3,697 matches
-
Acolo, un polițist, citind cartea mea de vizită, în loc de a răspunde la salutul meu, mă întrebă de sunt sora lui Brătianu și, plimbându-se în spatele biroului, începu să ocărască guvernul român care maltratase pe internații germani, fără măcar a mă pofti să iau loc. Eu, ghicind intențiile lui de a mă supăra și să mă aducă la o scenă violentă, îmi luai un scaun, șezui și mă uitai în tavan, cu brațele încrucișate, parcă nici nu-l auzeam. După câteva minute
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Al brecht, fără știrea acestuia. N-am putut descoperi de ce Kohler, atât de obraznic, ne-a făcut această favoare, chiar intervenind Oberarzt-ul. De altfel, Ausweiss-ul nu ne-a servit la nimic. bulgarii Abia mă potolisem, și d-na Pulieff mă pofti la ceai. Numai de primiri nu ne ardea, îmi scrisese a doua oară, rugându-mă să vin, căci dorea să mă vadă și să-mi mulțumească bărbatul ei pentru că l-am scos din internare. Eu nu făcusem nimic, dar m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se părea sărbătoarea tristă fără de bătrânii suverani, dar ăst timp? Lia a îmbrăcat pe Vintilică țărănește, cu o panglică tricoloră peste piept, și l-a dus la stăriție să strige: „Trăiască România!“ Eu, asemenea, îmi pusesem portul românesc și am poftit pe maica stariță și [pe] Evlampia la prânz. Era prima zi caldă, în care nu am făcut foc. Ne mai înviorasem. [A doua zi însă, mare emoție, la 8 dimineața d na Rătescu, sosind cu corespondența și provizii, a fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
amicilor lui și a soției greu lovite prin moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde fusese poftit: 1. de[spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
elvețian neutru, să ridice un arc de triumf, cum îi cereau autoritățile române. De altfel, era bine cu germanii, îi găzduia în vila direcției (a lui Iliescu), le dădea băile pe jumătate prețul și de două ori pe săptămână îi poftea la masă la restaurant; joia și sâmbăta mâncam mai devreme ca să nu-i întâlnesc. De aceea, când d. Wangler veni cu propunerea să organizez cu dânsul la hotel o serbare pentru femeile și copiii din vecinătate, nu am șovăit... [Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe neașteptate, încărcat cu lucruri de la Paris, de care știa că fuseserăm lipsiți în acești ani din urmă, până și ciorapi și perii de dinți. A făcut 12 zile de la Paris la București, din care trei în Roma. L-am poftit la dejun cu dr. Angelescu, care sosise cu el, ne-a povestit misiunea lui în America și ne-a mirat mult că Vopicka făcuse propagandă pentru sârbi în contra noastră. Vorbea cu entuziasm de transilvănenii din America, rămași credincioși români, credea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Când sosi Misiunea ardeleană care venea să notifice Unirea, delegația compusă din episcopii Miron Cristea și Hossu, d. Maniu, dr. Vaida, d-nii Goldiș, Brediceanu și Vlad, ei cerură să vadă pe mama; îi invită la dejun la noi - mai erau poftiți Mihai Popovici 245, Trifu, Ionel cu Eliza, Pia și Ion Pillat. La sfârșitul mesei, episcopul dr. Miron Cristea făcu mamei o prea frumoasă cuvântare, reamintind venerația ce Transilvania avea pentru numele Brătienilor, începând cu tatăl în 1848, ’55, ’66, ’77
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de episcopul dr. Miron Cristea. Toate doamnele, după imboldul reginei, în portul național. Când intrăm și ne îndreptăm spre ele, pe atunci soția părintelui Triteanu, azi d-na Goga, cu un frumos costum de Vâlcea, ne iese înainte și ne poftește în strane; celelalte doamne îi întorc spatele și ne spun că nu vor să o mai cunoască din cauza purtării ei în timpul războiului, când n-a lu crat decât pentru răniți austrieci și unguri, a dat concerte pentru ei și i-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al regelui Carol în armata germană. Luna lui iulie trecu cu greu. Regele și regina erau foarte amabili cu el, lua masa la Castelul Peleș și, ca să ne vedem, mă invitau și pe mine (eram la mama la Predeal). Mă pofteau des la ceai, la muzică, unde cânta quartetul lui Dall’Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul și principesa parcă nici nu-l știau [pe Costache], nici un semn de viață. Dânsa era foarte supărată că i se impusese un medic
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mai merge măcar pe o noapte acolo. După grozava-i boală de acum un an, Dinu n-a fost măcar invitat să-și petreacă convalescența în condițiuni acceptabile. În campania electorală, când cutreiera județul și Podgoria, nici n-a poftit pe Adina să petreacă acolo zilele calde, ci a stat în București. Și cu toate acestea, ce nu datorește lui Dinu? Când a înmormântat pe Ionel, a decis să-i facă un mausoleu la fel ca al tatii, a declarat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puteam primi.“ Acest răspuns față de toată delegația a produs mare efect. Peste rezămătoarea unui scaun a dat mâna lui Maniu și lui Dinu, nici nu s-a uitat la ceilalți și a ieșit. O paranteză: Cudalbu, fără a fi fost poftit, a cerut lui Dinu să subscrie cererea de audiență. Când a văzut rezultatul, a scris ma reșalului palatului că, fiind dus în eroare, nu cunoștea scopul audienței, deci își retrage semnătura. Apucat de scurt, a scris o a doua scrisoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Îl luară cu ei și, inspectând restul închisorii, găsiră cadavrele groaznic mutilate ale celor 52. Înștiințară poliția, care, sosind, luară cadavrele și raportară cele petrecute. A doua zi, 27 noiembrie, mai mulți legionari armați se prezentară la Madgearu și îl poftiră să facă o depoziție la poliție. Le ceru actele justificative. Nu aveau, dar își deteră cuvântul de onoare că nu i se va întâmpla nimic. „Cuvântul de onoare de legionari?