3,617 matches
-
nale. Și aceste sfaturi internaționale și Victor Ciorbea, și Radu Vasile, și, desigur, și Mugur Isărescu le-au accep‑ tat. Dar aceste sfaturi internaționale de macrostabilizare erau date de niște oameni care urmăreau numai criteriile macroeconomice și cărora puțin le păsa care vor fi cos‑ turile sociale și politice ale reformelor. Poul Thomsen urmă rea indicatorii lui de macrostabilizare, nimic alt‑ ceva. Nu-i păsa dacă guvernul nu va mai fi popular și nici câți prim-miniștri se vor schimba. Urmarea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de macrostabilizare erau date de niște oameni care urmăreau numai criteriile macroeconomice și cărora puțin le păsa care vor fi cos‑ turile sociale și politice ale reformelor. Poul Thomsen urmă rea indicatorii lui de macrostabilizare, nimic alt‑ ceva. Nu-i păsa dacă guvernul nu va mai fi popular și nici câți prim-miniștri se vor schimba. Urmarea a fost că economia românească, din 1997 până în 1999, s-a con‑ tractat și s-a ajuns la fundul sacului și a reînceput să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
practică fărĂ să se gândească... V.A. : Și a riscat și soarta guvernului, și soarta sa ! Au plătit-o cu vârf și îndesat. A.M.P. : Degeaba au plătit-o, că finalmente am plătit-o cu toții. În fond, mie ce-mi păsa ? Muncesc în altă țară. Și cu toate astea, în momentul acela, mi-am cerut scuze public că i-am recomandat vreodată pe oamenii Ăștia pen‑ tru guvernare. În finalul textului meu „Tratamentul cu cianură“ sunt exprimate aceste scuze, spun deschis
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Deci, dacă ar fi știut, n-ar mai fi rămas BĂsescu președinte ? A.M.P. : BĂsescu ar fi meritat să piardă pe bune în vara lui 2012. Numai că intervenția adversarilor lui, a celor din USL, a arătat cam cât le păsa Ăstora de statul de drept, pretându-se la măsuri cu totul inacceptabile. De aceea Europa a intervenit. Apoi domnul Barroso l-a che‑ mat pe domnul Ponta... V.A. : Departamentul de Stat și-a trimis reprezentanții. A.M.P. : Departamentul de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ziaristul agresiv și scriitorul militant se întoarce la numele de început Gh. Pavelescu, lucrează ca administrator într-o cooperativă din Timișoara, nu uită o clipă că are familie și cedează oportunităților. Se stinge la 7 iunie 1992, fără să-i pese de schimbările istorice, dar cunoscut ca „poet bucovinean”, fără a i se sublinia toate meritele. * Bucovina Medicală apare în ianuarie 1943 la Cernăuți, redacția și administrația la Spitalul Central, str. Transilvaniei nr.21. Director, dr. I. Nandriș, secretar de redacție
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care îl ura din toți sfinții, pentru că îi amintea de lucruri groaznice. Dacă ar fi fost după el, ar fi mers zile întregi, poate chiar săptămâni, cu mașina sau chiar și pe jos, o lună să fi durat, nu-i păsa, numai să nu stea într-un vagon, fie el și unul cât se poate de elegant, cum era cel în care se afla acum. Dar un asemenea lucru nu s-ar fi cuvenit în secolul vitezei, și-așa socotea că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au și cui să spună, să ne facem auziți. — Domnule Eliade, vă opresc, pentru că m-ați înțeles probabil greșit. Cu siguranță, de fapt, m-ați înțeles greșit. Dumneavoastră considerați că a nu lua cuvântul este egal cu a nu-mi păsa. Or, din contră, îmi pasă de oameni mai mult decât vă puteți închipui. Dar mie, vă rog să îmi accep- tați opinia, orice direcție fundamentală politică mi se pare total greșită. Căci nu există o politică care să nu încerce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erau buni de făcut cinste tuturor și de ajutat pe oricine. Că erau studenți sau erau săraci, că erau artiști la început de drum sau ajunși la ananghie din cine știe ce motive sau greșeli, el nu se uita și nu-i păsa cât dădea. Banii erau hârtii și monede colorate lipsite de muzică, de care scăpa ușor dacă simțea că cineva are cu adevărat nevoie de ei. Asta pentru că în sufletul său unele lucruri nu se schim- baseră niciodată. Și mai ales
