4,062 matches
-
venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu veghea, se vede, și nu Își lăsa oița să pice În ultimul păcat. Pericolul american era departe, Însă venea pe toate căile, cu avionul, cu televiziunea, cu internetul, Doamne, ce site-uri porcoase, mai intra și Antonia pe cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape zece de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Crăciuniță. Cu una a fost găsit de poliție tocmai cînd o călărea Într-un parc; a scăpat cu o amendă; neranchiunos, le-a dăruit oamenilor legii o mînă de cauciucuri parfumate. Barba i se cam dezlipise, atîrna strîmb, chiar a picat pînă la urmă, tipa i-a lipit-o la loc, degeaba, tot cădea. I-a dat jos și mustățile, și căciula; polițiștii bine că plecaseră, poate s-ar fi arătat mai puțin Îngăduitori, l-ar fi dus pe viking la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nenorocit, Thomas!“ Altădată, Thomas poate că i-ar fi spus: Iar tu ești o tîrfă! Nu era, și-a dat seama, dar nici o doamnă, nu-l Înghesui chiar așa pe un bărbat, din toate părțile! Dar, ce mai, ditamai ursul picase la mijloc, trebuia să joace după cum i se cînta. Ar fi putut să o atragă pe Helga undeva, noaptea, pe malul mării și... I-a trecut și una ca asta prin minte. Ar fi Încununat totul cu o crimă! Dumnezeule
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din sat dacă o să trebuiască să contramandez din nou castelul, așa că, poate, te ocupi tu de data aceasta. OK. Mai vorbim“. Locul părea pustiu. Telefonul nu suna. Nu primeam nici o invitație nicăieri. După cum bănuisem, acum, că rupsesem logodna, nu-mi pica absolut nici o rochie gratuită, la plesneală, de la creatorii de modă. Mă învârteam aiurea prin apartament îmbrăcată în cămașa de noapte (de fapt, una minunată, de lux), întrebându-mă cum îmi voi termina oare articolul la termenul stabilit. Redacția voia interviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
literaturii spaniole, la capodopera lui Fernando de Rojas, Tragicomedia de Calixto y Melibea sau La Celestina (1499, 1502), compoziție dramatică ce a cunoscut un succes universal, mai ales datorită figurii Celestinei, codoașa vulgară și diabolică. Or, Calisto, tânărul care va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a fost asigurată că lui Eloíno nu-i mai rămâneau decât foarte puține zile de trăit și, zicând: „Adevărul este că treisprezece duros pe lună mi-ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism profund sau ar descoperi un principiu luminos de extracție proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
emancipării în cap. Le e frică și li se cam înmoaie mâna, că protestează și îi bagă la gherlă. Atunci, ce să facă? Mai dau câte o raită la triburile de retardați, mostly eastern. Își racolează câte o băștinașă care pică pe spate că devine occidentală și scapă de sărăcie. Decât să te bată măr un conațional, practic pe gratis, și să mai și trăsnească a șliboviță, parcă e mai bun un westman. Miroase de obicei a bere, are salariu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și despre faptul că în Anglia nu e nimeni dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să pic în nici o apologie. Îmi amintesc ce simpatic mă admonesta bunica de câte ori lăudam în exces anumite medii: „Ei, maică, după capul tău, la ăia și rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner, ia vină-ncoace. Fii atent: un cretan spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă, nu l-aș fi cărat atâta drum în spinare, nici să mă pici cu ceară. Dar povestirile despre partea de bucătăria lucrului sunt plicticoase. Oamenii consumă rezultate. Voi vedea eu ce o ieși. Azi am fost la o conferință despre feminismul victorian, dar de la care am ieșit prematur. Maria venise cu Codruț. Copilașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate felurile de rufe ? — Am câștigat un premiu la spălat când eram în școală, răspund dând din cap modestă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu asemenea brațe. În viața reală, vreau să zic. — Pot să-mi ceri absolut orice vrei, continuă. Orice legumă de sezon, mă refer. Nu trebuie decât să-mi spui de ce ai nevoie. — A, legume, zic, în clipa în care îmi pică în fine fisa la ce se referă. Pentru gătit. Ăă... da. Păi o să am nevoie. Cu siguranță. — Am înțeles că ai studiat cu nu știu ce mare șef bucătar cu nu știu câte stele, Michelin nu știu cum. Se încruntă ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă sui în vagon. Îmi văd chipul în geamul din față, palidă și lipsită de orice expresie. Și, tot timpul, îmi zbârnâie în minte același lucru. 