64,416 matches
-
Otilia admiră biblioteca bine căptușită a lui Pascalopol. Dar are și ea o bibliotecă de unde Felix extrage Mănăstirea din Parma și i-o împrumută vărului său Titi. Acesta, cam cretin, se mărginește să reproducă ilustrațiile. Tot înainte de războiul de întregire, personajele lui Ionel Teodoreanu din La Medeleni au o activitate suținută de lectori. La liceu se studiază Eminescu și Lamartine. Liceanul Dan, cînd e să facă un dar, oferă însă tot volumul lui Samain Au jardin de l'Infante, în original
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de secol putea citi curent în franceză și geramană. Nu și în engleză. Într-un roman al lui Dessila un personaj epatează societatea cu citate din Shakespeare în original. Necunoașterea limbii lui Voltaire era o rușine și un subiect de bîrfă. La Topârceanu, Zoe, nevasta lui Mișu Șt. Popescu, "franțuzește nu știa o iotă" și intra în gura lumii. După război
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata boierului. El uzează involuntar de un procedeu din "Roșu și negru", carte pe care nu o citise. Personajele din Groapa lui Eugen Barbu nu prea pun mîna pe o carte. Excepție face "studintu" Pricopie care citește cărți grele, incompatibile cu Veta, fata gazdei sale, un acar. Ea are o colecție de romane cu Paturel și Rocambole. În final
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
imaginare (aluzie la Canalul lui Gheorghiu-Dej) crapă de sete în stepă și paznicii, cuprinși de milă, le dau un sfat ineficace: - Beți-vă pișatul. Șantierul e oprit și Princepele se cufundă în alte lecturi. La G. Călinescu, în Bietul Ioanide personajele cititoare abundă. Aici întîlnim atitudini diferite față de lectură foarte semnificative. Ioanide însuși are o vastă bibliotecă din care îl invită să se împărtășească și pe fiul său, Tudorel. Acesta, intrat la legionari, refuză: - Cărțile sînt lucruri moarte. Viața e mai
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
de mobilă, leagă luxos volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept "mare dobitoc". Probabil culmea raporturilor livrești ale personajelor este atinsă în povestirea Insula a lui Ioan Groșan. Un cuplu ajunge pe o insulă pe care sînt aglomerate cărți de tot felul și nu se poate exprima decît în citate. Cărțile formează, fizic, chiar relieful insulei. Noii Adam și
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
fizic, chiar relieful insulei. Noii Adam și Eva trebuie să-și adapteze dialogul la conținutul volumelor. În final, descoperă că insula însăși este o carte enormă a cărei primă frază e chiar incipitul povestirii Insula. Deasupra acestei fantezii, în raporturile personajelor cu cartea și biblioteca nu mai poate fi pus nimic. Ba nu! Există biblioteca virtuală cu fiecare carte accesibilă în același timp unei mulțimi de cititori. Și despre ea se va scrie vreodată.
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
karl"/"kerl", i. e. "bărbat". 4 Porecla căruia,-n folclorul (sub)urban, va fi fost "fratele Scarlat". (Cf. Virgiliu Ene, Folcloriști români, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 98.) 5 Cf. Jean Orieux, Talleyrand, Ed. Politică, București, 1970, p. 408. - Aceluiași ilustru personaj, Mateiu îi datorează, poate, pe lângă un "sublime commandement": "Et surtout pas de zčle!" (cf. "Manuscriptum", 2, 1975, p. 115), viziunea "veacului francez" prin excelență, căci (vorba Prințului) "Qui n'a pas vécu dans les années voisines de 1789 ne sait
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
de fapt, a hitlerismului) în 1933! Ce eveniment politic va fi determinat oare poezia morții din Miorița? Denunță și el deopotrivă literatura "turnului de fildeș", suprarealismul, în care descoperă o atitudine antisocială, expresie desigur a decadentismului. Ov. S. Crohmălniceanu "înfierează" personaje ca Ladima (din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu), Ion din romanul omonim al lui Rebreanu, o altă serie din romanele lui Cezar Petrescu pentru că "fug de lupta de clasă". }inte ale demascării devin Ion Barbu, Lucian Blaga, "exponentul
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
toate șansele să-i cucerească pe critici și să devină în același timp un best-seller. Romanul, un Love story românesc, mai puțin melodramatic însă și mai compatibil cu ideea de literatură bună decât cel american, aduce în prim-plan două personaje greu de uitat: un mare muzician, Matei Visarion, aflat la apogeul carierei sale, împovărat de propriul său succes, și o femeie mai tânără decât el (totuși nu foarte tânără), Roxana Calinderu, care a visat cândva să devină pianistă, dar care
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate - de un personaj meschin, lipsit de fantezie, Grigore Micu. Martor incompetent al unei mari iubiri, Grigore Micu se lansează în interpretări care amuză, prin inadecvare, dar și înspăimântă, sugerând opacitatea și agresivitatea latentă a simțului comun. Fragmentul pe care îl reproducem în premieră
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
