5,068 matches
-
Părtinire, ordonare și autorizare ideologică / 375 5.2.1. Structura "formei" ideologie / 377 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări / 380 5.2.3. Reducția celor trei acte la timp / 381 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic / 382 Capitolul 6. Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ / 385 6.1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ / 385 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" / 395 6.3. Fenomenul inflației de autorizare și sfera
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Introduceri, iar structura arată astfel: "Prima Introducere" cuprinde lucrările: Judecată și timp. Fenomenologia judicativului și Judecată și imagine. O hermeneutică radicală a judicativului. Iar a doua Introducere va fi constituită din lucrarea cu titlul Masca și politicile mutante. Schița unei pragmatici filosofice a non-judicativului. Intervențiile metodologice vor fi întrutotul firești, mai cu seamă în prima Introducere la dictatura judicativului, dintre cele două din care este constituit proiectul acestei lucrări. De altminteri, cea de-a doua Introducere are rostul potrivit proiectului întregii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
foarte aproape de spiritul socratic, mai bine-zis, de maniera lui Socrate de a dezvălui (pe cale "dialectică", adică prin întrebări și răspunsuri) anumite adevăruri. Păstrând ideea diferenței dintre analitică și dialectică așa cum ea ne-a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificații dincolo de spațiul în care acestea își stabilesc principiile și-și protejează "natura", anume dincolo de locul în care ele sunt puse la lucru ca domenii de strictă cercetare logică. Totodată, trebuie să acceptăm o diferență între sintactica lor formală și pragmatica prin care își desăvârșesc rostul și să reevaluăm scopul pentru care ele au fost croite, anume separarea raționamentului corect (formal) de cel sofistic. Actul unei reevaluări, cum este cel care se proiectează aici, nu se reduce la dezlegarea unui fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între "locurile comune", care pot indica reguli de comparație (de acceptabilitate) între "teze" ("premise" și "probleme" dialectice). De aici un alt principiu metodologic al logicii-organon și, în genere, al dictaturii judicativului: "La lucrurile însele, date în definiția lor"; 4) aspectul pragmatic total justificat în sens judicativ este competiția, întâi la nivelul conținuturilor, interpretărilor, care pot umple aceeași formă logică, apoi între "subiectele logice", mai departe între subiecții umani etc. Cel mai clar, competiția iese în evidență în contextul Topicii, acolo unde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecăți adevărate în mod evident, pe care le oferă intelectul intuitiv. Problema corectitudinii gândirii, adică a semnului de valabilitate a cunoașterii științifice, precum și cea a elementului originar al gândirii, adică problema originii certe a cunoașterii, sunt de la bun început concepute "pragmatic" și teleologic în privința efectelor pe care le impun în orizontul cunoașterii. Dar, mai mult, ele însele sunt condiționate teleologic, și aceasta într-un mod constitutiv: este vorba despre "cunoaștere", nu despre un demers "logic" oarecare; cunoașterea valabilă (care a atins
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul constituirii ca atare a cunoștinței veritabile. 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere Ideea de corectitudine reprezintă, cum știm deja, unul dintre temeiurile logicii organon. Ea pare a avea, mai întâi, o justificare pragmatică, întrucât Aristotel țintea să construiască un instrument cu ajutorul căruia să respingă raționamentele sofiștilor. Acestea vor fi socotite incorecte, iar faptul acesta constituie un motiv puternic pentru a le respinge. Dar corectitudinea, bazată pe reguli, are semnificație și în construcția ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta nu este asigurat, așa cum se întâmpla în raționamentul științific, de respectarea unor reguli strict formale; fiindcă acum premisele nu mai sunt adevăruri certe, ci propoziții probabile. Teoria despre topoi este subordonată teoriei "formale" despre raționament (silogism), într-un sens pragmatic. În sensul constituirii formale a condițiilor adevărului, însă, ea este subordonată logicii judecății, cu tot ce cuprinde aceasta în ipostaza sa de judicativ constitutiv sau dictatură a judicativului. De fapt, teoria