5,945 matches
-
curți europene, dar și potrivit cu propriile preferințe. în asemenea condiții, și starea vestiților arhitecți și grădinari devenea tot mai precară. Cu toate acestea, instalându-se definitiv la Versailles, în 1682, regele Louis al XIVlea a găsit resurse pentru satisfacerea propriilor orgolii. El a ridicat o nouă construcție, în care putea să-și refacă forțele după oboseala acumulată prin eforturile depuse în slujba statului francez. Fără să mai aducem în discuție îndeajuns de desele protocoale, ceremonii de tot felul, oficiale sau nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
tânăra luptătoare a fost acceptată în rândurile combatanților. Pe frontul din Moldova, ostilitățile se înăspreau de la o zi la alta. Pe 9 iulie 1917, a început marea ofensivă de la Mărăști. în august, a urmat confruntarea cea crâncenă de la Mărășești. Orgoliile nemăsurate ale lui Mackensen, transmise și subordonaților generalului, au mai scăzut în intensitate. De cealaltă parte, capacitatea militară și patriotismul profund al generalilor Prezan, Averescu, Grigorescu, dar și al altora, s-au constituit în puternic zid de apărare: „Pe aici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
limbă, dar nu același lucru se poate atunci când traduci din limba română într-o altă limbă. Mă rog, chestiunea poate fi încă discutată. Cu o singură condiție, însă: cu bună credință și cu bună știință. Fără idei preconcepute și fără orgolii... postconcepute. în orice caz, poate că a venit, în sfârșit, timpul să ne scuturăm cenușa pe care singuri ne-am pus-o pe cap și să arătăm omenirii strălucirea adevărată a minților noastre în ipostază creatoare. Misterul unei identități Cu toate că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit titlul de cavaler. Bineînțeles, cei doi soți și-au legalizat, între timp, relația. Când înțelepciunea domină orgoliul Multe s-au pus în cârca lui Carol cel Mare de-a lungul vremii. Unele având câte un sâmbure de adevăr, altele fiind de departe închipuiri cu nuanțe fantastice. La fel ca în basme. Dar nimeni nu se supără din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
armate cât s- au luptat, dar castelul tot nu a putut fi cucerit. în aceste condiții, supărătoare și pentru unii și pentru alții, gândul păcii a prins a se înfiripa. Numai că în calea lui se ridicau, precum o stavilă, orgoliile, fudulia - mai pe șleau spus. „Cum să cedez eu?” se autointeroga Girard. „Să mă las învins de un nesupus?” se întreba, tot retoric, și Carol cel Mare. Și într-o tabără și în cealaltă, se găseau destui tineri cuprinși de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
încheiat, la Sèvres, pacea între Antantă și Turcia. Și prin acest tratat s-au făcut rectificări teritoriale. Un debut haotic în astfel de termeni a fost caracterizat începutul dezbaterilor din cadrul Conferinței de pace de la Paris. O atmosferă confuză, punctată de orgoliile și de aerul de superioritate afișate de reprezentanții marilor puteri: Marea Britanie, Statele Unite, Franța, Italia, Japonia. în ce privește statele mici, între care se afla și România, speranțele acestora - justificat și firesc - se bazau în primul rând pe argumente juridice, istorice și etnice
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
aspră adversitate, spiritul ei creștin era viu. - în numele lui Dumnezeu, al regelui nostru și al Franței, vă cer să vă întoarceți în țara voastră fără întârziere și fără de acte potrivnice nouă. Englezii s-au simțit profund ofensați în binecunoscutul lor orgoliu. Nu numai că o femeie le cerea să cedeze fără luptă - lucru absolut de neconceput în mentalitatea lor - dar nici nu se gândeau să se întoarcă acasă cu mâinile goale. în consecință, au dat amabilei somații un răspuns nu doar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
