8,224 matches
-
interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat, deschizînd astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sfintei Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1978. 13. Timotei Eluros Primul succesor al lui Chiril pe scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh din 444 pînă în 451, depus la Calcedon din cauza violențelor sale, mort în 454), care a îmbrățișat cauza monofizismului și de la care au rămas numai cîteva scrisori și fragmente de scrisori în versiune siriacă. După moartea împăratului Marcian (27 ianuarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1a orazione, Pontif. Univ. Lateranense, Roma, 1974. 18. Sever de Antiohia; Nefalie și Iulian de Halicarnassus Despre viața lui Sever avem informații din trei biografii: prima îi aparține prietenului său Zaharia Retorul și ajunge pînă la anul numirii sale ca patriarh de Constantinopol (512); a fost scrisă în greacă, dar s-a păstrat în siriacă; a doua, compusă de Ioan, abate de Beith-Aphthonia, a fost scrisă la puțin timp după moartea lui Sever, probabil, în greacă, dar s-a păstrat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
desăvîrșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. în 509, s-a dus cu doi discipoli la Constantinopol pentru a protesta împotriva lui Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care le crea neplăceri călugărilor de la Maiuma; plîngerea a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol, unde Sever a compus mai multe opere polemice. în 512 a fost numit patriarh de Antiohia, după plecarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care le crea neplăceri călugărilor de la Maiuma; plîngerea a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol, unde Sever a compus mai multe opere polemice. în 512 a fost numit patriarh de Antiohia, după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinge Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost însă combătut nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în special cu Iulian de Halicarnassus (cf. pp. 000-000) și cu Ioan de Cezareea (cf. pp. 000-000). După moartea lui Iustin, în 527, soția lui Iustinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol. Acesta era în mod formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încît, grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
confutație sînt citate adesea, pe lîngă contextele fragmentelor din Chiril aflate în discuție, alte texte patristice, fie în sprijinul propriei teze (de exemplu, în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). în anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. p. 000; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monofizism; Sergiu crede că, așa cum se spune că există o singură natură a Dumnezeului Logos întrupat, tot astfel trebuie afirmată unitatea proprietăților sale, care, ca atare, nu e nici divină, nici umană, ci proprie lui Cristos. Antoninus îi trimite scrisoarea patriarhului său, care îi răspunde lui Sergiu susținînd că, după unirea ipostatică, proprietățile divine și umane rămîn distincte, și nu separate, așa cum carnea și spiritul, unindu-se, formează unica natură umană, deși fiecare își păstrează, fără a putea fi confundate, proprietățile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amîndoi erau exilați în Egipt, lîngă Alexandria, ca urmare a politicii filocalcedoniene a lui Iustin. încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de Halicarnassus îl ajutase pe Sever să provoace depunerea patriarhului Macedonius, între cei doi prieteni apăruseră primele neînțelegeri privind compatibilitatea trupului lui Cristos înainte de înviere. Atunci cînd, prin 520, Iulian, în contextul polemicii cu difiziții, a compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea; în plus, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de cult în care au fost ținute, constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; ele propovăduiesc monofizismul și îi combat pe iudei, pe manihei și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență, care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4.000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), și el în mai multe cărți, cuprinzînd circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținînd 123 de scrisori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Imnurile sînt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Naștere, Paști, Cincizecime, înălțarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ai neocalcedonismului. Bibliografie. Ediție critică a tuturor textelor: M. Richard, Iohannis Caesariensis presbyteri et grammatici opera quae supersunt (CChr.SG 1) Brepols-Leuven University Press, Turnhout Leuven, 1977 (Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriacă, însă ulterior a învățat bine greaca. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Amida, Efrem vorbea limba siriacă, însă ulterior a învățat bine greaca. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încît, atunci cînd Eufrasius, patriarhul Antiohiei, a pierit în groaznicul cutremur din 29 mai 526, Efrem a fost ales ca succesor al acestuia, în 527. După un al doilea cutremur dezastruos, ce a avut loc în 528, Efrem a reconstruit orașul, care a primit numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și nu a ezitat să-i persecute pe monofiziți, prevalîndu-se de legile promulgate de Iustin I și provocînd chiar reacții violente ale populației antiohiene (531), pînă cînd Iustinian a îmblînzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (cf. p. 000) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce perșii au plecat. în preajma sărbătorii Paștilui din 540, Efrem a participat la Gaza la un sinod care urma să-l judece pe patriarhul calcedonian de Alexandria, Pavel din Tabena, și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste, fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Sava, de lîngă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea sa la Gaza. A murit după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa, din gruparea acefalilor, în care Efrem aborda, între altele, problema Trisaghion-ului (prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia, Petru Fulon, adăugase formulei „Sfînt, sfînt, sfînt” din liturghie completarea „care a fost răstignit pentru noi”, ce orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmînd că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare, respingînd criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori existau două adresate lui Iustinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia că recunoașterea a două naturi într-un singur ipostas nu presupune deloc ideea de diviziune. Scrisoarea adresată lui Mega din Bereea este caracteristică pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara, din 6 august 536, confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an, în mai și iunie, sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. p. 000). Deși ordonanța consfințea respingerea deopotrivă a nestorianismului și monofizismului, în această circumstanță particulară lovea în cel de-al doilea. O expunere teologică împotriva acestui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consfințea respingerea deopotrivă a nestorianismului și monofizismului, în această circumstanță particulară lovea în cel de-al doilea. O expunere teologică împotriva acestui curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe care patriarhul Zoil îi convertise, sau era pe cale să-i convertească, de la monofizism la doctrina calcedoniană (probabil în 542-543). Prin intermediul a numeroase citate din Părinții Bisericii, în special din Atanasie și - mai ales - din Chiril, autorul încearcă să găsească temeiuri pentru doctrina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anatematismele, în acest caz au fost denumite astfel scrierile anatemizate. Pentru a obține aprobarea papei Vigilius, Iustinian l-a făcut să vină la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), condamnare pe care a retras-o însă repede, din cauza reacției episcopilor occidentali, și a cerut convocarea unui conciliu. în 551, Iustinian a promulgat un alt edict, intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la această chestiune: o scrisoare lungă și dură împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. în contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (cf. supra, pp. 000-000), Iustinian le-a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Capitole. în contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (cf. supra, pp. 000-000), Iustinian le-a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfînt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tatăl, nici Duhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este considerat și autorul imnului Fiul Unul-născut și Logos al lui Dumnezeu, inclus în liturghia lui Ioan Hrisostomul. Bibliografie. Scrierile teologice ale lui Iustinian sînt editate în PG 86/1, pp. 945-1152, însă edițiile critice ulterioare sînt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Iustinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația de dreaptă credință. Textele teologice ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]