în cauză este tot despre o "formă logică": noțiunea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu rosturi constitutive clare, în demersul său), către problematica judecății. Sensul judicativ al logicii (în general) este, astfel, întărit; fără îndoială, printr-o reconstrucție filosofică impunătoare, care a atras în orizontul ei de tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere. Pragmatic, analitica și dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul alethic al judecății, nu anulează aspectul propriu-zis formal al judecății (sintetice a priori), ci îl distinge în unitatea acesteia pentru a-l întări în sensul funcției sale de a participa la o sinteză corespunzătoare; 4) înfrânarea cognitivă reprezintă aspectul pragmatic cel mai semnificativ; ce avem de făcut în cunoaștere? Să ne abținem de la a construi sinteze de concepte (în absența obiectelor date sensibil), să nu aplicăm conceptele direct la lucruri (lucruri în sine), ci la reprezentările acestora date în intuițiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structurii existențiale a Dasein-ului. Oricum, limbajul filosofic heideggerian nu mai ține cu totul de condiția mult prea tehnică în care l-a dus metafizica modernă; el pare a fi mai apropiat, în semantica sa, se-nțelege, și terminologic, poate și pragmatic, de "situația" sa prearistotelică. Pe de altă parte, Heidegger nu se poate rupe de condiționările istoric-spirituale, filosofice, proprii orizontului său cultural; este cuprins el însuși, cu acest orizont cultural, în gândurile sale care alcătuiesc, împreună cu câteva întrebări filosofice esențiale, reformulate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o reconstrucție filosofică foarte apropiată sensului kantian de "critică", de preluare a condițiilor care fac cu putință ceva; este vorba despre analiza unei probleme de logică clasică statutul verbului, al lui "este", din structura judecății de predicație prelungită către o "pragmatică logică"; aceasta din urmă fiind firească pentru contextul în cauză, dacă ținem seama de preeminența ustensilică a ființării pusă în sens de Dasein, de antecedența "deținerii prealabile" față de "privirea prealabilă" și a acesteia față de "conceperea prealabilă" în structura factică a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative) enumerate mai sus și diferențe între ele, confruntări de puncte de vedere privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal (și al celui re- formalizat, doar sugerat pană acum). În plus, ele acreditează ideea că expresia, în ciuda posibilităților pe care le are formalizarea excesivă, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1) părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice", dar, în consecință, și ontologice); (2) ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice); (3) autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune" sau "bine formate"). Toate aceste acte au un evident rost pragmatic, spre deosebire de actele aparținând primei timporizări a subiectului și predicatului, preponderent "sintactice". Pozițiile corespunzătoare ale timpului față de "pozițiile" logice ale judecății, în orizontul celei de-a doua timporizări, sunt: timpul-părtinitor, timpul-ordonator și timpul-autoritate. Toate au o legătură directă cu timpul din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi substanță primă; "logic", individualul nu poate fi predicat, ci numai subiect, universalul nu poate fi subiect, ci doar predicat. Un amestec al sensurilor ontologice ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai târziu, anume atunci când va fi tematizată, în contextul reluării reducției judicative a dictaturii judicativului, ideologia, ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului. 2. Ordonarea. Nici sensurile ontologice, nici cele logice nu sunt indiferente față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dincolo de alte convenții, cum sunt, de exemplu, cele ale logicii principiului noncontradicției, sesizându-se astfel rolul timpului, sau recunoscându-se întemeierea temporală a sensurilor reducțional "refăcute" pentru Unu și multiplu și pentru "interpretările" lor. Și în acest caz, urmările propriu-zis pragmatice, acelea care se înserează spațiului public, loc "natural" al lor și topos întemeietor pentru toate elementele orizontului gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, vor fi cercetate atunci când va fi tematizată ideologia. 