28 mai. 28 mai. Abia când ajung la clădirea în care stau îmi pică fisa. 28 mai. Chelsea Flower Show. Sigur că da. Toată ziua de 28 mai am fost cu toții în Chelsea, Arnold, Ketterman, Guy și cu mine, socializând ca între colegi de drept corporatist. Arnold a venit direct de la Paris și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât un rubai. Glasul i se poticnește, se Înalță gâfâit: — Păstrează această carte. Ori de câte ori un vers va căpăta formă În mintea ta, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăcerea care-i Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu e timpul să se oprească pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. În acel moment, nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă că l-a lăsat să vorbească și se Întreabă dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune În ce fel, dar există, În modul tău de a mă privi și de a-mi vorbi, un ton pe care n-aș putea să-l definesc. Ca și cum m-ai bănui de cine știe ce faptă rea, ca și cum mi-ai purta pică din cine știe ce cauză. Nu te Înțeleg, dar, dintr-odată, sunt nețărmurit de tristă. Omar Încearcă s-o tragă spre el, ea se Îndepărtată cu grăbire. Nu așa mă liniștești! Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot Înlocui, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate, ata, să trecem mai departe. Oricine a remarcat că sultanul și-a numit din nou vizirul „tată”. Să fie oare semnul recăpătării favorurilor? În vreme ce Hasan Înoată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru favorurile sultanului turc. — Greșești, nu sunt personajul nedemn pe care-l crezi tu. — Nu cred nimic, nu fac decât să arăt unele nepotriviri. — Ele nu se datorează decât faptului că nu-mi cunoști trecutul. Nu pot să-ți port pică pentru că judeci după aparențe, dar mă vei privi altfel atunci când Îți voi fi istorisit adevărata mea poveste. M-am născut Într-o familie șiită tradițională. Am fost Învățat Întotdeauna că ismailiții nu erau decât niște eretici. Până În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care vom fi ajuns. Lăsă În seama lui Fazel sarcina de a-mi da explicații: — Îți amintești de ziua În care ai vrut să mă convingi să nu mă Împotrivesc trupelor țarului? De acea corvoadă! — Nu ți-am purtat niciodată pică, ai făcut ceea ce trebuia să faci și, Într-un fel, aveai dreptate. Dar lucrul de care mă temeam s-a Întâmplat, din păcate: rușii n-au părăsit niciodată Tabrizul, populația de acolo e supusă unor neajunsuri permanente, cazacii smulg vălurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor ambițios
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
mea de sfaturi financiare se termină la 11.40, dar toți au fost atât de captivați de tipa aia paranormală care crede că e reincarnarea spiritului reginei Maria a Scoției, încât programul tuturor a fost decalat. Iar Luke trebuie să pice dintr‑o clipă într‑alta, și mai trebuie să scop odată de costumul ăsta sufocant... — Becky? zice Emma, una dintre prezentatoarele Cafelei de dimineață care stă vizavi de mine pe o canapea albastră. Pare o problemă foarte serioasă. Absolut, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fițe a lui Luke. Cât trebuie să‑și fi dorit să‑i dovedească lui Janice că nu are dreptate. Și, în loc de asta, iată‑mă, din nou singură... — O să vină, zic, mai mult pentru a mă convinge pe mine. Trebuie să pice dintr‑o clipă într‑ alta. — Sigur că o să vină! zice mama veselă. Și, în clipa în care o să apară, să‑i vezi cum o să le stea în gât! Se aude soneria și înghețăm amândouă, uitându‑ne una la alta. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să sărbătorim? — Vai, Bex, mi‑ar plăcea foarte mult, zice Suze, dar nu pot. Plec în Scoția. De fapt... se uită la ceas și se strâmbă. Of, Doamne, nu mi‑am dat seama cât e de târziu. Tarquin trebuie să pice dintr‑o clipă‑ntr‑alta. — Tarquin vine aici? zic șocată. Acum? Cumva, am reușit să evit să mai dau ochii cu vărul lui Suze Tarquin de la întâlnirea aia super penibilă pe care am avut‑o cu el. Până și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]