3,495 matches
-
de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii . În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită "cucullus", ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălelor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
aparent, prosoma și opistosoma se unesc printr-o formațiune foarte largă. Acestă aparență se datorează faptului că marginea dorso-anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul în regiunea ventrală. Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte arahnide. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
pentru depozitarea spermei . Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale femelei și prezența gonopodelor la masculi. Ricinuleidele sunt animale unisexuate, cu fecundare internă. Împerecherea este inițiată de un comportament special de curtare de către mascul. Masculii introduc sperma în orificiul genital femel cu ajutorul gonopodelor . Femele depun 1 - 2 ouă care sunt ținute cu ajutorul cucullus-ului. Larvele eclozate din ouă se deosebesc de adulții prin prezența a numai 3 perechi de picioare, și organe genitale slab dezvoltate. După prima năpârlire, larvele devin
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
de injecție al oxigenului. Recirculatoarele KISS nu sunt certificate CE. Oxigenul este furnizat în circuit fie prin debit constant, fie manual prin intermediul supapei manuale. În modul debit continuu, debitul de oxigen este furnizat în circuit prin intermediul unui ajutaj al cărui orificiu are diametrul de 0,0035 mm. Debitul de oxigen este reglabil și poate fi setat pînă la maxim 1 l/min., dar valoarea normală este de 0,5...0,7 bar. În modul manual, oxigenul este introdus în circuit prin
KISS (recirculator) () [Corola-website/Science/320083_a_321412]
-
Ventilele Presta (numite și „ventile Sclaverand” sau „ventile franțuzești”) sunt folosite, în mod normal, numai la biciclete. Corpul ventilului are un diametru mai mic (nominal, 6 mm) decât cel mai subțire tip de ventil Schrader (nominal, 8 mm) așa că diametrul orificiului prin care ventilul pătrunde prin jantă poate fi mai mic. Ventilele Dunlop (numite și „ventile Woods”, „ventile englezești” sau, popular în România, „valve de bicicletă”) erau, odată, populare în Marea Britanie. Ele mai sunt larg folosite la roțile de bicicletă, în
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
casa muncitorilor din fabrica de producție de acid boric. Regiunea a fost locul unui experiment de pionierat în producția de energie din surse geotermale în 1904, atunci când cinci becuri au fost aprinse de energia electrică produsă de aburul emergent din orificiile de ventilare din sol - aceasta a fost prima demonstrație practică a puterii geotermale. Prințul Piero Ginori Conti a testat primul generator de energie geotermală la 4 iulie 1904, la Larderello în Italia. A fost un generator mic care a aprins
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o cruce acoperea turnul-clopotniță. Coama acoperișului, era decorată deasupra altarului, cu o mică cruce. După contruirea noii biserici de zid, în anul 1927 vechea biserică de lemn nu a mai fost utilizată
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
constant prin apăsarea burdufului, iar diferite note sunt obținute prin diferite digitații. Instrumentele de suflat din lemn pot fi utilizate în principiu cu un flux constant de aer (ca un cimpoi). Instrumentele de suflat de lemn au o serie de orificii care sunt acoperite sau eliberate de degete sau clape și care modifică frecvența de rezonantă a instrumentului, rezultând astfel note de diferite înălțimi. Specific, prin astuparea sau eliberarea unui orificiu o mărime numită „impedanța acustică” este modificată în zona respectivă
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]
-
cimpoi). Instrumentele de suflat de lemn au o serie de orificii care sunt acoperite sau eliberate de degete sau clape și care modifică frecvența de rezonantă a instrumentului, rezultând astfel note de diferite înălțimi. Specific, prin astuparea sau eliberarea unui orificiu o mărime numită „impedanța acustică” este modificată în zona respectivă. Din această cauză o „discontinuitate de impedanță” se formează în acel loc, iar o parte din unda sonoră este reflectată. Rezultatul net este o schimbare a frecvenței de rezonanță a
