4,267 matches
-
evidențele pragmatice cu caracter de excepție au fost lăsate în seama teritoriului de graniță pe care ambiguitatea oricărei analogii îl poartă cu sine. O astfel de proprietate care se abate de la canonul modelului "perceptiv" și care a făcut obiectul unei polemici reluate în modernitate este însăși necesitatea posesiei unei capacități a conștiinței de sine (prevăzută de modelul raționalist); ea nu se încadrează vădit în concepția "simțului intern" (marcată de contingența unei asemenea proprietăți), aducând astfel un neajuns major viziunii, acesta nefiind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fratele Alexandru; seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece - stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să plece, trebuiau să rezolve cumva problema și dilema, să se încheie polemica, ceea ce era un semn foarte bun pentru mine ca dascăl. Însemna că reacționau extraordinar la ideea de memorie etică. Pentru că ei nu voiau să se ducă la discotecă sau în bar, ci țineau morțiș să încheie discuția pe marginea cărții
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Băsescu și deputat Georgică Alexandrache la sediul partidului. După o oră de discuții în care i-am umilit în fel și chip, demonstrând că nu sunt pregătiți pentru asemenea demnități, ceilalți 3 s-au ridicat, dar Traian a rămas în polemică evidentă și... zâmbind ! M-a primit ca Primar al Capitalei după puține minute de așteptare; mai întâi a fost ministru al transporturilor unde am avut intrare liberă. De câte ori ne-am întâlnit mă întreba dacă nu vin alături de el. În campania
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
datorită acesteia, o ordine sufletească naturală, cea care alcătuiește tocmai baza pentru ceea ce înțelegem în psihologie prin cuvinte ca "eu", "sine" sau "personalitate". În scrierile sale de mai tîrziu, s-a lămurit totuși în legătură cu neînțelegerile pe care le putea provoca polemica lui împotriva "personalității". Este just, într-adevăr, că o conștiință expresă a ceea ce se petrece în noi poate fi problematică, în masura în care ea ne poartă dincolo de nemijlocit și involuntar, de cele ce formează terenul natural fertil al vieții
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi fost cu totul preocupați de conflictul interior, nici nu s-ar fi potrivit desigur ca modele pentru ceilalți, ci ar fi avut îndestul de lucru cu ei înșiși. Este o grea sarcină, deseori irezolvabilă, să aflăm legătura psihică dintre polemica sa puternică și ceea ce s-a petrecut în sufletul profetului. 16. Ironia Forma ironică poate aparține mijloacelor satirei. Ea se înfățișează atunci ca o recunoaștere aparentă și o seriozitate prefăcută, deși tendința proprie este aceea de a ataca și a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
puțin cunoscut publicului românesc, el a revenit cu proiecte în ultimii ani: în 2001, la Bienala „Periferic“ de la Iași și la Galeria Nouă, în 2006 la Studioul Protokoll din Cluj. Ultima sa intervenție, în 2007, care a stârnit deja o polemică, a fost în cadrul proiectului Spațiul Public, realizat de Marius Babias în București. Coordonatorul lunii: Constantin Vică. Despre România în care s-a întors „Atunci când am plecat, România nu lăsa pe nimeni să plece. Se ajungea foarte greu «afară». Când m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
s-au ridicat la un moment dat să ia câte un premiu. Și, în general, totul a fost bine și frumos. Și pașnic. A stat el, colegul Bogdan-Alexandru Stănescu pe același rând și relativ aproape de mai vechiul său partener de polemici, Mihai Iovănel de la câștigătoarea „Cultura“... Și ce dacă Daniel Cristea-Enache, critic literar, stătea strategic între cei doi, tot nu e puțin lucru. Nu prea s-a râs (poate, puțin, când a început să danseze, netam-nesam, pe colțul scenei, duo-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Prof. Daniela Pavel Labirintul condeielor Zi de zi, mintea și sufletul intră în polemică. Rațiunea și emoția se ceartă și se luptă care să ajungă prima pe scenă, în fața unui auditoriu format din două tabere: unul critic, iar celălalt sensibil. Uneori, e greu să ne exprimăm iluziile în fața cuiva. De aceea, hotărâm să le
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
puțin cunoscut publicului românesc, el a revenit cu proiecte În ultimii ani: În 2001, la Bienala „Periferic“ de la Iași și la Galeria Nouă, În 2006 la Studioul Protokoll din Cluj. Ultima sa intervenție, În 2007, care a stârnit deja o polemică, a fost În cadrul proiectului Spațiul Public, realizat de Marius Babias În București. Daniel Knorr reușește să facă și prima pagină a ziarelor din România, În 2005, când s-a ocupat de pavilionul României la a 51-a ediție a Bienalei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
