3,789 matches
-
și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În sfârșit, când a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: „A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era semn rău. Însemna că trebuia să mă pregătesc să ascult o predică plictisitoare despre cum trebuie să se poarte un copil care, întâmplător, a avut norocul să aibă un tată cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-o trimisese mai departe lui Du Maurier, spre amuzament), dar, una peste alta, era surprinzător cât de puține proteste se auziseră din partea publicului american, de un puritanism notoriu. Romanul dăduse naștere multor dezbateri În presă și, aparent, chiar unor predici din amvoanele bisericilor, dar, În general nu fusese repudiat. Ajutase, desigur, În a face povestea acceptabilă și faptul că fata murea Înainte ca eroul principal să aibă vreo posibilitate de a se căsători cu ea. Puse mâna pe volumul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frunțile încinse. Schimbară inelele de aur și răspunseră pe rând, fără să se gândească mult, că voiesc să fie unul al altuia, soț și soție. Nașul râdea pe sub mustățile mari, galbene de tutun. Sfinția-sa le-a ținut și o predică, cum să facă și să se înțeleagă, despre datoriile femeii de a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe Adam și Eva, goi, în paradisul lui Dumnezeu, pe Pilat din Pont și judecata din urmă, îngerii răului și ai binelui, Măria Mag-dalena, pe Iov săracul și chipurile lui Ilie cel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice, fără a întrerupe totuși predica și fără măcar a-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
crâmpeie din spusele șeicului rostite cu câteva luni înainte de căderea Granadei. Fie că sunt sau nu de acord cu spusele lui, sunt totuși foarte zdruncinat, chiar dacă mi le aduc aminte după zece ani. Îți poți așadar închipui ce efect produceau predicile sale asupra acestui oraș încolțit care era Granada anului 896. Pe măsură ce-și dădeau seama că sfârșitul era aproape și că nefericirile prezise neobosit de Astaghfirullah începeau să se abată asupra lor, granadinii ajunseră să se convingă de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ordinea firească a lucrurilor, și să te lași în seama înțelepciunii Sale, atunci când, din nefericire, se întâmplă altfel. A continuat cu o rugăciune, pe care cei de față au murmurat-o împreună cu el. Apoi și-a reluat fără pauză firul predicii: — Prea adeseori, la funeralii, aud credincioși și credincioase blestemând moartea. Cu toate astea, moartea e un dar al Celui-Prea-Înalt și nu putem blestema ceea ce ne vine de la El. Cuvântul „dar“ vi se pare provocator? Acesta este totuși adevărul gol-goluț. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea ușor cu vederea, căci acest profesor era cel mai celebru din colegiu și mai și obținuse de curând privilegiul de a rosti predica săptămânală în Moscheea cea Mare. Pe moment, Ahmed n-a răspuns, mulțumindu-se să adreseze un surâs enigmatic studenților, care îl întrebau din priviri. În vinerea următoare, întreaga clasă a mers să-l asculte pe predicator. Abia rostise acesta primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tuse. Treptat, și alții începură să tușească de parcă s-ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la sfârșitul predicii, încât credincioșii s-au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed și despre nobila, dar îndoielnica lui ascendență. Eu personal nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu prin noblețea originii, măcar prin noblețea aspirațiilor. Acest papă a început prin a suprima toate pensiile acordate de Leon al X-lea, inclusiv a mea. A suspendat totodată orice comandă de picturi, sculpturi, cărți, precum și orice construcție. La fiecare predică, tuna și fulgera împotriva artei, aceea a anticilor, dar și a contemporanilor, împotriva sărbătorilor, plăcerilor, cheltuielilor. De la o zi la alta, Roma n-a mai fost decât un oraș mort, unde nu se crea nimic, nu se clădea nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dădu clic curioasă. Liz i-a mai vorbit despre Second Life de vreo două ori, insistând asupra faptului că nu e doar un joc tâmpit, ci o copie virtuală a lumii reale. Lui Liz îi plăcea la nebunie și ținea predici despre cum poți să călătorești și să cunoști oameni - nu balene sau ucigași de dragoni - fără să fie nevoie să te miști de la calculator. Lui Maggie i se părea oribil, dar acum i-a fost stârnită curiozitatea. Cum adică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voturi făcând asta. Și, crede-mă, să oprim luptele dintre evrei și arabi după ce s-au omorât între ei atâta vreme ar fi un lucru bun. Le suntem datori cu o reușită. Făcu o pauză, pentru a se asigura că predica lui și-a atins ținta. Deci, cum stăm? Maggie bătu câmpii o vreme, invocând unele progrese de ambele părți, după care reveni la vechile ei insistențe că singura lor șansă de a pune capăt violențelor era să descopere măcar cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