3. Autorizarea. După cum au fost lucrurile dezvăluite prin reducția judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordonarea, autorizarea trebuie privite acum dintr-o altă perspectivă decât cea corespunzătoare celei de-a doua timporizări. Cei care au tematizat ideologia, începând cu de Tracy, până la Ricoeur, Habermas și Sloterdijk, semnalează și explică fenomenalitatea socială a ideologiei, angajamentele sale pragmatice și, mai cu seamă, tipul de cunoaștere pe care îl realizează: cunoașterea de legitimare. Am putea spune, în continuarea a ceea ce au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în justificarea legitimității unui fapt de natură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu obstinație acele elemente care se înrădăcinează în aspectul formal al judecății și judicativului, a ieșit la iveală un grup de elemente aparținând dictaturii în cauză, dar mai depărtate de aspectul formal, aflate, în schimb, sub condiționarea mai puternică a pragmaticului și a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin fenomenul primei timporizări. Desigur, fiind vorba despre re-timporizare, cele trei acte au un sens temporal direct. De aici trebuie pornit în redeschiderea reducției judicative. Cu ce ne vom alege
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici una dintre "ecstazele" sale prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului prin a doua timporizare timpul se prezentuiește, iar celelalte două momente ale sale "se concentrează" ele însele în fenomenul prezentuirii timpului. De aceea capătă preeminență, din perspectiva acestor fenomene, aspectul pragmatic al gândirii, rostirii și făptuirii, iar timpul, ființare el însuși, nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar timpul, ființare el însuși, nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului se mișcă în acest sens pragmatic, al actelor de părtinire, ordonare și autorizare; o asemenea opinie nu este neîntemeiată. Totuși, nu este decât o opinie, care trebuie luată în seamă, dar pentru a indica un fenomen oarecum inedit în orizontul judicativului. Este vorba despre o concentrare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rând, trebuie arătat că trecerea de la logic la ontologic nu este suficientă bineînțeles, în orizontul de operare a reducției judicative pentru ca dictatura judicativului să ajungă la ipostaza sa desăvârșită, ideologia; este necesar, în această privință, și saltul de la ontologic la pragmatic. 5.2.1. Structura "formei" ideologie Faptul că este vorba despre o "formă" nu reprezintă o problemă, atâta vreme cât ne aflăm sub autoritatea judicativului constitutiv, pentru că acesta are, înainte de toate, un caracter formal. Dar aici este vorba și despre o structură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu timpul; dar spațiul scos din semantica sa judicativă și "recondiționat" după rosturile unui tărâm "nou", ale cărui "rațiuni" ne sunt încă neclare, chiar dacă ne-am apropiat destul de mult de limitele dictaturii judicativului. 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic Cum știm, timporizarea are rosturi logice și ontologice. Ceea ce înseamnă că, dincolo de preeminența uneia dintre cele două timporizări, amândouă au astfel de rosturi: logice și ontologice. Actele dependente de cea de-a două timporizare, acte fiind și nu ființări sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două timporizare, acte fiind și nu ființări sau constituiri obiectuale, cum apar elementele judecății, mai întâi, apoi alte elemente ale judicativului, nu pot fi limitate la aceste două rânduri de rosturi. De fapt, sensul principal al celor trei acte este pragmatic, așa cum s-a precizat mai sus; apoi sunt de acceptat sensurile logic și ontologic. Prin aceasta nu deteriorez "ierarhia" stabilită prin reducție; sensurile logice și ontologice nu sunt puse sub semnul îndoielii dacă actele sunt socotite prin ceea ce ele au
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este stabilită o anumită ordine, care deja a fost pusă în temă și chiar descrisă: la început sunt sensurile logice, apoi cele ontologice, la care se ajunge în ordinea strictă a reducției printr-un salt, iar la sfârșit vin sensurile pragmatice, la care se ajunge de asemenea printr-un salt. Să ne amintim că sensurile ontologice deveneau "privilegiate" prin fenomenul celei de-a doua timporizări și că acest fenomen semnala o trecere către o zonă "semantică" mai profundă a judicativului constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]