27,702 matches
-
niște clinchete din ce în ce mai aproape. Ușa se deschide : La masă ! Cu ce vă servim ? Vă propun ceva ușor, așa cum o cere pregătirea pentru intervenție : somon cu orez sau pui cu piure, la alegere. Ca desert un iaurt sau struguri. Ce alegeți ? Prefer peștele, răspunde Dora femeii cu chipul la fel de vesel ca și vocea. Aveți dreptate, este pește oceanic, nu de crescătorie. Vă urez poftă bună ! Trebuie să vă hrăniți bine, așa este ordinul ! Ordinul cui ?, întreabă amuzată Dora. Al meu. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut indiscreția să o întreb de unde vine. Curiozitatea m-a împins totuși să o ispitesc ce caută prin locurile noastre și timpul a zburat. Vă asigur că prefer mămăligă cu brânză de putină și lapte încălzit în ceaun. Visez la bunătățile astea de o viață. Și pentru a răspunde unei întrebări pe care domnul Dragoș nu mi-a pus-o : vin dintr-o localitate de lângă Strasbourg. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă ne-ai cânta ceva la pian. Știu că preferi să cânți în singurătate, dar azi poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din camera spoită în alb. Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cânepă pe care l-am îndoit cu urdă proaspătă adusă de Artim azi dimineață. Era mulțumit, nevasta lui merge bine, i-a scăzut fierbințeala. Ei sunt cei care mă ajută la tot ce e mai greu : lemne, zăpadă, cumpărături... Eu prefer să văd cât mai puțin lumea asta nouă pe care nu o prea înțeleg. Sămânță de cânepă ! Dar asta este canabis curat, nu-i așa ? Ei, canabis... Are ceva proprietăți liniștitoare și ți-am preparat amestecul ca să poți urmări cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a ezitat să-și completeze trusa cu lupa recomandată, la întoarcerea către casă. Cu ajutorul ei avea să stabilească, dacă nu cumva, la acele capete mai îngroșate ale sârmelor a fost montată ceva aparatură de amplificare a sunetelor. În locul lumânării, a preferat să își cumpere o mică lanternă. Cu aceasta urma să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dumneavoastră ați mâncat multă mazăre în copilărie? Nu numai în copilărie, măi copii, ci și în adolescență și la maturitate. Că mâncarea de mazăre la negrii americani e ca și cașa de linte sau baranina la ruși. Adică, o garnitură preferată alături de ceva carne de pasăre sau de bovină. Voi mă puteți crede pe cuvânt sau, dacă nu, vă sugerez ideea să faceți o excursie în America și vă veți convinge la fața locului de corectitudinea afirmațiilor mele. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la toate Bibescu. Discreția mi se pare inoportună, neproductivă și chiar dăunătoare pentru situația acestui om pe care îl apreciez și cred că afirmațiile de genul celor de mai sus nu corespund realității. Mai puteai inventa că-i homosexual, că preferă sexul anal și mai știu ce enormități pentru ca tacâmul să fie complet!.. a încheiat discuția studentul Petrescu, cel aflat în minoritate. Ceva mai bine de doi ani au durat anchetele și procesul cunoscute oficial sub denumirea Cazul Müller Georg, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a comportamentului meu, de vreme ce, tot ca din întâmplare, m-a întrebat dacă e adevărat ce se aude, că îmi pute din ce în ce mai tare a fuștă... Era clar că nici tatei, ca și mie, nu-i prea plăceau vizitele de lucru. Așa că prefera să mă acuze de depravare moderată, păcat al regnului uman, zicea el, atunci când era în formă maximă, decât să facă aluzie la lipsa mea de apetență față de valorile celuilalt regn: aplaudac. În sinea mea mă pălmuiam însă foarte serios, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
marile mele virtuți. Am primit din țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu m-am dat dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre altceva: despre o căutare aproape maladivă a solitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
După ce-am reușit să vând primul meu tablou, pe o sumă frumușică, unui excentric din Dubai, mi-am zis că, dacă declar aceste venituri în România, nu voi rămâne, după impozitare, decât cu bani pentru pânză și vopsele. Am preferat să aleg Insulele Cayman, ca paradis fiscal, și pentru că mă ajută să trăiesc dincolo de marele zgomot al lumii. Am, în acest univers opulent, pe insula Little Cayman, locuită de nicio sută de persoane, cea mai pitică înjghebare de habitat, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a unui domeniu. Eșec. Locul în care ajung toți cei care gândesc mereu doar cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un om altui om, nu este trădare. Dar când preferința se îndreaptă către un obiect, fie el și vioară, penel sau nu mai