refuzat. —Kishon încă mai vorbea cu ei în închisoare. Susținea eliberarea lor. Îl țineam sub urmărire chiar de-atunci. Deci cum ai auzit ce i-a spus Guttman, te-ai hotărât să-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu voi, americanii? Uite, Irakul e o amenințare: deci, hai să-l invadăm și să-l facem de o mie de ori mai amenințător! Și acum ați făcut din nou exact aceeași greșeală, aici. N-ai dreptul să-mi ții predici... Am tot dreptul. M-am plimbat prin țara asta, mi-am riscat viața, disperată să aflu cine se găsea în spatele tuturor acestor violențe, pentru că am vrut să contribui la salvarea acestui proces de pace, pentru că de fapt chiar am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o ruptură în durata temporală profană: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trăit, de pildă, pe străzile și în casele din jur, ci Timpul în care s-a desfășurat existența istorică a lui Isus Cristos, Timpul sfințit prin predicile, patimile, moartea și învierea lui Cristos. Trebuie să spunem totuși că acest exemplu nu evidențiază întru totul deosebirea dintre Timpul profan și Timpul sacru; în comparație cu celelalte religii, creștinismul a reînnoit într-adevăr experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mlaștina disperării · Părintele Liviu Brînzaș, Raza din catacombă · Radu Gyr, Poezii/Pesme, ediție bilingvă · Constantin Papanace, Mica antologie aromânească · Fritjof Tito Colliander, Calea Asceților · Ivan Ostrumov, Istoria Sinodului Ferara - Florența · Firmilian Gherasim, Ion Vlăducă, Ortodoxia și eroarea evoluționistă · Părintele Cleopa, Predici la Duminicile de peste an · Fritjof Tito Colliander, Credința și trăirea Ortodoxiei ÎN PREGĂTIRE LA EDITURA SCARA · Nae Ionescu, Constantin Papanace, Destinul unei generații · Florin Stuparu, 1848. Anarhia democratică · Ionel Zeana, Vulturii Pindului - Roman istoric · Florica Elena Laurențiu, Vânătoarea de simboluri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adorația haitienilor, dar cîțiva ani mai tîrziu unul dintre ei, mai puțin isteric și la fel de sigur de autenticitatea convingerilor lui, Îl inițiase În profundele mistere ale unei credințe care era deja Învechită În Dahomey pe vremea cînd un dulgher evreu predica pe malul lacului Tiberiade și care preconiza existența morților vii, cărora un inițiat le putea reda lumea cu consimțămîntul Elegbei, pentru a-i preschimba În sclavi care să-i Îndeplinească pînă și cea mai ascunsă dorință. - Cei care se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fac operația. O urăsc. Numai că de data asta așteptarea n-a fost prea lungă. Spre marea dezamăgire a fetelor, doctorul a părut că trece rapid prin listă și brusc era rândul meu. Chiar n-aveam chef de o predică de data asta - voiam doar să facă să nu mă mai doară într-o parte și să-mi dea rețeta pentru mama, da’ cu el nu scap niciodată așa ușor. Așa că am stat și-am ascultat iar toată povestea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fereau să nu fie văzuți. Se povesteau și cazuri când cineva care s-ar fi pus împotrivă, nesocotind o sărbătoare, era pedepsit de Dumnezeu într-un oarecare fel. Eu personal, când am mai crescut, auzisem pe părinte, la una din predici, povestind un caz din viața sa. Ne spuse ce sărbători urmau să fie în timpul săptămânii și se opri la cea a sfântului Chiril și a mamei sale Iulita. În popor i se zicea „Chirică șchiopul”, că nici până azi nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la mulți, doream ca fiecare din cei ce o ascultau să se gândească și să-și facă o concluzie. Toamna, în luna septembrie, mă dusesem într-o duminică la biserică în satul vecin. Era de ziua Înălțării Cinstitei Cruci. În predica sa despre puterea Sfintei Cruci, părintele povestise un caz: „Trei copile așteptau să vină trenul. Mai era lume, dar stătea ceva mai departe. Ele, însă, stăteau foarte aproape de calea ferată. Când sosi trenul, toți cei prezenți se speriaseră că le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să mă ating nici de ea, pentru că ei îi făcuse maică-sa semnul crucii în urmă, când se porni.” Părintele ne vorbise despre necesitatea binecuvântării copiilor înainte de a se porni undeva și chiar înainte de a începe un lucru. După această predică ascultată, începusem să fac copiilor mei semnul crucii și să-i binecuvântez de fiecare dată când plecau undeva. Și astăzi fac la fel, și simt că Domnul îi păzește și chiar i-a ferit de multe întâmplări rele și din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în care se afla a fost atacat de forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poate fi transformat într-un pătrat cu aria echivalentă, cum se face că un drept nerespectat poate să existe, Foarte simplu, domnule ministru al apărării, acest drept există în mod potențial în datoria de a fi respectat și îndeplinit, Cu predici civice, cu demagogii din acestea, o spun fără intenția de a jigni, nu ajungem nicăieri, stare de asediu peste ei și vom vedea dacă îi doare sau nu, Doar dacă glonțul nu va ieși pe partea cealaltă, spuse ministrul justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]