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]
-
regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică speciilor de capre, părul este cenușiu-brun, cu o nuanță de negru, coada este scurtă și lată, urechile sunt mici, orificiile nazale sunt puțin înclinate. Talia măsoară între 80 și 100 cm, lungimea corpului între 130 și 160 cm, masculii au greutatea corporală cuprinsă între 75 și 120 kilograme, iar femelele cântăresc aproximativ 50 kilograme. Degetele membrelor anterioare și posterioare sunt
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
cu cinci laturi, nedecroșată. Edificiul are un acoperiș unitar, din țiglă. În partea de vest a acestuia, deasupra pronaosului se află un mic turn-clopotniță. Turnul, de secțiune pătrată, are coiful de formă piramidală și este realizat din tablă. Câte un orificiu circular este practicat în fiecare față a turnului, pentru ca sunetul clopotelor să poată fi auzit mai bine. Atât în vârful turnului-clopotniță cât și în capătul estic al coamei acoperișului se află câte o cruce. Intrarea în biserică se face pe
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
trei spații (două pentru ușile diaconești și una pentru ușile împărătești) dedicate acestui lucru. Absida altarului este acoperită de o boltă mai îngustă. Atât iconostasul cât și timpanul ce separă bolta naosului de cea a pronaosului au în zona centrală orificii. Pereții încă mai poartă urmele vechilor picturi, făcute probabil de zugravi de la Feisa. Alături de biserică se află clopotnița rămasă de la cealaltă biserică de lemn care a fost în sat. Clopotnița a fost construită în 13 martie 1903 de către "Ioan Man
Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320673_a_322002]
-
comunica prin intermediul afinității cu edeniștii. Corpul lor are secțiune ovală, cu o lungime de nouă metri și o lățime de trei, opt picioare groase, elefantine, două brațe tentaculare și un cap de forma unui scut cu doi ochi și șase orificii respiratorii. Specie nomadă cu dezvoltare lentă originară de pe Mastrit-PJ, adusă la sclavie de agrsesivii Tyrathca pentru tehnologia pe care era capabilă s-o creeze. A construit navele cu care Tyrathca s-a răspândit în univers și a rămas să populeze
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
MG 34-T). Mitraliera MG 42 nu era potrivită pentru o armă jumelată din cauza modului în care era schimbată țeava. Principala diferență dintre varianta Panzerlauf și cea standard era învelișul țevii, mult mai solid, mai greu și aproape lipsit de orificiile de aerisire prezente la țeava standard. Versiunile montate pe tancuri nu aveau patul armei. În interiorul blindatelor exista o trusă de conversie rapidă a mitralierei pentru a fi folosită ca armă portativă a infanteriei. Aceasta conținea patul armei, un crăcan și
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI aveau și orificii prin care soldații din interior putea trage, însă în prezent s-a renunțat în mare parte la aceste orificii din cauza succesului limitat. Odată cu adoptarea vehiculului BMP-1 de către armata roșie, armatele din vestul Europei au adoptat și ele mașini de luptă
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI aveau și orificii prin care soldații din interior putea trage, însă în prezent s-a renunțat în mare parte la aceste orificii din cauza succesului limitat. Odată cu adoptarea vehiculului BMP-1 de către armata roșie, armatele din vestul Europei au adoptat și ele mașini de luptă ale infanteriei. Armata germană a proiectat vehiculul Marder, iar armata americană M2 Bradley. Odată cu apariția mașinilor de luptă ale
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
cuprinde Galeria Superioară descoperită în 1960 și noua galerie care a fost descoperită în 1969. este peștera cu cea mai mare stalactită din lume. Peștera a fost descoperită la 12 ianuarie 1959 de trei prieteni, care au intrat printr-un orificiu îngust, cunoscut sub numele de "La Mina". Acesta face parte din cele două intrări naturale în sistemul de caverne. O a treia intrare a fost creată în 1960 pentru a permite accesul facil pentru turiști.