rusești ale secolului XX și, cu siguranță, romanul reprezentativ pentru perioada sovietică. Eu cred că singurul roman care poate să-i facă o concurență loială lui Cevengur este Maestrul și Margarita al lui Bulgakov. La ora actuală există o Întreagă polemică În jurul celor două romane și al celor doi autori, al locului lor În literatura rusă contemporană, mulți considerându-l pe Platonov un mare nedreptățit. (Ar fi multe de discutat la capitolul „marii nedreptățiți“ ai istoriei literare. Mi se pare foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pentru a-i impune atât În țară, cât și În străinătate, În detrimentul altora, poate mai meritoși. Între numele celor doi-trei scriitori care par să sufoce prim-planul literaturii române, Îl pomenește pe al meu. Ciudat, aș zice, și nu de dragul polemicii, ci pentru că nu văd motivele. Am debutat În 2000, la o editură de buzunar, Outopos, pe care o Înființasem Împreună cu câțiva prieteni. Tot acolo au debutat ca prozatori - nu mai spun prin câte chinuri „tehnice“ - și Dan Lungu, și Lucian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
evenimentelor ieșite din comun. Cea mai veche publicație de acest tip cunoscută în Franța datează din 1529. Libelele. Chiar de la începutul secolului al XVI-lea, Reforma, apoi Contrareforma, au determinat publicarea unui mare număr de foi volante care au antrenat polemici religioase mai întîi și apoi politice. Aceste libele, placarde, cîntece... au determinat în toate statele europene o înăsprire a legislației represive și a cenzurii tipăriturilor. Alături de cenzura ecleziastică tradițională, puterile civile instauraseră propria lor cenzură: în Germania în 1524, în
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
dispensar gratuit pentru nevoiași, a atras asupra sa furia Facultății de Medicină din Paris și a lui Guy Patin. Din 1630 și pînă la moartea sa survenită în 1653, Renaudot a fost prins din aceast( cauz( în interminabile procese și polemici violente la care lua parte, se pare, cu o destul de mare plăcere. Ceea ce-l salva însă era pana sa ascuțită. Renaudot și-a lansat Gazette urmînd exemplul lui Vendosme și, grație ajutorului acordat de Richelieu, el a obținut pentru aceasta
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de timbru în 1712. Această publica(ie originală cuprindea puțină politică (i a avut un tiraj de maxim 20000 de exemplare, constituind un model pentru jurnalismul de reflec(ie. Wilkes a devenit celebru cu North Briton; în 1762, virulentele sale polemici la adresa Parlamentului au condus la (ntemni(area sa (i apoi la exilul temporar. Unul din episoadele cele mai celebre ale istoriei presei engleze a fost publicarea în Public Advertiser, între 1769 și 1772, a faimoaselor scrisori pamflet ale misteriosului Junius
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
fiind de experien(a exilului, a existat un asalt de critici, constituit (n a(a-numita "revoluție a disprețului". Afacerea Baudin și apoi afacerea Victor Noir s-au născut într-o lume în care presa punea (n eviden(( importanța acestor polemici. Dar, dintre toate aceste ziare, cel mai violent și, fără îndoială, cel mai periculos, a fost pamfletul s(pt(m(nal pe care Henri Rochefort l-a lansat în mai 1868, La Lanterne o broșură mică de 64 de pagini
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
modern În 1790, Statele Unite nu numărau decît 4 milioane de locuitori, iar ziarele din orășelele de aici aveau tiraje foarte scăzute. Totuși, încă din acea epocă ziarele americane, ce copiau adesea formulele engleze, aveau un stil direct, violent, abuzînd de polemici personale. În 1800, existau 17 cotidiene și 200 de periodice în 13 state: New York-ul era deja în stadiul de a deveni centrul cel mai important. În acest oraș au apărut primele mari ziare care au știut să-și mărească
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
publica(ii. Ziarele se confruntau adesea cu o violență surprinzătoare (i ca manieră generală, ziarele americane uluiau toți observatorii europeni prin dinamismul și importanța mijloacelor materiale de care dispuneau, dar și prin vigoarea campaniilor lor și tonul foarte personal al polemicilor. La toate nivelurile vieții americane, ziarul era instrumentul indispensabil progresului. 2. Presa de 1 cent. De la distanță, fără a ne limita, toată viața tumultoasă a acestei prese este caracterizată de două nume: acela al lui Joseph Pulitzer (1847-1931) și cel
