce Florence se unge cu untdelemn pe față. Toate demachiantele i se par falsificate. În felul acesta, poți să-ți dai seama, draga mea, dormitorul lor miroase totdeauna a salată. Când lui îi cad ochelarii pe covor, Florence oftează și bombăne ceva prea puțin măgulitor. Mă întreb de unde cunoaște atâtea cuvinte vulgare. Tatăl ei a fost un domn foarte bine. În fiecare zi juca biliard și bea trei sticle de chablis. Pretindea că-i stimulează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii. Mâinile îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți? Domnii de la Miliție vor discuta cu colegele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să-l califice, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum două ore. ― Presupun că abia ați avut timp să vă lăsați bagajele la hotel. ― Nu ascund că eram nerăbdător
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privindu-și ceasul. O să mă întorc mai târziu. Până atunci se trezește cu siguranță și domnul Matei. ― O, sânt convinsă. Urmări privirea maiorului și făcu un efort să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși. Melania Lupu îi luă în mână. "O gafă îngrozitoare..." Știa și maiorul, o știa și ea. Meticulosul Grigore Popa nu și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși. Melania Lupu îi luă în mână. "O gafă îngrozitoare..." Știa și maiorul, o știa și ea. Meticulosul Grigore Popa nu și-ar fi rătăcit niciodată ochelarii și în orice caz n-ar fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era singură. O femeie în vârstă, într-un hol pustiu, cu un serviciu de ceai și o farfurie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în care se reunesc pasiunea mesianică și aura glamour a sacrificiului pentru cauza progresului. Nava lui Sven este microcosmul în care se adună ele mentele acestei umanități călătoare, unită de pasiuni și de secrete. Pasagerul lui Sven, misteriosul om cu ochelari fumurii, italo-americanul Barnaba Moretto, este parte din fraternitatea mafiei. Pe vasul lui Sven, spărgătorul de bănci (având alura primejdioasă și misterioasă a lui Edward G. Robinson) duce cu sine secretul unei vieți marcate de litera stacojie a exilului. Moretta este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Maketero mă așteaptă în noaptea aceasta. Împreună cu Milou, am reușit să scăpăm de plasa țesută în jurul nostru și am ajuns la punctul de întâlnire. Doctorul Maketoro este șeful serviciului sanitar din tabăra de la Bulundi - un om între două vârste, cu ochelari cu ramă neagră și un aer de fermitate care îl apropie mai mult de un soldat decât de un medic obișnuit. Informațiile sale sunt de cea mai mare importanță și explică multe dintre incidentele pe care le-am observat pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat-o cu alta. În sfârșit, când toate preparativele au fost îndeplinite, își fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse câteva foi, se opri, citi, răsfoi mai departe, citi din nou, până când găsi ceea ce căutase. Se concentră și tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuțit, după care luă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai rău. Am pornit din nou spre administrație cu gândul să cer o cameră mai ferită, unde să nu mai fiu la discreția bătrânilor pisălogi. Filip reușise să-mi strice ziua. Văzîndu-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înțelegător din cap. ― Știți cum sânt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de limbă pe portar în legătură cu mine. "De ce te interesezi de mine pe la alții, domnule?" m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedicîndu-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutîndu-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari nu mai vedea nimic. Era ridicol, lipsit de apărare acolo în spatele mesei și mi s-a făcut milă de el, deși pe figura lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedicîndu-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutîndu-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari nu mai vedea nimic. Era ridicol, lipsit de apărare acolo în spatele mesei și mi s-a făcut milă de el, deși pe figura lui jalnică perplexitatea era amestecată cu ură. M-am mulțumit să-i atrag atenția că dacă mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumea atunci! Tu, alături de Jupiter. Fiecare săvârșind același lucru simplu și esențial. La nevoie puteai să faci o mișcare stângace pentru a-l atinge cu cotul din greșeală. El întorcea spre tine ochii săi aroganți, examinîndu-te o clipă prin lentilele ochelarilor, ca pe o muscă, apoi revenea la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spre mine, se schimbă brusc. Deveni jovial. "A, scuză-mă". Nu ne tutuisem niciodată până atunci, dar pentru el n-a fost nici o dificultate ca să sară peste acest mic neajuns. Doar mă aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. "Fumezi?" m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea asta, sărea ca ars: Fugi de-aici, cum să poarte ochelari? Nici vorbă". Îi ascultam și mă miram de unde aveau bătrânii atâta imaginație încît să discute despre un personaj misterios așa cum se discută
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea asta, sărea ca ars: Fugi de-aici, cum să poarte ochelari? Nici vorbă". Îi ascultam și mă miram de unde aveau bătrânii atâta imaginație încît să discute despre un personaj misterios așa cum se discută visele, dând impresia că exista ceva care îi împiedica să meargă până la capăt. Citisem undeva că lumea zilei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă, cu horoscoape și, după ce-și fixă ochelarii pe nas, căută o pagină unde scria că luna grăbea procesul bolilor incurabile; deci, bolnavii trebuiau să fie deosebit de atenți, să nu întrerupă cumva tratamentul care le era indicat, ca să nu-și pună viața în primejdie. Or, Aristide îl amenințase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus la arhivă. Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus la arhivă. Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?" repeta el înfricoșat și servil. "Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]