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai era ceva grandios de făcut. Se arunca pe val și nu conta unde îl duce acesta, dacă a doua zi murea de foame sau de vreo boală. Strivit sau spulberat pentru că nu i s-a deschis parașuta. Ce-i păsa lui ? A fost poet mai întâi, iar asta nu i-a ajuns. A venit în București să fie actor, a terminat Teatrul, s-a suit pe scenă, a jucat, a fost aplaudat, degeaba. S-a plictisit și de asta. S-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de șarmul ei exotic, iar nopțile sălbatice de dragoste erau fiecare de neuitat. Odată ajunși în dormitor, inocenta cu ochi de copilă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi existat vreodată. Iar publicul, după câteva întrebări legate de dispariția sa și alte zvonuri răutăcioase, se obișnuise deja fără prezența lui pe afișe și în restaurante. Prin capitală se auzise că e la pat, însă cui să-i pese ? Un bețiv, unde credea că va ajunge ? Un desfrânat, un petrecăreț fără limite, să -i fie învățătură de minte ! Altele erau problemele lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
retezat. Consiliul municipal fiind dominat de adversarii săi politici, și toate primăriile de sector În mâna P.S.D., activitatea primarului general a fost aproape paralizată vreme de patru ani. Bucureștiul a ajuns miza unui conflict politic, și cui i-a mai păsat atunci de marile proiecte? În sfârșit, În 2004, Băsescu a câștigat o majoritate, dar, la scurt timp, s-a instalat Într-un alt post de comandă, lăsând În urmă amintirea unui primar controversat, dar mai imaginativ și mai eficient decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în momentul în care Timothy Price observă cuvintele, dar un autobuz se interpune, reclama pentru Les Miserables, pe coasta busului, blocându-i priveliștea, însă lui Price, douăzeci și șase de ani și angajat la Pierce & Pierce, pare să nu-i pese pentru că-i spune șoferului să dea radioul mai tare, „Be My Baby“ la WYNN, iar șoferul, un ne-american, îl dă mai tare.“ Asta e din cel de-al patrulea roman, Glamorama: „Picățele - picățele pe întreg panoul al treilea, vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că alte zece pagini fuseseră scrise. Ceea ce vreau să spun - și nu sunt foarte sigur dacă aș putea s-o spun altfel - e că această carte a vrut să fie semnată de altcineva. S-a scris cu de la sine putere, nepăsându-i ce credeam sau simțeam despre asta. Îmi priveam îngrozit mâna în timp ce pixul zburda pe caietele pe care am așternut prima versiune. Am fost oripilat de această creație și nu doream să-mi arog nici un fel de drept asupra ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o imensă ușurare că se curățase. (Mama și surorile mele - nimic.) Autopsia a relevat faptul că suferise un atac de inimă masiv la 2.40 a.m., deși legistul era intrigat de anumite neregularități. Însă nimănui altcuiva nu i-a păsat de aceste neregularități și trupul lui a fost imediat incinerat. Cenușa a fost introdusă într-o pungă - deși în testamentul său (invalid) declara că le dorea împrăștiate de copiii săi pe litoralul de la Cabo San Lucas unde mergea în concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apară efectele secundare mai grave ale consumului de droguri pe parcursul acelui lung turneu extenuant: leșinul din Raleigh-Durham și coma între viață și moarte din St. Louis. N-a trecu mult și lui Terence pur și simplu nu i-a mai păsat („Omule, dacă placi droguri, bagă droguri“, mi-a spus Terence cu un aer obosit în timp ce se juca cu o codiță de păr. „Terence nu vrea știe. Terence? E obosit, omule.“) și curând am început să prizez din zece în zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