Peștera Nerja () [Corola-website/Science/320836_a_322165]
-
pentru montarea difuzoarelor. Cagula se fixează de cadrul principal cu un colier de prindere metalic. Este confecționată din cauciuc, cu cinci „brațe” și este folosită pentru fixarea măștii faciale pe capul scafandrului. Pe fiecare „braț" are un număr de cinci orificii de strângere care se prind de cadru. Este confecționat din lexan, are o grosime de aproximativ 12,5 mm și se prinde în cadru cu ajutorul unui colier metalic. Este fabricat din material plastic ranforsat permițând susținerea celorlalte componente ale măștii
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
una în partea de jos. Plastronul sau pieptarul este piesa cu care se fixează casca de costum. Este fabricat din cupru și prevăzut cu un număr de 2, 3, 6, 8, sau 12 prezoane din alamă filetate. Prezoanele trec prin orificiile gulerului costumului fixându-se cu piulițe fluture de cască. Are o prelungire anterioară și una posterioară și o parte deschisă pentru capul scafandrului. În față plastronul are un sistem de prindere alcătuit din două inele (ochete) pentru fixarea curelelor harnașamentului
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
linia parasternală la linia axilară anterioară. Pielea care acoperă glanda mamară prezintă în centru areola și mamelonul (papilla mammae). Areola este o zonă circulară cu un diametru de 15-22 mm, care înconjoară baza mamelonului. La nivelul vârfului se deschid 10-20 orificii, care reprezintă deschiderea canalelor galactofore (ductuli lactiferi). La acest nivel pielea este subțire, aderentă, având pe fața profundă o serie de fibre musculare netede care constituie mușchii subareolari, prin contracția cărora mamelonul este pus în erecție. Țesutul conjunctiv grăsos din
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
mare, în urmă cu aproximativ 25.000 de ani, a dus și la formarea insuliței Mojo. Potrivit unui studiu geologic, înainte de erupția din 1815, Tambora avea forma unui stratovulcan tipic, cu un con vulcanic simetric ridicat și cu un singur orificiu central. Diametrul la bază este de 60 km. Gura vulcanică centrală emite frecvent lavă, care curge pe o pantă abruptă. De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
eliberate după ce proiectilul iese pe gura țevii. În momentul în care proiectilul trece prin zona unde este montat dispozitivul, o deschidere aflată pe țeava tunului absoarbe gazele și le reține până când proiectilul este azvârlit, apoi le eliberează înapoi pe țeavă. Orificiile de eliberare sunt înclinate spre gura țevii, iar fluxul de gaze aflat sub presiune este direcționat spre ieșire, trăgând după el și aer proaspăt din interiorul compartimentului de luptă prin culata deschisă. Aceste dispozitive reduc șansele ca încărcătura de azvărlire
Ejector de gaze () [Corola-website/Science/321471_a_322800]
-
progresiv nivelul silicaților și lava de 66% la Bunmei la 59% la Showa. Erupția din 1779 a fost precedată de cutremure violente și apoi o erupție violentă a început pe conul din partea de sud apoi a început și pe un orificiu din partea de nord a vulcanului. Erupțiile violente au continuat timp de o zi cu scurgeri masive de lava care au ajuns până în mare. După această erupție au mai avut loc altele 10, una dintre ele provocând și un tsunami. Dar
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
bolții moldovenești. Suprafața interioară a pereților este înviorată de cornișe proeminente și pilaștri, amintind panourile din bisericile occidentale. Deasupra pridvorului, este amenajat cafasul, susținut de doi piloni masivi. În pereții groși, în partea de vest, în apropierea intrării, sunt mici orificii, probabil, pentru supravegherea situații din exterior. Ele împreună cu încăperile tăinuite sunt mărturii elocvente ale posibilei utilizări a bisericii ca loc de refugiu în caz de primejdie. Spre deosebire de soluția cu forme plastice din interior, exteriorul are un aspect sobru, creat laconic
Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Chișinău () [Corola-website/Science/328941_a_330270]