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
foarte mare (n continuare, (n compar(ie cu cea profesat( de ziariștii anglo-saxoni. Mai întîi prin locul pe care politica internă continu( să îl ocupe în coloanele sale, atît sub forma unor expuneri doctrinare cît si sub cea a unor polemici a căror violență nu mai surprinde astăzi. Generalizarea vînzării unui număr cu 5 centime a permis o creștere enormă a tirajelor: cel al cotidienelor trecea între 1870 și 1914 de la 1 la 5,5 milioane de exemplare la Paris, și
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
printre care Le Pèlerin, apărut în 1876, și mai ales La Croix, care devine cotidian în 1883 și atinge, începînd cu 1896, un tiraj stabil de 170.000 de exemplare. Organ de luptă, La Croix și-a moderat un timp polemicile sub conducerea lui Paul Feron-Vrau, după ce preoții asompționiști au fost vînați în 1899. În 1914, ea avea practic aceeași poziție ca și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
informație care la Paris dominau pia(a (n defavoarea jurnalelor de opinie. Douăzeci dintre ele tipăreau mai mult de 100.000 de exemplare în 1914. Influența lor politică era adesea importantă iar pozițiile lor moderate; semn al reușitei, ele încetaseră polemicile cu concurenții dreptei clericale sau ai stîngii socialiste. V. Presa din Germania wilhelmiană (1871-1914) 1. Caracteristicile generale ale evoluției. Legea asupra presei din 1874 a unificat regimul presei pe întreg teritoriul imperiului. Ea confirma dispariția definitivă a cenzurii și acorda
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cumpărători pe care îi adusese războiul. În 1931, alungat de ziarul său, Bailby a lansat Le Jour care scotea un tiraj de 185.000 în 1939, în timp ce l'Intransigeant scăzuse la 130.000. L'Action Française rămînea marele ziar destinat polemicilor insolente. Audiența sa este puternic redusă de condamnarea doctrinelor sale de către Pius al XI-lea în 1926, dar rămîne totuși pe picior de luptă contra Republicii cu Léon Daudet și Charles Maurras. Adevărata forță a ziarelor de dreapta se exprima
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
filozofi la câini - o iau razna în lipsa unui sfârșit. Fiecare are propria variantă de salvare, unii trec granița pentru a aduce moartea bătrânilor și bolnavilor din familie, alții spun istorii cu morală despre tainele bătrâneții ori ale sacrificiului, filozofii lansează polemici despre „formele“ morții... Dar, în tot acest timp, toți oamenii pendulează - la fel cum o fac și în prezența ei - între nevoia incredibilă și tristă de moarte și imposibilitatea de a se rupe de viață. Fie și cu teamă (pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
poate opera cu acribia cunoscătorului. Pornind de la logica științifică, raționamentul prin analogie și experiment, Paulescu reușește să realizeze acea punte de legătură între știință și religie, punte care în contextul ofensivei materialiste din timpurile sale părea anacronică. De aici celebra polemică științifică, printre puținele dacă nu chiar unica (cel puțin pentru secolul XX), cu cei doi materialiști haeckelieni; Nicolae Leon și Dimitrie Voinov, dispută care a făcut deliciul lumii științifice și a impresionat lumea studențească, determinându-l chiar pe Titu Maiorescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
românului N. C. Paulescu - Ed. Geneze, Buc. 16, 8-) adhoc constituit, pentru a pune în aplicare ceea ce Paulescu făcuse deja cunoscut lumii științifice. La polul opus acestei certitudini, confirmată astăzi și recunoscută pretutindeni, se pare că trebuia să vină cartea „Polemica Paulescu; știință, politică, memorie” apărută în 2010 la editura Curtea Veche, București, avându-i ca autori pe doctorul Peter Manu și istoricul Horia Bozdoghină, carte ce se prezintă ca un amestec grotesc, tendențios și ipocrit de știință, politică și evocări
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
clinicii Hotel Dieu, în 186 medic la spitalul din Paris, în 1872 obține titlul de profesor (și-a dorit titlul de profesor de anatomie patologică pe care-l pierde în 1875 în favoarea lui Charcot, cu care va fi într-o polemică pe teme religioase, Charcot fiind autorul a numeroase pamflete antireligioase). În 1874 îl găsim medic la spitalul din Lourcine, în 1876 la spitalul din Saint Antoine, în 1878 la Pitie, iar în 188 din nou la Hotel Dieu, până în 186
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]