or te miri ce - era acum prezentă ca în esență să se asigure că nu voi priza heroină înainte de ședințele de lectură. Însă evident a fost angajată pentru a-i proteja pe editorii mei, nu pe mine. Lor nu le păsa, de fapt, care erau rațiunile ascunse ale adicției mele (nici mie) și erau interesați doar de numărul volumelor vândute datorită turneului publicitar. Eu credeam că sunt „fragil dar funcțional“, însă, conform rapoartelor copoiului de narcotice trimise de pe traseu via e-mail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tari. Intensitatea vieții marelui oraș dispăruse - suburbiile era fragmentate și dezlânate; nu mai trebuia să răsfoiesc Dicționarul Diavolului (Zagat’s) ca să găsesc un restaurant ca lumea, iar războiul licitațiilor pentru a obține o rezervare s-a terminat. Cui îi mai păsa de separeul VIP-urilor sau de zâmbetele forțate etalate pentru paparazzi pe covorul roșu al premierelor cinematografice? În suburbie mă simțeam relaxat. Totul era diferit: ritmul zilelor, statutul social, suspiciunile față de semeni. Constituia un refugiu pentru cei mai puțin competitivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
majore fuseseră „neînțelept“ comise. Aveam de-a face cu „neatenții de temut“. Aveam de-a face cu „erori de gândire“ vizând potențialul. Situațiile se „deterioraseră“. Cruzimea era în creștere și nimeni nu putea face nimic. Populației, deși descumpănită, nu-i păsa. Studii încă nepublicate făceau referire la faptul că era vorba de un preț pe care toți trebuia să-l plătim. Oamenii de știință analizau datele la îndemână și trăgeau concluzia că ar trebui să fim extrem de îngrijorați. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și ea asta și îl ținea pe Mitchell din scurt ori de câte ori activitățile școlare sau ocazionala cină festivă ne aducea pe toți patru împreună; pe mine nu mă deranja, aveam propriile ciudățenii, în plus știam că lui Jayne chiar nu-i păsa. Așa ceva se întâmplă inevitabil când ești încă la începutul vârstei a doua și ai o soție frumoasă. Însă atunci când Nadine flirta fără rușine cu mine - atunci, într-adevăr, plictisul și clișeele suburbiei reușeau să-mi ofilească orice tresărire de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era normal în obsesia asta cu copiii, aducea a fanatism. Asta nu însemna că le păsa cu adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al investiției lor - o necesitate aproape religioasă. Era obositor să-i asculți și în același timp totul era atât de pervers pentru că scopul nu era fericirea copiilor. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
masă cu Jayne și cu mine, părea neafectată de evenimentele din noaptea trecută și în timpul cinei mi-am dat seama de ce: făcea parte din vis. M-am îmbrăcat în costum pentru seara părinți/profesori. Arătam responsabil. Un adult căruia îi păsa și ardea de nerăbdare să afle cum evolua copilul din punct de vedere academic. Urmează un dialog pe care l-am scris pentru scena din dormitor din noaptea aceea, dar pe care Jayne a refuzat s-o joace, rescriind-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încruntându-se aproape imperceptibil când Nadine o ignoră. Dând cu ochii de Jayne, visul meu se reaprinse, iar după ce m-am împiedicat de ultima treaptă, am întins mâinile lăsând visul să mă mistuie și am îmbrățișat-o, fără să-mi pese că ea s-a împotrivit. Întorcându-ne cu mașina pe Elsinore Lane, deasupra bordului, prin parbriz, vizibili în largul orizont al întunericului, se distingeau noii lămâi plantați de curând pe marginile autostrăzii, zvâcnind pe lângă noi, șirul de lămâi întrerupt din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era ceva ce creasem...altceva. Mi-am dat seama că în întrebarea lui Miller se încropea undeva o teorie și într-un fel ciudat de liniștitor am mai realizat că în sfârșit aveam de-a face cu cineva căruia îi păsa cu adevărat. Miller continua să mă studieze. Încă nu-mi dădusem jos ochelarii de soare. - Nu sunt sigur... am început anevoie. Vreau să...cum anume sunt casa și aceste manifestări fizice ale...hm...creații fictive...conectate...și mă gândesc poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]