3,799 matches
-
Zeci de generații au trecut prin mâinile dumneavoastră și, sânt convins, nu o dată le-ați atras atenția elevilor că nu e frumos să mintă. Oferiți un exemplu dezastruos tânărului cu fluturașii... ― Ați căpătat informații eronate... ― Urcați la volan! Domnule Miga, poftiți lângă dumnealui. Melania Lupu, între Scarlat și Florence, declară senină: ― Sper că va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat într-o mașină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit atât de lacom! Atât de lacom! Ce spuneai tu de domnul maior Cristescu? Bineînțeles că l-aș pofti și pe el, dar n-are timp. Te asigur că e ocupat până peste urechi. Să stai așa de vorbă toată ziua, ba cu inginerul, ba cu domnul Scarlat, ba cu domnul Dascălu? Crezi că e lucru ușor? De ce să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place! Și mai vorbești de cretini. * Vâlcu se uită la ceas: "Mai am o oră..." Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd să ajungă la farfurie. Melania Lupu îi aruncă o prăjitură pe care pisica o prinse în aer. Intrară în odaie. Bătrâna puse o pernă pe jilțul vechi cu paiul găurit, și-l pofti să șadă. Maiorul luă la întîmplare un album îmbrăcat în catifea verde ― "vert bouteille" ar fi zis Melania Lupu ― și deschise absent prima pagină. ― Când mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l pofti să șadă. Maiorul luă la întîmplare un album îmbrăcat în catifea verde ― "vert bouteille" ar fi zis Melania Lupu ― și deschise absent prima pagină. ― Când mi-am luat bacalaureatul, șopti femeia roșind. De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni domol Melania Lupu, nu se cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat doi din cinci. Și-acum cine vine la rînd? Următorul! Poftiți, vă rog! Următorul! Sînteți invitații mei! Bătrâna avu o mișcare de recul. Șopti cu ochii la sculptor: ― Vă e frică? "Frică? gândi Grigore Popa. Firește. Și mie mi-e frică. Ne e frică totdeauna de ceea ce nu vedem sau nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femei. Păstrau în ținută, indiferent de modă, câte un amănunt din timpul tinereții. Același gen de pălărie, sau aceeași coafură, un anumit ruj, anumite gulere. ― Oh, Scuzați-mă! Credeam că a venit ziarul. Pe cine căutați? ― Pe domnul Marin Vâlcu... ― Poftiți înăuntru. Spre surpriza maiorului, femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui Grigore Popa. ― Sânt tare curios. ― Ai și de ce. * Melania Lupu intră într-o croitorie. Responsabila o ajută să-și scoată paltonul și o pofti în cabina de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu miercuri noapte Că dușmanii dorm pe moarte, 176 {EminescuOpVI 177} {EminescuOpVI 178} {EminescuOpVI 179} Și vino tu mâne sară Că pe Toma-l mân la moară, Dracului mai să-l omoară, Și mi-i patul în cămară. De-i pofti l-oi scoate - afară La cea umbră de cămară. Numa, bădișor frumos, Nu veni pe la fântână Că se vede urma-n tină, Nici măi p-îngă obloc Că se vede zarea-n foc, Ci vină p-îngă fereastă C-oi gândi că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere, Mai pleacă-ți buzele tale De îmi dă două migdale. Așa-ți poftesc voie bună Vai, mersul tău mă - npreună, De plânsul meu valea sună Scăldând ochii în furtună. 155 Leleo cu scurteica verde, Leleo ș-oi să mor, Cin - te vede, zău, se pierde, Leleo ș-oi să mor. Leleo nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și la poartă ajungea, La poarta împărătească Cu gând ca să-și isbîndească. La deliul se ducea Și la masă că-l găsea, Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El a început după aceea jocul pîn-în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și se făcea că nu câștigă, tot ei să-i dee, că nu mai putea de dragă ce-i era. Acu ea, văzând atâția bani, s-o minunat ș-o zis așa tătîni-său: 346 {EminescuOpVI 347} - Hai, tată, să-l poftim pe ista la noi (știi, or de-a noastre or de-a D-lor voastre, care vre să scurgă tot la parale, trage or pe cine). Acu el venind la dînsa-ntr-o