3,448 matches
-
17 apr. 2014) a fost un matematician român, recunoscut pe plan internațional, cu rezultate remarcabile în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării, membru de onoare al Academiei Române. A fost cadru didactic al Universității Babeș-Bolyai (Facultatea de Matematică și Informatică), numit preparator în anul 1951 (încă înainte de absolvire), până la pensionare (în 1997); a activat și în continuare, ca profesor consultant. A fost cercetător științific (cu cumul) la Institutul de Calcul “Tiberiu Popoviciu” (Academia Română) între anii 1957-1961, rămânând apoi un fidel colaborator al
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
a fost admis, în mod strălucit, ca student la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj. Cadrele didactice de la facultate l-au remarcat imediat și, ca urmare a rezultatelor strălucite, în anul III a fost numit preparator. A îndeplinit această funcție până la absolvire, când a fost repartizat ca asistent la Catedra de analiză matematică, condusă de acad. Tiberiu Popoviciu. S-a înscris imediat la doctorat, sub conducerea reputatului academician, și a obținut titlul de doctor în anul
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
unul din laboratoarele Facultății de Științe. După efectuarea serviciului militar, în cadrul Școlii de Gaze din București, revine la Cluj, unde din 1 octombrie 1931 este încadrat ca asistent la Catedra de Fizică a universității. În 1 octombrie 1932 trece, ca preparator, la Catedra de Chimie Anorganică și Analitică a Facultății de Științe, fiind titularizat asistent în 1 octombrie 1934. Lucrează aici ca asistent timp de 8 ani, sub îndrumarea prof. Gheorghe Spacu, Raluca Ripan, și Dan Rădulescu, în colaborare cu care
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
Academiei Române: Marius Sala (lingvist) și Mircea Flonta (filosof). În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. La 1 octombrie 1955 și-a început cariera didactică, fiind numit preparator în cadrul Catedrei de mecanică teoretică a Facultații de Matematică a Universității din București, catedră condusă de profesorul Victor Vâlcovici. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare devenind asistent în anul 1957 și lector universitar în anul 1960. În anul 1963 este
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
Pace în anul 1985. A fost absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale (din 1957) și doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră. A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici și director al Institutului Victor Babeș, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale. A reprezentat România la Organizația Mondială a Sănătății ca membru al Comitetului Executiv
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
familia avocatului evreu dr.Michael Menkes. În anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și apoi asistent la Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
în limba română. Studiu lexico-semantic", avându-i drept referenți oficiali pe S. B. Bernstein, pe Nichita Ilici Tolstoi, iar din partea română - pe Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Emil Petrovici. La întoarcerea în țară, cariera universitară a lui M. (începută ca preparator încă din 1951, înaintea absolvirii) înregistrează o evoluție rapidă, pe deplin meritată, prin avansarea la gradul de lector (1957-1961), de conferențiar (1961-1969), la cel de profesor (din 1969), la care se adaugă și obținerea titlului de doctor-docent în anul 1971
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
la nr. 19), în timp ce Grigore Antipa întreprinde o reorganizare radicală a Muzeului și creează o nouă secție, cea de Antropologie și Etnografie. Tot Antipa angajează în 1895 și 1896 doi asistenți : Robert Ritter von Dombrovski (1869-1932), bun ornitolog, vânător și preparator care va lucra timp de 21 de ani, îmbogățind colecțiile și realizând primele diorame, și Arnold Lucien Montandon (1852-1922), naturalist originar din Besançon (Franța), care va lucra aici timp de 11 ani, ocupându-se de colecțiile de insecte. Excelent cunoscător
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
Montpellier, Munster, Philadelphia, Salt Lake City, Santa Barbara, Sofia, Viena etc. [1] · 1988 - 1993 a urmat studii universitare la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie, Secția Filosofie, Specializarea Filosofie și Istorie. · 1993 - 2014 a ocupat prin concurs pozițiile de preparator (1994), asistent (1996), lector (1999), conferențiar (2004) la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. În 21 februarie 2014 ocupă prin concurs postul de profesor la Departamentul de Comunicare, PR și Publicitate, Universitatea Babeș-Bolyai, pentru cursurile: "Religie, Comunicare, Biopolitica în filosofia contemporană"; "Etică în
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
a urmat cursurile Facultății de Drept (absolvită în 1950) și ale Facultății de Economie Generală, obținând titlul științific de doctor în drept în anul 1961 și doctor docent în anul 1974. În anul 1950 și-a început cariera universitară ca preparator, apoi lector, conferențiar și profesor de drept internațional și drept al familiei la Facultatea de Drept din București. A deținut pentru o perioadă și funcția de decan al Facultății de Drept. În paralel a fost cercetător, cercetător principal și director
