4,587 matches
-
Franța, alături de Regatul Unit, a fost unul dintre primii participanți la luptele celui de-al doilea război mondial, după ce a declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invadării Poloniei din 1939. După războiul ciudat din 1939-1940, germanii au declanșat o ofensivă remarcabilă în Țările de Jos și, în timpul Bătăliei Franței, au reușit să înfrângă într-un mod neașteptat a treia Republică Franceză. Franța a capitulat în mod oficial în fața Germaniei pe 25 iunie 1940. În Franța a fost instaurat un regim
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
și sovietice, Armata Roșie intrând în luptă pe 17 septembrie 1939. Germanii au învins armata poloneză și au ocupat cea mai mare parte a Poloniei vestice și centrale. Franța a încercat să-și onoreze obligațiile asumate față de aliatul polonez, dar ofensiva din Saar a fost un eșec militar. Forțele franco-britanice și cele germane au fost implicate în așa-numitul „război ciudat”, conflict militar în timpul căruia nu au avut loc lupte de aploare pe teritoriul Europei continenteale. În aprilie 1940, Germania a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
organizată să fie capabilă să desfășoare acțiuni ofensive, conducerea militară franceză considera că este mai potrivit să întâmpine amenințarea germană în mod defensiv. Această alegere era generată de credința că Franța nu este pregătită militar și economic să lanseze o ofensivă inițială încununată de succes. După părerea conducerii militare franceze, era de dorit ca aliații să aștepte până în 1941, pentru a exploata la maximum superioritatea lor economică. Pentru a răspunde amenințării germane - un atac principal în Țările de Jos, care ar
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
ar fi fost posibil ca germanii să încerce cucerirea pozițiilor de pe Meuse cu ajutorul infanteriei, dar o reușită putea fi asigurată doar cu sprijinul masiv al artileriei, construirea unei asemenea forțe nefiind la îndemâna germanilor în acel moment. Germania și-a lansat ofensivă - Planul Galben - în dimineața zilei de 10 mai. În timpul nopții, germanii au ocupat Luxemburgul, iar dimineața, Grupul de armate B (Bock) a lansat un atac diversionist în Olanda și Belgia. Parașutiștii germani au executat atacuri surpriză la Haga, pe drumul
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
britanice au ajuns la Dyle. după acest moment, a avut loc o importantă bătălie de tancuri între blindatele franceze și cele germane, în timpul cărora au fost distruse aproximativ 100 de vehicule din ambele tabere. Părerea generală a aliaților era că ofensiva germană în Belgia a fost oprită, dar era doar o aparență înșelătoare. În centru, Grupul de Armate A a străpuns frontul infanteriei belgiene și Diviziei de cavalerie ușoară franceză, a înaintat în Ardeni și a ajuns în apropierea orașului Sedan
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
și cele ale blindatelor era o depărtare mult prea mare. Un atac hotărât al unor unități aliate mecanizate ar fi putut izola blindatele germane și, mai apoi, le-ar fi distrus. Înaltul comandament francez își revenea cu greu după șocul ofensivei neașteptate și era caracterizat prin defetism. În dimineața zilei de 15 mai, primul ministru al Franței, Paul Reynaud, i-a dat un telefon proaspăt alesului premier al Regatului Unit, Winston Churchill, și i-a spus „Am fost învinși. An fost
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
pe calea aerului la Ypres pe 21 mai pentru ca să convingă forțele aliate din nord de viabilitatea planului său. În aceeași zi, pe 21 mai, un detașament al Forței Expediționare Britanice comandate de generalul Harold Edward Franklyn a încercat să încetinească ofensiva germană sau poate chiar să taie și să izoleze vârful ofensivei armatei naziste. În timpul luptei de la Arras, tancurile grele britanice Matilda și-au demonstrat superioritatea în fața blindatelor și tunurilor antitanc germane. Raidul britanic a surclasat două regimente de panzere și
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
aliate din nord de viabilitatea planului său. În aceeași zi, pe 21 mai, un detașament al Forței Expediționare Britanice comandate de generalul Harold Edward Franklyn a încercat să încetinească ofensiva germană sau poate chiar să taie și să izoleze vârful ofensivei armatei naziste. În timpul luptei de la Arras, tancurile grele britanice Matilda și-au demonstrat superioritatea în fața blindatelor și tunurilor antitanc germane. Raidul britanic a surclasat două regimente de panzere și a provocat panică printre germani. Erwin Rommel, aflat la Arras, a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Sedan la Canalul Mânecii. Guvernul francez și-a pierdut încrederea în victorie, în special după momentul în care britanicii au început să-și evacueze corpul expediționar. Germanii au lansat sloganul ironic propagandistic; „Britanicii vor lupta până la ultimul francez!” Germanii au reluat ofensiva pe 5 iunie în regiunea Somme. Atacul blindatelor germane a străpuns linia franceză plasată de Weygand în vederea apărării capitalei. Pe 10 iunie, guvernul francez a fost evacuat la Bordeaux, iar Parisul a fost declarat oraș deschis. Churchill a participat pe
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
101, romanii neavând probabil timpul necesar pentru încheierii operațiunilor din cauza venirii iernii, care a adus cu sine necesitatea construirii de castre. Odată cu venirea primăverii, Laberius lasă în castrele construite mici garnizoane, se deplasează pe Olt și ajută ulterior la desfășurarea ofensivei romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului. Castrul de la Drajna de Sus, alături de cele de la Mălăiești și Pietroasele a servit așadar ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus în timpul iernii din 101-102, urmând ca în primăvara anului 102 să
