5,154 matches
-
Homer. În timp ce anumiți tropi (iambul pentametric sau hexametrul dactilic) sunt folosiți și de poeți moderni. Diversificarea piciorului metrului ține de construcția lingvistică, precum și de tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială ce stă în compoziția lingvistică a poeziei 38. Stratul lingvistic este modelat prin rimă, aliterație, asonanță sau consonanță. Toate pot fi folosite ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este adusă în existență prin activitatea compozițională a poeziei. Tropii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
muzicalitate poeziei, iar pe baza muzicalității ideea poate fi transmisă cu ușurință cu scopul de a emoționa, forma versului liber aduce cu sine o idee sau un sentiment, fiind diferită de proză prin forma sa. Putem vedea, astfel, cum tropii ontologici duc la o individuație și o executare a poeziei, în alte cuvinte, ele arată mecanismul intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
avea ca scop și crearea unei plăceri estetice. Dacă în cadrul construcției schematice interioare poezia se prezintă ca o relație între tropii cuprinși, definiți și exprimați de limbaj, la nivelul experienței estetice, poezia se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia narativă, poetică, dramatică, speculativă etc, proprii unei structuri interioare speciale ce respectă stratificarea ingardiană. 3. Anumite adăugări pentru înțelegerea romanului și a dramei Pentru a putea facilita investigația ontologică în domeniul vast al literaturii, o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al literaturii, o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o înțelegere completă a sa survine în urma comprehensiunii formei artistice. Acest lucru ne face să înțelegem literatura ca pe o ordine superioară de genuri (roman, poem, dramă), fiecăruia atribuindu-se o serie de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce au atribute singulare. Atributele romanului și dramei funcționează în dublu sens: ca existențe singulare ce prezintă o istoricitate și, în lipsa unei existențe independente, ca ceva ce aparține unei categorii distincte, în care trebuie instanțiați. În cadrul arhitecturii romanului, fiecare strat ontologic prezintă tropii literari ce duc spre conturarea conceptelor concrecte. În acest sens, romanul nu este dependent în mod absolut de proză, pentru că apelează la versificație oricând este nevoie. Proza devine un mod special de exprimare a conținutului spiritual al romanului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu un roman sau o dramă, în timp ce romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic prin desfășurarea sa în propria sa istoricitate. Putem vorbi de prezența anumitor tropi ontologici în cadrul dramei ce au un rol aparte. În altă ordine de idei, tropii ontologici funcționează în mod diferit de la o artă la alta, în funcție de modul în care sunt gestionați compoziția artistică a romanului sau a dramei. De exemplu, în cadrul dramei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic prin desfășurarea sa în propria sa istoricitate. Putem vorbi de prezența anumitor tropi ontologici în cadrul dramei ce au un rol aparte. În altă ordine de idei, tropii ontologici funcționează în mod diferit de la o artă la alta, în funcție de modul în care sunt gestionați compoziția artistică a romanului sau a dramei. De exemplu, în cadrul dramei, miraculosul și misteriosul funcționează împreună cu moralitatea: noii tropi duc la înțelegerea textului narrativ - ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Elemente noi definesc drama, de exemplu, gestul, discursul, cântecul, muzica și dansul. Elementele scenice au ca scop lărgirea corporalității, prezenței și experienței imediate. Drama se apropie sau se identifică cu teatrul. Totodată, la originea teatrului se pot adăuga alți tropi ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici, din cadrul compozițional al artei literare, se poate vedea cel mai bine în analiza aristotelică a teatrului. Astfel, teatrul este compus din șase părți centrale: mytohs, ethos, dianoia, lexis, melos și opsis. Mitul poate duce la hamartia sau eroarea ce deschide
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și în cadrul compozițional al romanului. Topica lor poate fi copiată din zilele obișnuite ale oamenilor și are ca scop expunerea și accentuarea virtuților sau a viciilor. Nuvela și romanul stau, prin compoziția interioară, în opoziție, ca scop, cu drama. Tropii ontologici se aplică diferit și la intensități diferite, astfel încât compoziția unei nuvele intră în diferență cu romanul. Varietatea subiectelor și complexitatea poveștilor au dus la o nouă conceptualizare a prozei fantastice, în roman, fără a elimina nuvela. Astfel, chiar dacă anumite denumiri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diferență cu romanul. Varietatea subiectelor și complexitatea poveștilor au dus la o nouă conceptualizare a prozei fantastice, în roman, fără a elimina nuvela. Astfel, chiar dacă anumite denumiri artistice (nuvela, romanul) au la bază aceleași principii și înțelesuri, datorită funcționării tropilor ontologici sunt diferiți în compoziție și intensitate. Unele dintre exemplele cele mai potrivite de nuvele sunt Decameronul lui Boccaccio sau Poveștile din Canterbury de G. Chaucer. În timp ce Ulise a lui Joyce întră în opoziție prin complexitatea interioară și intensitatea tropilor ontologici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologici sunt diferiți în compoziție și intensitate. Unele dintre exemplele cele mai potrivite de nuvele sunt Decameronul lui Boccaccio sau Poveștile din Canterbury de G. Chaucer. În timp ce Ulise a lui Joyce întră în opoziție prin complexitatea interioară și intensitatea tropilor ontologici. Apropierea de textul unei nuvele sau al unui roman se face prin lectură: ceea ce este citit este un text, semnificația urmând să fie descoperită ulterior lecturii. Această apropiere față de textul literar a redus importanța autorului și a tuturor elementelor exterioare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
