3,808 matches
-
prezicătoarei continuau să-i răsune în urechi, mai puternice decât gândul că o ucisese pe marea vrăjitoare a acelui ținut, pe care toți o venerau și o ascultau. Și care, pe deasupra, era sora lui Julius Civilis, regele batavilor. Dintr-odată, oroarea crimei sale îl îngrozi. Înfipse repede pumnalul în zăpadă, să-l curețe de sânge. Dacă batavii se răsculau tocmai acum, când avea nevoie de o alianță cu ei? Dacă soldații lui, care o venerau pe Velunda, aveau să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castru, i-am cerut să-mi vorbească mai întâi despre tine. Pentru ea ai venit aici. Își ținea mâinile pe umerii lui Valerius. Am auzit că ai venit să vorbești cu Vitellius. Valerius rosti numele acela cu greu, cuprins de oroare. Își aminti cuvintele lui Julius Civilis, care îi ceruse să răzbune moartea Velundei. Strânse amuleta în pumn, nefiind în stare să vorbească. Acum și Salix era în pericol. Oare n-ar fi trebuit să dea fuga la Pretoriu, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn funest? Am auzit că apele au inundat orașul, au distrus casele, au înecat oameni, au distrus grânarele, provocând foamete... Ăsta-i un semn bun de la zei, după tine? — Fără să mai punem la socoteală că poporul roman simte deja ororile războiului. Cel care vorbise era un bărbat cu părul alb, creț, ce stătea în dreapta lui Vitellius. — Am auzit că Otho folosește banii pentru a face față cheltuielilor militare și, de aceea, prețul alimentelor crește tot mai mult... Poporul roman e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau strâns, și-i întâlni privirea. Bărbatul acela avea ceva care îl înspăimânta. Și-o aminti pe preoteasă; cu oroare, o revăzu, acoperită de sânge. Cuvintele profeției îi răsunau în minte. Trebuia să scape de omul acela, și de data asta nu mai era de față Julius Civilis ca să-l lase în seama lui. Nu-l putea ucide pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei. — Când a aflat despre înfrângere, împăratul Otho le-a ținut un discurs soldaților săi care supraviețuiseră. A zis că nu vrea să se încăpățâneze să rămână în fruntea Imperiului dacă asta pune în primejdie populația și soldații, că are oroare de război civil și nu dorește să fie răspunzător de masacre și lupte fratricide. A spus că îi cedează conducerea lui Vitellius și că avea să se omoare așa cum făcuse soldatul care venise la Brixellum să anunțe înfrângerea... Pentru că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capul în jos. — Iartă-mă, maestre. Nu știu de ce m-am simțit așa de furios dintr-odată... Poate pentru că ar fi trebuit să-l înveți pe Valerius nu doar să vindece, dar și să fie curajos și să nu aibă oroare de arme, de violență... Violența zace în noi toți, o întâlnești peste tot în lume. Misiunea noastră este s-o înăbușim sau s-o dezlănțuim când avem nevoie de ea, pentru a servi idealurilor noastre - îl privi pe Proculus drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă te temi de flota lui Vespasianus... Gândește-te cât de departe e Africa, după cum spune bunul meu prieten Flavius Valens. Vitellius zâmbi. — Liniștește-te. — Nu pot să mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri... Mă chinuie de când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o cupă cu vin. Și tu m-ai trădat. Știu că, împreună cu cele trei cohorte ale tale și cu milițiile, încerci să anihilezi trupele care au rămas alături de mine și să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar te-am chemat aici, în templul lui Apollo, ca să-ți cer să abdici și să juri că te vei retrage cu familia ta în Campania. Vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai învins la Bedriacum, alungând dușmanii împreună cu soldații tăi călare, și că ai cucerit Italia. I-ai spus că nenorocirile de la Cremona se numără printre ororile războiului civil. Ai scris că nu vrei să știrbești cu nimic gloria lui Mucianus, dar că tu lupți pentru împăratul tău cu faptele, nu prin mesaje și rapoarte. În încheiere, spui că, datorită ție, toți au trecut de partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Otho i s-a opus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, ales împărat de legiunile sale, iar lui Vitellius i s-a opus Vespasianus, guvernatorul din Judaea, ales împărat de armatele din Africa. Evenimentele acestui an - în care Imperiul a cunoscut ororile războiului civil - sunt povestite în amănunt de Tacitus în cele patru volume ale Istoriilor sale, în care se distinge figura lui Antonius Primus, curajosul general al armatei romane, numit de istorici „eroul lungului an“, personaj-cheie al întâmplărilor. Protagonistul romanului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Portretul de contemporan închinat lui, manifestare la care a participat și acad. Al. Zub. Ceea ce m-a impresionat și la unul și la celălalt, este d iscr eția, demnitatea și blândețea, nimic din ura hămăitorului de profesie, deși au cunoscut ororile gulagului comunist. I.N.O. - Ce facem cu „primăverile literareʺ, cum denumea un clasic publicistica, revistele mai ales, nu numai cele liceale care apăreau interbelic, dar și în z ilele noastre și care nu prea au susținere. E bine că se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers, Încleștare, groază, eroism, și-n final victoria Italiei. