5,260 matches
-
lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți bați fiul nesuferit, căci te va birui tînguirea subpămînteană”. La evrei, aceste sentințe au devenit „table” ale „legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo. N-a reușit, așa cum a eșuat dramatic și Orfeu. Zeița Iștar își pune podoabe cînd coboară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
într-o instanță anterioară a vorbirii (Călugăreni). Exprimarea epitetică și nu alta îl transferă pe Lipan în zonele eterate ale poeticului și mitului asigurîndu-i, totodată, autoritate deosebită printre semenii cei mai apropiați din breaslă. El se vede îndreptățit să dea „porunci”, să aibă inițiative, să-i răsplătească generos pe cei aflați în slujba sa, să se asigure pe el și pe însoțitori de bunăvoința zeităților protectoare. Din perspectiva mitului, trecerea numelui în renume încă se află în curs de împlinire. După
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cicatrice și altele. Tânărul cizmar, mai tânăr decât ea cu doi ani, nu a încercat niciodată nimic, chiar dacă, prin poziția oarecum privilegiată de șef de atelier, ar fi putut îndrăzni pentru a-și îndulci viața sa de prizonier. Comandanta îi poruncise să-i facă o pereche de cizme așa cum avea adjunctul ei. Ordinul e ordin, mai ales că neexecutarea lui putea să-i pună viața în pericol. De aceea ia dat ordin să se prezinte la ea. Deobicei, prizonierii chemați la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și s-a grăbit să termine iute mânăstirea de la Cotroceni. — Cum ai pregătit, mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când se ivi o slugă porunci: Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că pe el l-ar fi crezut Dinu. Dar așa, nici pe ea, nici pe Stanca n-o s-o creadă ce a spus arhimandritul, pentru că stolnicul se ținea de mare învățat. — Mamă, mâine în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât un prilej de spaimă... Mă simțeam un fel de piază rea pentru neamul Brâncovenilor. Dar acum, înțelegi? S-a sfârșit, mai este un Constantin și o să mai vină un fecior, și încă unul, și Dumnezeu știe câți... Ziceai că poruncești slugilor să pregătească și să pună toate lucrurile în cufere. — Mai știu eu ce ziceam, că de un ceas înșir la mărgăritare și nu știu cum să vă spun că am scăpat de toate grijile și tristețile mele, că-mi vine să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab Voievod. Răvașul îi invita la București, unde, spunea vodă, îi așteaptă toți cei dragi ai lor. Mihai înțelese imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului. Era dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerul gurii. Soarele se ridicase sus. De Înălțare, după liturghie, vodă își poftise toate neamurile la prânz. Putea să țină divanul cu ele, că mai toate neamurile erau și dregători sau mai curând mai toți dregătorii erau neamuri cu măria sa. Poruncise să vină toți cu nevestele, iar marelui spătar Mihai îi spusese s-o aducă și pe doamna Ilinca, pentru că venea și mitropolitul. Doamna Ilinca, nu și nu, că ea s-a dus la Șerban ca să-l vadă când au sosit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a făcut că nu bagă de seamă, măria sa a întrebat-o dacă își mai aduce aminte cine-i domn în Țara Românească sau a dat cu totul în mintea copiilor. — Mamă, înțelege este vorba de mine, mie mi-a poruncit să te duc la liturghie. — Ascultă, Mihai, crezi că el, Șerban Vodă, își aduce aminte că-i sunt mamă sau a dat în mintea nevestei lui? — Mamă, iartă-l. N-am lui ce să-i iert. Nu el este vinovatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbă o vorbă din testamentul ei. Aceasta fiind voia ei cea de pe urmă. Împlinise șaptezeci și șase de ani. Știa psaltirea deopotrivă pe românește și grecește. Spunea versuri în limba turcă, germană și arabă. Când i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zamfira să dărâmi casele și să faci altele pe locul ăsta, că locul e bun..., se codi Ilinca să-și termine fraza. Jupâneasa Stanca Brâncoveanu, care pe gânduri privise până atunci jeraticul și flăcările jucăușe, se pomeni vorbind: — O să-i poruncesc Tudorei să nu o mai lase pe Zamfira să se apropie de jupânițe și să le vorbească; a dat în mintea copiilor și le spune năstrușnicii. Ar fi bine, că nu mai stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și vodă se întoarse spre ieromonahul Ștefan, rugându-l politicos: Citești sfinția ta sau poruncesc să cheme un grămătic? — O să citesc eu, e bine să afle cât mai puțini pricina care ne adună aici, hotărî preotul. Stolnicul Constantin Cantacuzino își drese zgomotos glasul. Nu știa ce să creadă: finul lui își apărase rangul, refuzând să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mele. Drept aceea, fiind eu gata asupra purcesului, am chemat aci pe toți cei de la inimă iubiți ai mei coconi, Constantin, Mihai, Matei și Iordache, dându-le poruncă și învățătură precum se cade tuturor celor ce iubesc pe fiii lor, poruncindu-le a păzi toate câte sunt scrise aici mai jos. Întâi, fiii mei, să vă îmbrăcați cu frica lui Dumnezeu și Lui să-I slujiți și Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ton mai blând. — Așa este, așa este, se auziră voci din cealaltă parte. — Nepoate, logofete Constantin, recunoaște că așa a fost atunci când s-a scris testamentul, că maica nu mai era stăpână pe sine. Hai, spune un cuvânt, logofete, îți poruncesc! strigă vodă. Recunoaște că ai schimbat vrerea mamii după cum te-au învățat dumnealor și arătă cu un gest larg spre frații săi. Constantin Brâncoveanu se ridică în picioare ceremonios, se înclină spre înaltele fețe bisericești, spre măria sa, apoi spre unchii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-am văzut. Plecându-se încă o dată, aproape gemând, fostul ienicer se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe! Ce știe sfinția ta? Să poruncesc eu Șerban Vodă sfântului sinod și patriarhului de la Constantinopol să te rejudece și să-ți șteargă vina, crezi că a fost lucru puțin? Ceream și porunceam sinodului să-ți facă dreptate, și ei au simțit că nu ceream eu asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe! Ce știe sfinția ta? Să poruncesc eu Șerban Vodă sfântului sinod și patriarhului de la Constantinopol să te rejudece și să-ți șteargă vina, crezi că a fost lucru puțin? Ceream și porunceam sinodului să-ți facă dreptate, și ei au simțit că nu ceream eu asta, ci un Cantacuzin ajuns pe tron, un adevărat Cantacuzin. Am simțit atunci cum îmi clocotește în vine nu doar sângele, ci toată puterea împăraților Bizanțului. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că nu ai stat „în sfatul necredincioșilor”. — Ei, măria ta, acum că au trecut iată nouă ani și jumătate, toate par frumoase, dar prin câtă tulburare am trecut nimeni nu poate să și dea seama. Când te-am văzut că poruncești să se ridice cârja, când ai luat-o ca să mi-o dai mi-a fost teamă că o să-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]