sugerat tânăra. - Noi credem că englezii nu mai au forța să se refacă. Nici moral și nici material. Le- am dat o lovitură prea puternică, ca să nu se învețe minte - a venit cu o contrapropunere unul din comandanți, plesnind de orgoliu, el neconcepând ca o femeie să facă considerații de ordin tactic și să aibă cuvântul hotărâtor în chestiuni militare. Cu toate acestea, prin lovituri succesive, descurajante pentru năvălitori, valea Loarei a fost eliberată chiar în ziua de Paște. Astfel, drumul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
proces religios. „Acest proces a fost un moment de inechitate și de minciună” - au apreciat ulterior specialiștii care au studiat cazul. Numai că încrâncenatul prelat avea cu totul alte păreri. El știa una și bună: pentru a-și satisface propriile orgolii și pentru a face pe dorința englezilor, condamnarea trebuia obținută cu orice preț. Dar un preț cât mai convenabil. Chiar nici unul. - Dacă eretica nu va fi condamnată - i s-a adresat Bedford - ea poate deveni o și mai puternică autoritate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Doar Bunul Dumnezeu o poate face. Ceea ce se întâmplă este faptul că organismul celui suferind este ajutat să se „trezească”, să pornească procesul de vindecare. Cei care își închipuie că vindecă pe alții trebuie să aibă mare grijă căci păcatul orgoliului este unul foarte mare totuși și cel mai periculos poate (a se vedea ce i s-a întâmplat lui Lucifer). Ioan Scărarul ne zice de altfel, referindu-se în special la bolile spirituale: ”pe cei neînfrânați poate că-i vor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
are har suficient? Fiți dumneavoastră un bun creștin și veți întâlni preotul potrivit dumneavoastră. Sau rugați-vă să-l găsiți, căci ca orice alt lucru și acesta se poate rezolva cu ajutorul rugăciunii. 6. Străduiți-vă cât mai mult să eliminați orgoliul și mândria deșartă. Încetați a mai crede că sunteți „buricul Pământului”. Chiar dacă sunteți o personalitate, putred de bogat, cu un fizic de invidiat păstrați-vă smerenia (dar nu falsa smerenie). Fiți moderat și echilibrat în toate. Evitați extremele! Știți de ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
militar, suferea cea mai înjositoare umilință, lovitura vieții sale. Dar Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce consecințe) gândind în perspectivă să urnească din punctul mort, protocolul anchilozat în orgoliile unui imperiu caduc. Ce avea de gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea pentru numirea pe tron? Doar frații Golești au intuit și cu rugăminți , stăruiseră să nu facă ceva necugetat, păstrânduși capul pe umeri
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
Alexandru Ghica la înscăunare, Al. Ioan Cuza, a avut grijă să comunice protocolului turc, că el e militar și sărutarea papucului , e o formulă perimată. Visul lui Alexandru Ghica (care putea să-l coste capul) se înfăptuise în sfârșit, demolând orgolii și ingerințe anchilozate, anticipând căderea Imperiului Otoman. Acel faimos fes, pe care domnul Ghica îl mistuise în buzunar, l-am întâlnit, într-un muzeu Ghica; un obiect fără sens și fără nici o explicație. Sunt convins, că expozantul nu cunoștea drama
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
visam că, nesuportîndu-mi lipsa, prietenii vor trimite mesageri după mine, rugîndu-mă să mă întorc, să renunț la hotărârea mea, la recluziunea mea. Eu refuzam, mă arătam neînduplecat, dar în realitate abia așteptam să fiu rugat mai departe, să insiste. Din orgoliu, vroiam să cedez cât mai târziu, să dau impresia că, fără insistențele lor, aș fi rămas până la sfârșit în grotă sau în pustiu. Și că reveneam printre oameni numai pentru a le face un hatâr prietenilor mei. Dar niciodată n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și optica mea, să consider drept ceea ce înainte era nedrept și invers. Într-o noapte, înaintea ultimului examen, m-am întrebat ce-aș face într-o asemenea situație. Aș fi fost în stare să suport o astfel de lovitură dată orgoliului meu? Practic, dilema se punea în termenii următori: să accept că justiția e legată la ochi și că pe judecător nu-l interesează ce dreptate împarte, el nu este decât scutierul legiuitorului, cu atât mai aproape de perfecțiune cu cât este