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele. Deoarece animalul nevertebrat cu pielea moale și corpul lunguieț sosește din nou, iese din plajă nervos și cînd să deschidă iar laleaua și să-i Înghită pe toți și se termina oroarea, Usul Îl Înțeapă cu o cange, se cațără pe el cu niște pioleți și frînghii colorate, precum Ahab pe spinarea copilei Moby Dick, și Începe să-l călărească. Motiv pentru care viermele se Înmoaie de tot, se domesticește, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace de-adevăratelea, să se descurce În scene complicate, să se zvîrcolească de oroare, de boală, lucru ce i-ar fi putut fi fatal. Nu i-a fost, deoarece The Music Lovers nu este doar salvat ci dus la Înălțimea unui mare film de Glenda Jackson. Care-ți taie suflul. Din păcate nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i emoție, nu te Înfiori În ciuda ori poate tocmai din cauza excesului de orori, a urgiei cu față umană și aspect dublu helicoidal, ritmul a devenit acum insuportabil, Îți joacă privirea și iar nu mai Înțelegi complet, cum n-ai Înțeles niciodată, nici măcar la școală, ca la școală amestecîndu-se Însă la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
insuficient studiat, ce și-au pătat pînă și onoarea de specimen. Audiența ar fi, cum apreciam, colosală. Motivul este cît se poate de clar, banal, cunoscut chiar și la țară: nu sentimentul tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n filmul lui Rocky Morton, Efect Întîrziat, din ’88 (același an cu Seven). Pentru a-și Însuși un roman, al altuia, un profesor aspirant la literatură e-n stare de abominabile crime, din păcate numai două, dar ce estetică a ororii, ce strălucit limbaj cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
analiză aproape nici o importanță. Se putea duce dracului totul, uneori se și ducea, universul n-avea decît să se facă țăndări, praf, atomi, Richter căuta sunetul ideal. Puritatea. Absolutul. Căutare fără cea mai mică legătură cu dragostea, frumosul uzual sau ororile mari și mici, fleacuri. Alt univers. Pactul cu Dumnezeu. UN BOSNIAC LA CURTEA REGELUI SPIELBERG Albumul lui Goran Bregovic, Arizona Dream (voce, Iggy Pop), are zece părți (piese): In The Deathcar, Old Home Movie, TV Scream, 7/8 & 11/8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spunem că Platoon este un film bine strîns În șuruburi, numai că și aici ar fi cîte ceva de comentat. De exemplu faptul că În timp ce lui Stone Îi sînt necesare două ore de tensiune, demență și Împușcături pentru a descrie oroarea războiului, căreia-i mai și cade curentul pe la sfîrșit prin abuz de atrocități, mutilări și furnici de junglă, Cimino o comprimă În cele șapte minute ale ruletei rusești, tocmai prin compresie aducînd-o la insuportabil (VÎnătorul de cerbi, Oscaruri). Însă, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privirile. - Ți-am spus că, încă din liceu, îmi plăceau matematicile și muzica, dar și istoria, arheologia, filozofia. Aș fi vrut să le învăț pe toate; evident, nu ca un specialist, dar cu rigoare, lucrând direct pe texte, căci am oroare de improvizație și de cultura după ureche... Îl întrerupse ridicând băiețește brațele în sus: - Ești cel mai ambițios bărbat pe care l-am cunoscut până acum! Ambițios și apucat! Mai ales apucat! Le cunoștea bine vocile, și învățase să le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care bătrânii sunt loviți ... în public. Dar ce se întâmplă în casele, în curțile lor, ne putem lesne imagina - o stare de animalitate în care orice este posibil. De altfel, mass‐media ne pune zilnic la dispoziție tot felul de orori, cu victime omenești, cu abominabile crime. În fața unei agresivități animalice nu poți să nu te întrebi: ce se întâmplă cu noi, cu poporul acesta din care facem parte? De unde atâta imoralitate, atâta bestialitate? Sigur, sărăcia este o cauză ‐ principala cauză
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de conștiință. Eroul trăiește drama intelectualului în confruntarea cu războiul, după cum sublinia P. Constantinescu <ref id="11">11 Constantinesu, Pompiliu, op . citată . , p .253. </ref>: Gheorghidiu încearcă să reconstituie starea de spirit prin care a trecut până în clipa respectivă, demonstrând ororile războiului. Subsolul capitolului, prin citatele de E. M. Remarque și E. Junger, creează fundalul general-uman al războiului și sporește gradul de autenticitate, printr-o mărturie în plus. El observă și înregistrează "panica, lașitatea, frica, superstiția, insesibilitatea combatantului." Ofițerii Corabu și Orișan
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
intrau în erecție la ședințele de partid. Ne feream unii cum puteam de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scandal pentru a nu pune în încurcătură alte victime obligate la colaborare cu puterea de la București. Autoarea mărturisește că „nu poate scrie despre lagărele naziste când vede pe cele comuniste, însă ulterior va scrie pentru „groapa comună a secolului”, înglobând ororile ambelor sisteme totalitare. în România teroarea atinsese apogeul - elitele sunt exterminate în pușcării și lagăre. Mama autoarei este adusă în comă la morga închisorii, se trezește printre cadavre, este dusă la infirmerie și lăsată să moară, ca răzbunare pentru atitudinea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]