știu ce, atunci avem o problemă; ne aflăm în punctul în care suntem pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult, de foarte mult timp nu m-am mai îndrăgostit de un om. Dar când te îndrăgostești doar de idei, nu cumva ai derapat din orizonturile umanului, chiar dacă ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai dormit? întreabă ironic. Ce-am mai râs! Cine râde la urmă râde mai bine! Spun și apoi se apropie de mine pentru a mă stânjeni, chiar intimida. Pregătește micul dejun negrăbit de nimeni he takes his time. Ce anume preferi? mă întreabă. Nu-i răspund, așa că îmi pune câte ceva din fiecare. Îmi dă drumul la o mână: Să nu încerci nimic. Sau te las aici singură suficient timp încât să regreți orice gest necugetat. Și mă privește tot timpul, intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic? Și când se vede, se vede degeaba. Însă ori tac, ori spun ceea ce trebuie punctat, în ambele cazuri trebuie să spun ceva. Mai târziu se va înțelege. Până la urmă. Tu trebuie să știi. Trebuie neapărat să știi. Pe cine preferi. Nu preferi decât pe unii, alții îți sunt cel puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când se vede, se vede degeaba. Însă ori tac, ori spun ceea ce trebuie punctat, în ambele cazuri trebuie să spun ceva. Mai târziu se va înțelege. Până la urmă. Tu trebuie să știi. Trebuie neapărat să știi. Pe cine preferi. Nu preferi decât pe unii, alții îți sunt cel puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
putea plăti chiria, întreținerea, mâncarea, îmbrăcămintea plus și grija față de fata aia cu care stai, care a contribuit foarte mult la hotărârea pe care ai luat-o, fapt care te va costa mult. Este treaba mea. —Buuun, Gelule, dacă tu preferi să muncești din greu înglodându-te în griji de-acum, în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stârnească anumite sentimente? Să mă facă să mă îndrăgostesc de el? hm?!”. erau întrebările pe care și le punea Cecilia în timp ce Matei făcea pe amfitrionul cerând și părerea ei. Ce vrei să servești? O prăjitură și o cafea. Ce prăjitură preferi? —Un doboș tort, dacă are. Cecilia continua să se gândească privindu-l pe Matei mai atent: „De fapt e drăguțel. Are o față cu trăsături frumoase. Linia nasului și a bărbiei sunt acelea ale unui băiat distins. Se îmbracă elegant
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în inima ei față de băiatul din parc. S-au adus la masă două doboșuri și o cafea. —Ție tot doboș îți place? observă Cecilia. —Ce îți place ție îmi place și mie. Nu vrei și un suc? Ba da. —Ce preferi? — De portocale, neacidulat. El îndată a adus două sucuri de portocale. — Tot suc de portocale ai adus și pentru tine? — Ce bei tu beau și eu. Consumând pe îndelete cele aduse, au stat de vorbă în liniște. Cum de ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
târguiești în prealabil, sunt de neconceput, așa cum procedăm noi pe la tarabe. Am auzit că și pe litoralul bulgăresc poți să-ți petreci un concediu plăcut. Au hoteluri luxoase, restaurante moderne, mâncare bună și la prețuri convenabile. Muți de-ai noștri preferă să-și petreacă zilele de concediu pe litoralul bulgăresc, fiindcă ies mai ieftin, iar drumul nu este atât de costisitor și nici obositor, fiind aproape. —De-atâta mare, de-atâtea hoteluri, restaurante, m-a prins foamea. Hai, să mâncăm. Mergem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mai un pic și mă sufocam, îl minte Cecilia. Vezi, fata mea năbădăioasă! — Mă duc să-mi fac un duș că am transpirat toată. Unchiul unde este? —A ieșit puțin în oraș. M-a invitat și pe mine, dar am preferat să rămân cu fata mea din parc, pentru a nu pierde clipele acestea minunate. Pentru prânz, Cecilia a aranjat masa festivă de Crăciun, cu ramuri de brad, sfeșnice cu lumânărele după obiceiul din familia ei, așezând rând pe rând bucatele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ajunul accidentului, atât de specială pe care au petrecut-o cu o intensă dragoste. Cecilia ar fi în măsură să spună, dar acum nu putea. Tot presimțire să fi fost și cearta dinaintea plecării pe drumul nenorocirii. Se învinovățea pentru că preferase meciul transmis la televizor. Reconstituia întreaga discuție enervantă dintre ei. Nu-și amintea ce cuvinte i-a adresat Cecilia, dar pe—ale lui și le aminte perfect, mai ales atunci când îi spusese că-l cicălește. Cât ar dori să-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și apropiat sufletului său -, spre a șio împrumuta. În zilele care au urmat, parcurgând cartea pagină cu pagină, își dădu foarte limpede seama că nu îi place deloc ceea ce citește și, fiind de prisos să mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]