KorAP: Find »[drukola/base=palid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...261 >

6,523 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

Bine, bine, bombăne ea, n-or să fie surprize cu burlaci. O să fim doar eu, tu și Marcus. Intru În vîrful picioarelor În camera lui Tom, ca să văd ce face, Înainte să mă duc la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

sunt de nefericit... O singură iubire dezinteresată m-ar scuti, poate, de atâtea crime. Ea mi-ar da tot ce obțin săturând fiarele din Colosseum... Dar, unde mă întorc, nu văd decât inși care, cum le vorbești despre moarte, devin palizi și își reneagă convingerile în chipul cel mai dezgustător." În clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanțuri, cu încheieturile mâinilor și cu gleznele umflate și pline de sânge . Împăratul s-a întors plictisit și aștepta. Apoi

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
coșuri, în vase, se găseau fructe. Îmi plac fructele mai mult decât florile", m-a lămurit ea. Într-o zi, mi s-a plâns că slăbea fără motiv. Observasem și eu că, de la o vreme, era trasă la față și palidă, ceea ce dădea ochilor ei negri o gravitate aparte. "Știi, ai căpătat o privire mistică", i-am zis, jumătate în glumă, jumătate în serios. Am mers, împreună, pe la câțiva doctori, dar nici unul nu i-a putut spune din ce pricină slăbea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

își iubea cu adevărat regele, și, orice decizie ar fi luat, era convins că o făcea pentru binele lui. Am vrut să fiu sincer: - Iartă-mă, dar ești sigur că regele n-are nicio hibă la creier? S-a făcut palid, ca și cum aș fi dat în vileag o taină a sa. În clipa aceea a intrat regina. De mai multe ori încercasem să-mi închipui cum arăta puternica și măreața Teodolinda. Am rămas dezamăgit și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
își privea poporul coborând spre câmpia italiană cu care și turme. Adaloald vorbea cu demnitarii în șoaptă, așezat pe un mic tron de lemn, decorat cu intarsii, fildeș și muchii aurite. Nu purta coroana și nici toiagul. Era și mai palid și tras la față ca ultima oară când îl văzusem, mâinile în tremurau și avea o iritație nervoasă ce-i afectase ochii. Când demnitarii s-au retras, a grăit: - M-am sfătuit cu experții și cu consilierii și, după ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Vrei să-l vezi și pe ambasador? Chemați-l! Bărbatul a apărut imediat; văzându-l, am pălit și m-au trecut fiori reci. M-am prins de mantia lui Gisulf, care m-a pironit cu privirile. - Ce ai, Stiliano? Ești palid de parcă ai fi văzut moartea. Cu greu am izbutit să articulez: - Doamne, Dumnezeule, e unul dintre cei care au pus la cale asasinarea ducilor și răpirea lui Rotari. Numele lui este Andras. Era îmbrăcat așa cum îl văzusem la Oderzo, având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mei au adormit imediat, și, când tocmai era să ațipesc și eu, mi-am dat seama că lăsasem fereastra deschisă. În timp ce trăgeam la loc oblonul, m-am uitat afară. La zece pași de mine, sub ploaie, se afla o figură palidă, sprijinită într-un toiag lung. Glasul i se distingea cu greu în rumoarea făcută de ploaie, și n-am înțeles dacă era bărbat sau femeie. - Tu ești cel care vorbește grecește? Am scos puțin capul pe fereastră. - Ce vrei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și pentru o clipă fața. Descărnată de boală, jupuită parcă; buzele topite dezveleau cei câțiva dinți rămași întregi; ochii erau ca două globuri lipsite de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio, a apărut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pe deasupra gratiilor, iar atunci când ploua, temnița se preschimba într-o mlaștină. Aceasta a fost, pe scurt, povestea lui Rotari, din care s-a oprit brusc, părăsindu-mă-n fugă. Băgasem de seamă că, pe măsură ce se depăna istoria, devenea tot mai palid și fără suflu, pradă unei ușoare tremurături. Doar cine a fost un bețiv ca mine poate înțelege. Sfârșindu-se efectul vinului, dacă omul nu bea din nou, mădularele îi sunt cuprinse de chinuri și de tremurături, părându-i-se că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit haganul s-a oprit chiar sub ea și, într-o foarte bună limbă greacă, i-a strigat: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm de vorbă, și s-ar putea ca acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
era gol, dar, imediat ce-am apărut noi, ușa camerei s-a deschis și tânărul medic a apărut. A surâs, dând afirmativ din cap. Garibaldo a intrat singur și a ieșit însoțit de împărat și de tânăra lui soție, amândoi palizi și cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații de criză. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să plec, mă așteaptă fetița mea, i-am promis să cânt karaoke cu ea, spuse Elio stânjenit, pentru că nu-i părea potrivit să fie În acel moment, pe acea stradă, În acel cartier, În fața acelui oblon luminat doar de raza palidă a unui lampion, pe care cineva scrisese cu vopsea neagră: DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vedere faptul că el nu credea În Sfântul Duh, ci doar În carne, probabil că visul acela și-l indusese singur și nu Însemna nimic. a treia oră Flacăra sfârâi În Întunericul parfumat al nopții de mai, desenând o urmă palidă de lumină. Când vitrina se sparse trosnind, un nor de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Meri. Și găsește o idee, caută niște bani, că dacă nu plătim ne dau afară. Zorile se răspândeau printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme și cu blană din păr de câine era la doar câțiva pași. Deși machiată, ruj purpuriu pe buze, și o umbră de fard pe obraji, era palidă și avea aerul uneia ce nu Închisese un ochi toată noaptea. Oboseala ei avea un farmec erotic, sugerând Împreunări și orgasme multiple. Ceva indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta un mod de exprimare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme sau mai târziu. Erau dezgustătoare aceste mișmașuri ale milionarilor. Ce vremuri! Kevin se Împăuna mândru, privindu-se În oglindă. Părea că se Întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu erau cenușii și scorojite ca alte case din Roma. Erau brune, albastre sau galbene. Doamna Fioravanti se opri În fața celei mai impunătoare. Zugrăveala era de un roz palid. Probabil era frumos să locuiești aici. Când porțile automate se deschiseră, Kevin văzu două femei goale de piatră care se arcuiau prietenoase și sprijineau pe mâini, fără un efort prea mare, un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
la Început, când eram fericiți. Nu scrieți prea multe minciuni. Arătați puțin respect. Și milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pereții plin de fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și al Eliberării. Întinsă pe pat, scruta prin pătratul ferestrei cerul palid și amenințător, temându-se de apropierea unei furtuni care putea distruge serata. Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia să parieze pe ea, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]