“ - îi întrebă. Întinseră mâna: „Cuvânt de onoare de legionar.“ „Atunci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la vila unde locuia Nicolae Iorga. În bucătărie găsiră pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea lor sus. Fără multe formalități, o deteră la o parte și suiră la camera unde Iorga scria un memoriu asupra Basarabiei. Îl poftiră să dea câteva lămuriri la Ploiești. Încrezător, se sculă, se îmbrăcă și întrebă: „Cu ce mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sânii mai dezvoltați și mai dezveliți decât capul. * Prezentându-și... marfa, vipurile dovedesc un ridicat spirit comercial. * Aurolacii s-au integrat primii în Europa, devenind, mai ales noaptea, eurolaci. * Capul ce se pleacă dovedește ca șira spinării este... îndoielnică. * Ochii poftesc, iar inima face infarct. * Dragostea târzie e ca și cea prematură. * Cine râde nu-i om rău; cine rânjește nu-i om bun. * Bunătatea omului se citește pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam noi și altfel, apelam la rezervele proprii și ne luam de la bar ce ne poftea inima, de obicei seara câte o bere, două. De regulă taberele se țineau vara, prin iunie sau chiar iulie, așa că era foarte cald afară, și în multe dintre seri, făceam un foc de tabără într-un colț al platoului din fața
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar sigur și mai repede decât noi, panta. Erau doi ciobani ce își cărau oile la o stână sus pe munte. Oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, la vederea unei fețe bisericești ce gâfâia urcând spre mănăstire, au și oprit poftindu-ne în mașină. Sfinția Sa s-a urcat înghesuindu-se în față, rămânând ca eu să călătoresc doar în singurul loc unde mai era loc, în spate. Era prima dată când mă aflam așa de aproape de vreo zece oi ce erau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în numărul 1 s-au schimbat repede; ba, curând (nici nu îmi pot explica în cadrul cărei șmecherii editoriale s-a întâmplat), Symposionul a devenit cea mai elegantă revistă a vremii. Nu mai avea nimic provincial, nici o urmă de timiditate, era poftit, oricând, în fruntea celor de rangul lui; dar de rangul lui administrativ, pentru că, de fapt, era de o distincție și de calitate care îl situa, de la sine, între exponenții de seamă ai publicațiilor studențești, undeva, în frunte. Elegant ca alură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cum nu sunt atent,personajele mele o iau la dreapta. O glumă nevinovată, construită și ea tot cu tehnica echivocului, a făcut scriitorul nonagenar Al. Cazaban, invitat la o reuniune literară de la Casa Scriitorilor, pe la începutul anilor ’60. A fost poftit în prezidiu, unde se aflau, după cât îmi amintesc, I.M. Sadoveanu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și parcă și alți scriitori de vază, iar la celălalt capăt al mesei, opus locului în care se afla Cazaban, un înalt activist cultural al vremii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îl ieie altul cineva. Dar, într-un rând în pădurile de la Sinești, soarta a pedepsit amar pe Sturdza pentru apucăturile sale egoiste. Ca totdeauna, el ieși din linia pușcașilor și înaintă mult înspre hăitaș. Ce se întâmplă însă? Între vânătorii poftiți la goană era și Iancu Cațichi sau moș Cațichi, cum îi ziceam noi, un bătrân cu o mână stricată și care se servea de pușcă prin un miracol de ghibăcie 63. El, cum venea pe cararea pușcașilor, văzu locul părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă cu pistolul, unde mă exercitam foarte des în tovărășie cu fiul său Iorgu, un trăgaci de frunte, și cu colegul meu de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost casa, casă, și masa, masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva ani de trai îndemânatec și fericit, el vroind să ne dovedească că s-a lecuit de patima zgârceniei, ne-a poftit pe cei cinci foști tovarăși de vânătoare la moșie la dânsul, unde de astă dată n-am avut nevoie să-i împușcăm găinile, ca să mâncăm în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate număra între boalele cu leac. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vulpea. Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinț întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni. Sunt aici, zise glasul, sub măr... Cine ești tu? zise micul prinț. Ești tare frumoasă... Sunt o vulpe, zise vulpea. Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt atât de trist... Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. A! Iartă-mă, rosti micul prinț. Dar după un răstimp de gândire, adăugă: Ce înseamnă „a îmblânzi”? Nu ești de prin partea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vorbă cu câte unul și-l vedeam cum la un moment dat pierdea firul discuției și începea să mustăcească. Carne, părea să zică. Sau așa credeam eu. Că vrea să-mi șutească alimentația pe săptămâna în curs. Suplimentul caloric. Că poftește, nemernicul. Mirosea a măcelărie la lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Miron Costin Am scris singur, dintru a mea știință, câte s au tâmplat de au fost În viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În ini ma mea. Deci vă poftesc, cetitorilor, pre unde ar fi greșit con deiul meu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau În pizma cuiva, ce precum s-au tâmplat cu adevăr s-au scris... Cine va vrea să le creadă bine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]