sară cu v-o zece pungi de galbeni - o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași dori altă viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406} Nu te-ncrezi în fericire C-ar fi vis și-nșelătoriu, Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit, Dacă la a mea durere Poți ave milostivire. Aceasta-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rog, fă-te a uita Și mă iartă deocamdată, Ți-oi prinde bine vr-odată - Că dacă nu mi-i ierta Gata sunt a oftica Și tare te-oi blăstăma De-i căde-n osândă grea. No. 41 Garofiță din răsboi, Te poftesc să vii la noi, Să vii sara prin grădină Ferindu-te de lumină, Să te sui în foișor Să calci foarte binișor, C-am un șarpe mușcător Și te mușcă de picior, Iar când soare strălucește El mușcă de prăpădește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întâi pe acolo să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-ar putea să fiu în operație, s-ar putea să dureze, Bine, mă mai gândesc, te pup, Și eu, Dulce, Foarte dulce. Ospătarul îi aduse mâncarea, Poftiți, domnule primar, poftă bună. Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de șuncă și zâmbi justificându-se, Mărturisesc că mi-e foame, am băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat toată murdăria pe făraș și, cînd s-a mai putut, au luat-o de la capăt. Și așa am trăit fericiți cu toții pînă la adînci bătrîneți ! „Fondul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea sa putem găsi și alte avertismente împotriva ospitalității nesăbuite : „Cînd ești chemat la masă, mai bine te duci cu burta plină” ; „Cheltuielile ospitalității te lasă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui, vreau să zic, oferă bună recompensă. Locuim nu departe de biserica Icoanei, pe strada Teilor, casele cele noi la care s-a lucrat toată vara. Și iar își ciocni pumnii. A doua ușă pe dreapta, scrie pe ea Anunciuri. Poftiți... În timp ce tânărul nervos, cu mișcări de șopârlă, pleca însoțit de portar, Nicu o luă spre prima lui adresă, la sediul concurenței, în strada Sărindar, măturând cu ochii, pentru orice eventualitate, zăpada drumului. Avea un scop care-l făcea să uite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a venit Nicu. Am încercat să-l înveselesc și, fiindcă-i copil bun, s-a prefăcut că am reușit. N-a vrut să șadă cu noi la masă, i-am dat în pat ceasul cu figurine, să-l învârtă cât poftește. Îi place menuetul dulce și nespus de trist pe care se-nclină păpușa bărbat și păpușa-femeie, își dau mâna, se rotesc, se despart și iar își dau mâna. Jacques zice că-l interesează cum se termină dansul, e ca o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o poate aproba. — Să nu-mi spui, domnule Neculai, că faci parte dintre cei care sunt de acord cu interzicerea duelului. Să nu-mi spui că dumneata vrei să trăiești într-o lume în care oricine te poate batjocori cum poftește și n ai nici măcar o armă cu care să-ți aperi onoarea, spuse Pavel cu vocea aproape tremurată de mânie. E posibil ca-ntr-un viitor la care acum unii dintre noi se gândesc să se ajungă la o asemenea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti. Cât despre el însuși, Algiu a rămas doar cu filodendronul de la fereastră și cu barzoiul Lord, a cărui vârstă era numai puțin mai mare decât doliul lui. Generalul se înduioșa la gândul că Lord apucase totuși s-o cunoască pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o livadă celestă, își făcuse deja apariția la orizont. Razele sale pătrundeau prin fereastra cu geam rabatabil al compartimentului, pentru a se opri pe chipurile călătorilor. Se prevestea încă o zi caniculară. Pasagerii deveniseră mai volubili și chiar mai politicoși. Poftiți, luați loc! îl invită persoana, căreia tânărul nostru Bidaru îi cedase locul la începutul călătoriei. V-am rămas datori. Nu trebuie să vă faceți probleme și, la drept vorbind, nici nu sunt chiar atât de obosit, răspunse acesta și mimând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]