romanești: Metamorfoza lui Kafka. Definirea realității și înțelegerea ei este posibilă datorită romanelor prin inventarea unei noi definiții a stării trăite, ca kafkaesque sau orwellian. 4. Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici și estetici cu atribuții specifice, au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă elementară
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este prezent în orice text literar sub forma unei calități literare. În acest sens, Rosemary Jackson îl descrie ca un mod literar ce poate apărea într-o varietate de genuri, în timp ce Tzvetan Todorov îl definește ca pe un gen autentic. Ontologic, interesul nostru se îndreaptă spre modificările suferite de text prin interferența oricărei stări considerate supranaturale, în alte cuvinte, structura textului literar cuprinde ideea de fantastic. Starea afectivă a subiectului este afectată și, prin urmare, lectorul este introdus în starea de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmare, lectorul este introdus în starea de ezitare 42. Romanele și nuvelele sunt afectate de elemente supranaturale cu efecte demoralizatoare și periculoase. Nevoia de ficțiune duce la transformarea romanului într-o scriere fantastică, al cărui constituent interior (fantasticul) devine trop ontologic în construcția romanului. Așa cum se întâmplă în romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew Lewis. Prin intermediul fantasticului, subiectul este transpus într-un spațiu ce simbolizează trecerea dinspre lumea naturală către lumea spuranaturală. Subiectul se află în starea de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fie o malformație a legilor reale, fie o falsă apariție ce nu are nicio bază logică de înțelegere. Starea de ambiguitate a subiectului este împrumutată din cadrul literaturii, personajul literar capătă însușiri omenești prin care se îndoiește de realitate. Ultima treaptă ontologică a fanstaticului este dată de acceptarea sau negarea de către lector a conținutului literar, subiectul trebuie "să refuze interpretările alegorice și poetice"43. Conform lui Todorov putem spune că poeticul și alegoria fac posibil fantasticul în orice formă de artă în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
multiple. Pentru ca fantasticul să fie posibil, structura și temele literare trebuie să producă o nouă realitate a posibilității existenței oricărei închipuiri. 4.2. Dimensiunea magică a operei Prin intermediul magicului personajele, evenimentele și obiectele dobândesc puteri ireale. Magicul este un trop ontologic constituent literaturii fantastice fiind, totodată, și cheia pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică. Magicul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este un trop ontologic constituent literaturii fantastice fiind, totodată, și cheia pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică. Magicul este atât real (Shakespeare, Macbeth), cât și imaginar (J.R.R. Tolkien, Stăpânul inelelor). Ontologia duce la identificarea mai multor tipuri de magic. În primul rând, magicul poate fi considerat ca un talent înnăscut ce se exprimă prin spontaneitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sacrificii. Elementele literare ca fantasticul sau magicul duc la identificarea operei literare cu originea sa creatoare. Ca parte constituentă literaturii, fantasticul sau magicul identifică un obiect literar cu literatura postcolonială. Prin urmare, se oferă un spațiu și timp benefice investigației ontologice pentru determinarea existenței operei literare. Totodată, contribuie la identificarea tipului de literatură, de exemplu, în literatura ficțională magia este omisă din cauza lipsei realității sale non-științifice. Ele reprezină și o trecere (mentală) de la o cultură la altele "pentru a percepe realismul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o cultură la altele "pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală Diferența dintre artele scrise și artele vizuale constă în relația dintre elementele ontologice din cadrul compoziției fiecărei arte în parte. Artele vizuale sunt interpretate ca fiind mai degrabă acțiuni și execuții. Adică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală Diferența dintre artele scrise și artele vizuale constă în relația dintre elementele ontologice din cadrul compoziției fiecărei arte în parte. Artele vizuale sunt interpretate ca fiind mai degrabă acțiuni și execuții. Adică ele sugerează o existență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală Diferența dintre artele scrise și artele vizuale constă în relația dintre elementele ontologice din cadrul compoziției fiecărei arte în parte. Artele vizuale sunt interpretate ca fiind mai degrabă acțiuni și execuții. Adică ele sugerează o existență mereu în mișcare, sunt artele predominate de ideea de facere și sunt interpretate ca existențe în execuții. Dar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]