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
cetnicii au început să primească din ce in ce mai multe provizii de la italieni și de la germani, iar cooperarea dintre ocupanți și cetnici a crescut treptat. Ofițerul de legătură al brianicilor cu Mihajlović a sfătuit guvernul de la Londra să oprească aprovizionarea cetnicilor după prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi, dar sfatul a fost ignorat pentru moment. Din punct de vedere etnic, cetnicii erau în principal sârbi, iar în unele regiuni s-au dedat la violente împotriva civililor de alte naționalități. Cetnicii sufereau și din cauza rivalității și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de croați sau sârbi. Această deosebire fundamentală le-a permis partizanilor să-și completeze efectivele cu numeroși recruți din toate colțurile țării. Puterile Axei erau conștiente de amenințarea reprezentată de partizani. Axa a încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
a permis partizanilor să-și completeze efectivele cu numeroși recruți din toate colțurile țării. Puterile Axei erau conștiente de amenințarea reprezentată de partizani. Axa a încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
să-și completeze efectivele cu numeroși recruți din toate colțurile țării. Puterile Axei erau conștiente de amenințarea reprezentată de partizani. Axa a încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru), cunoscute și că ofensiva a patra (bătălia de pe Neretva) și a 5-a (bătălia de pe Sutjeska). Istoricii iugoslavi au clasificat operațiunile antipartizani astfel: În timpul desfășurării conflictului, partizanii au reușit
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru), cunoscute și că ofensiva a patra (bătălia de pe Neretva) și a 5-a (bătălia de pe Sutjeska). Istoricii iugoslavi au clasificat operațiunile antipartizani astfel: În timpul desfășurării conflictului, partizanii au reușit să câștige sprijinul moral și material (limitat) al Aliaților occidentali, care până atunci îi sprijiniseră
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
1942, desi aprovizionarea opoziției armate din Iugoslavia era limitată, cantitatea de provizii trimise celor două părți (cetnicii și partizanii titoiști) erau egale. În anul următor s-a produs o schimbare. Germanii au declanșat Operațiunea „Schwarz” (bătălia de pe Sutjeska, a cincea ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi), una dintre cele șapte atacuri antipartizani menite să elimine rezisența armată împotriva Axei. Acesta a fost și momentul în care trimisul britanic F.W.D. Deakin a sosit în Iugoslavia cu misiune a de adună informații.Raportul
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
scos România din război, iar armata română a ajuns să fie plasată sub comanda Armatei Roșii. Forțele române au continuat războiul împotriva Germaniei Naziste și a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de nord-vest, Ungariei și a Cehoslovaciei de răsărit (Ofensiva Praga). Bulgaria a urmat o traiectorie asemănătoare și, pe 10 septembrie a declarat război Germaniei. Puținele forțe germane trimise să zdrobească armata bulgară au fost rapid înfrânte și alungate din țară. În Macedonia, trupele bulgare, încercuite de forțele germane și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
și de sprijinul terestru al Armatei Roșii, partizanii și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ 800.000 de oameni, organizați în patru armate. În plus, partizanii mai aveau și opt corpuri independente
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ 800.000 de oameni, organizați în patru armate. În plus, partizanii mai aveau și opt corpuri independente de armată. Împotriva partizanilor iugoslavi lupta „Heeresgruppe E” (Grupul de Armată E) condus
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
aflau militarii Gărzii Teritoriale Sârbe și ai Corpului Voluntarilor din Administrația Militară a Șerbiei (Șerbia lui Nedić). Alături de germani mai luptau și sloveni ai Gărzii Teritoriale ("Slovensko domobranstvo", SD), cu efectivele complete. Partizanii au eliberat Bihaćiul în prima zi a ofensivei lor generale. Armata a 4-a de sub comanda lui Petar Drapšin, a străpuns liniile defensive ale corpului al 15-lea de cavalerie cazaca. Până pe 20 aprilie, Drapšin au eliberat Lika și litoralul Croației, plus insulele adriatice, si a atins vechea
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
nopții, i-au înjunghiat pe toți. O asemenea perfidie i-a îngrozit pe cumani, care au fugit mâncând pământul, fără a-și lua măcar recompensa cuvenită. După ce s-a răfuit cu pecenegii, Bizanțul a început, treptat, să schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr, mercenarii nu inspirau încredere, iar milițiile stratiotice, practic, nu mai existau-Alexie, evitând bătăliile mari, îi ataca pe turci prin raiduri rapide, efectuate de detașamente mici, dar cu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
hotărască peste capul său, de aceea el a reacționat cu maximum de severitate: excomunicarea regelui și a prelaților vinovați de a se fi coalizat cu suveranul lor. Situației încordate trebuia să i se pună capăt acum, când se plănuia o ofensivă în Orient, de aceea Urban al II-lea s-a deplasat personal în sudul Franței, riscând o discuție pe terenul adversarului. Dar tocmai aceasta explică insuccesul papei. Participanții la conciliu au fost puțin numeroși.Clerul francez ca să nu-și supere
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]