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a câștiga sau a nu câștiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să câștig neapărat și sufeream când mâncam bătaie. Totdeauna am fost un orgolios și nu mă puteam dezminți... Ca să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul mă împingea înainte. Dimineața eram ca un bețiv căruia îi lipsea porția de alcool. Apoi, am învățat să "citesc" o partidă și ceasuri întregi citeam partide de șah. În tramvai, în autobuz, făceam același lucru. Într-o zi, am descoperit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
motive pe care nu le-aș numi de conștiință, ci ținând mai degrabă de ceva mult mai simplu, poate chiar de defectele mele, nu reușeam să-mi înfrîng spaimele și să le ignor. Căutam, ce-i drept, să-mi stârnesc orgoliul. Îmi ziceam astfel, uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am ajuns într-un punct unde sinceritatea era străină de modestie. Strigam: iată cât sânt de vulnerabil, admirați-mă pentru îndrăzneala de a o recunoaște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aminte tot ce gândisem despre ghilotină. Tot ce citisem despre Robespierre în zilele și nopțile când mă pregăteam să-i judec procesul. Oare mai puteam să judec acest proces? Acum vroiam s-o fac din alte motive. Nu mai aveam orgoliul de a împărți dreptatea în istorie. Mi se părea o copilărie vechea mea pasiune. Îi spusesem și Eleonorei într-o zi: "În istorie nu e valabilă teoria cu reconstituirea unui brontozaur după un femur. Patimile au încurcat iremediabil multe lucruri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să ai toate motivele pentru asta, să nu-ți faci reproșuri de egoism, ți-ai zgândărit rănile ca nu cumva să te vindeci, să pierzi dreptul sau mai bine zis orgoliul de a te crede un Iov. Parcă te văd încruntîndu-te când vei ajunge aici. Ușurel, domnule profesor, nu te încrunta. Citește mai departe. Și nu protesta. De data aceasta rolurile s-au inversat. Acum eu sânt procurorul și eu sânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noi era una singură: eu fuzionam atât însușirile bune, cât și pornirile rele, izbutind să stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu să-mi dau seama de geneza apucăturilor mele ciudate. Azi știu că un orgoliu mai puternic decât orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viață sufletească. Amețeam iubitele cu jurăminte, le copleșeam cu atenții și măguliri și, după ce-mi cedau, le părăseam brutal, necruțător, definitiv. De ce? Cine mă împingea la fapte atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de vite. Ne trăgeam dintr-o familie veche boierească, având rădăcini în trecut. Un străbunic fusese în divanul lui Bibescu-Vodă, tata-mare luptase aprig pentru unire și era intim cu Domnitorul Cuza, dar o ceartă pentru o femeie și mai ales orgoliul său care nu cunoștea margini (credea că se trage, după mamă, din bazilei) l-a îndepărtat de la demnitățile care i se cuveneau. (Probabil că de la el mi se trage mândria mea tiranică.) În cei trei ani care trecură până să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar viața pentru o izbândă care nu avea poate nici un preț, chiar în proprii mei ochi. Dar orgoliul meu de învingător nu ținea de rațiune. Mai mult: îmi dădeam lucid seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale Zor. Pentru că, în definitiv, ce greutăți am avut de învins, ce obstacole de înlăturat? Nici una
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa de simplu! Totuși, am lăsat o portiță deschisă; dacă voia neapărat să-mi ceară deslușiri mă găsea acasă în fiecare după-amiază, ca de obicei. De fapt, voiam proteste, reproșuri, lacrimi. Adică întreg cortegiul de implorări care îmi gâdilaseră plăcut orgoliul de atâtea ori în astfel de împrejurări. Am expediat scrisoarea prin poștă și în clipa când a lunecat în cutie, am simțit o ușoară strângere de inimă. După aceea mi-am văzut de treburi, dar tot ce am făcut în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]