în 1936, Ionathan X. Uranus se desparțea de esoterism și René Guénon, ca și de avangardism. A fost preot ortodox la București, 1951-1956, când a pierdut parohia, continuând aceeași carieră bisericească în Banat, între 1962-1976. În texte, Dumnezeu este un personaj recurent. "Sunt un ales al Domnului." (Omul exorbitant) "După ce Dumnezeu, dezlănțuindu-și duhul desăvârșit în sânul Firii, clădi lumea, douăsprezece dihănii diabolice dar definitive își sfințiră fuga." (Manualul bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
automați alergară voioși pe alei" (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) Se face elogiul păgân al idolatriei: "Voim, în sfârșit, recunoașterea superiorității incontestabile a idolatriei asupra oricăror alte procedee terapeutice..." (Program) Călugărul Sakeltop spune rugăciunea deghizat în pisică (Povestea lui Sakeltop). Personajul auctorial Totog este "Născut dintr-o găină și un ortodox..." (Tratat despre Totog) Există în texte și câte un semn care anunță autocontestația și convertirea religioasă a autorului purtător de nenumărate măști, de parcă ar fi un om teatral, care se
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
morale medicul în măsură a se consulta pe el însuși. (Asta o știa din jurisprudență, în care era de asemenea specialist de vârf, și unde există două precedente în speță.) La funeraliile naționale, toată lumea a răsuflat ușurată, crezând că ambițiosul personaj nu va putea produce din nou o scenă penibilă, sub pretext că a fost tratat sub prestigiul cuvenit. Numai că sicriul cu corpul marelui erou a dispărut din capela unde a fost păzit trei zile și trei nopți de o
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo, Pęro Delánquer, de fapt Pęro de Alenquer, Ruy Fallera, scris uneori Ruiz Fallera, de fapt Rui Faleiro, Galhago, despre care bănuiesc că ar reprezenta o poreclă aluzivă la originea galiciană a personajului și atunci ar fi ori galego în portugheză și galiciană ori gallego în spaniolă, sau diverșii Nunho (Nuno) sau Loupo (Lopo). D. Manuel este numit "O Fortunado", cu toate că și în spaniolă și în portugheză cuvîntul corect este afortunado, iar supranumele
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
de a respecta normele ortografice ale portughezei devine inexplicabilă, cînd se știe că cele două națiuni iberice obișnuiesc, cu rare și erudite excepții, să supună onomastica vecinului propriilor norme. De altfel, opțiunile ortografice se schimbă în mod inexplicabil de la un personaj istoric la altul. De ce, de exemplu, Magelan este constant scris în portugheză, Magalhăes (devenind aproape de neidentificat pentru un cititor român, și oricum cu neputință de pronunțat), dar Bartolomeu Dias și Álvares Cabral (și ei portughezi) în ortografie (mai curînd) spaniolă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
lui Isus încă nu exista, iar iezuiții nu vor ajunge în India decît în 1542, odată cu Sfîntul Francisco Xavier. Marea este comparată cu vinul de Oporto (sic), deși marca vinului de Porto va apărea doar două secole mai tîrziu. Un personaj "trece" din Portugalia în "Espańa", deși, în epocă, Spania însemna încă întreaga Peninsulă Iberică, iar "Portugal" era la fel de "spaniol" precum Castilia sau Galicia. Hotărît lucru, numele proprii sunt nefericirea domnului Strâmbeanu, am putea spune, parafrazînd un citat ilustru. Anacronismul cel
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
în paranteză fie spus, nu este catedrală, ci mînăstire. Portugalia nu avea însă "inchiziție", ea fiind introdusă abia în 1536, deci mult după timpul narațiunii. Dar, dacă "Spania" avea inchiziție la 1500, de ce să fie Portugalia mai prejos? Dintre multele personaje istorice pe care le pomenește naratorul, împroșcîndu-le cu insulte (ale căror motivații rămîn, din păcate, un mister), numai Bartolomeu Dias pare a-i merita simpatia, ceea ce, totuși, nu-l face vrednic de un tratament mai riguros. Capul Bunei Speranțe, atins
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
ceva despre moartea navigatorului, a cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor și a timpurilor este însă atît de inextricabilă, încît raporturile temporale dintre evenimentele relatate în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
în cursul călătoriei de întoarcere a flotei lui Vasco da Gama din India. La o pretinsă întîlnire dintre Magelan și regele D. Manuel, și care pare calchiată după un episod petrecut între Columb și D. Joăo al II-lea, participă personaje care și ele, la momentul respectiv, dispăruseră de mult, precum Nicolau (și nu Nicolao) Coelho sau Vicente Sodré (și nu Sodres), amîndoi morți la începutul secolului. în cursul amintitei întîlniri cu regele portughez, Magelan ar fi vrut, pasămite, să-l
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește ca fiind propice acțiunii respective, adică un spațiu central și aglomerat. Cînd colo, acest loc se dovedește a fi Belém, care, inclus astăzi
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
în sprijinul acestei afirmații; ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că poetul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman al unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit nu numai de măreție dar și de alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar - vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]