Ion P. Filipescu () [Corola-website/Science/306628_a_307957]
-
din Cluj-Napoca. După absolvirea Facultății, a lucrat o scurtă perioadă ca procuror stagiar (1959-1960). Apoi, în anul 1960, a fost angajat în învățământul superior la Facultatea de Drept a Universității din București, unde a urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: preparator, asistent, lector, conferențiar și, din anul 1991, profesor universitar de drept constituțional și instituții politice. Între anii 1992-1994, a fost șeful Catedrei de Drept public. În prezent, este și conducător științific de doctorat la Facultatea de Drept - Universitatea din București
Ioan Muraru () [Corola-website/Science/306624_a_307953]
-
cursurile liceale la Liceul Național din Iași si le-a terminat în 1897 la Liceul Internat ca șef de promoție. A urmat apoi cursurile Facultății de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași. În anul 1900 a fost preparator, conferențiar în 1906, și apoi, începând din anul 1912 și până în 1936, profesor la Universitatea din Iași. Începând cu anul 1901, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de
Ioan Borcea () [Corola-website/Science/306675_a_308004]
-
zăcământului aurifer de la Roșia Montană, promovat în ciuda protestelor publice masive, de către Guvernul României, împotriva Companiei Roșia Montană Gold Corporation. 1973 - prezent - profesor la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, România 1969 - conferențiar, 1964 - lector, 1962 - asistent, 1959 - preparator. Din 1959 și până în prezent a avut un post permanent la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Interesul științific al Profesorului Ionel Haiduc acoperă câteva arii importante: chimia coordinativă și organometalică, chimia supramoleculară, chimia ciclurilor anorganice, activitatea biologică a compușilor metalici (inclusiv activitatea anti-tumorală
Ionel Haiduc () [Corola-website/Science/302303_a_303632]
-
capabil să o îndeplinească, iar cel care o formulează să creadă în abilitatea să de a o putea îndeplini. Pentru că o urâre să aibă succes cei doi trebuie să se fi întâlnit sau măcar cunoscut. Searle numește toate acestea "condiții preparatorii". O urâre poate fi nesincera. Dar pentru a mulțumi cuiva e necesar ca vorbitorul să fie sincer în aprecieri, si pentru a pune sincer o întrebare, el trebuie să-și dorească să primească un răspuns. Searle a numit asta "condiția
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
(n. 17 iulie 1966, Cavnic, Maramureș) este un lingvist și filolog român. Elev al Profesorului Vasile Arvinte. Licențiat in filologie (Iași, 1994). În anul 1995 devine preparator la "Catedra de limbă română și lingvistică generală" a Facultății de Litere - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Bursier al Universității Konstanz (Germania, 1998). În anul 2000 obține titlul de doctor în filologie, elaborînd o teză de istorie a limbii
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit "Facultatea de Medicină". Este numită preparator la "clinica II" din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică și spitalicească la "Filantropia", "Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină" din București, "Clinica Medicală din Timișoara", "Spitalul
Ana Aslan () [Corola-website/Science/303616_a_304945]
-
-le de urgență organelor competențe, împreună cu actul de constatare. În aceste situații, personalul Serviciului de Protecție și Pază are obligația de a se legitimă." Articolul 29 Aliniatul 1 : "În cazul constatării unei infracțiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), cărora li se asigura protecție, ori obiectivele aflate în pază, personalul Serviciului de Protecție și Pază poate imobiliza făptuitorul, predându-l
Serviciul de Protecție și Pază () [Corola-website/Science/303614_a_304943]
-
cel liceal, până în 1920. Și-a continuat studiile la Facultatea de Drept (1920-1921), apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1925). Își începe cariera universitară încă din timpul studenției, fiind numit în 1923 preparator, iar după absolvire, în 1928, devine asistentul renumitului psiholog Florian Ștefănescu-Goangă, la Institutul de Psihologie din Cluj. Teza de licență a fost "Selecția copiilor dotați". Din 1928 este doctor în filosofie, specialitatea psihologie, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
în 1907. Specializarea în domeniul bacteriologiei, igienei și bolilor infecțioase a făcut-o în cadrul institutelor conduse de Victor Babeș și Ioan Cantacuzino din București. Din 1905 lucrează benevol în Laboratorul de Medicină Experimentală. Perioada 1907 - 1912 o petrece lucrând ca preparator în același laborator și ca medic la Spitalul Militar. Începe să facă diverse experimente singur sau în colaborare cu diverși cercetători în imunologie sau clinica bolilor infecțioase, cu referire în special la infecțiile streptococice și tetanice. Mihai Ciucă este numit
Mihai Ciucă () [Corola-website/Science/303660_a_304989]
-
la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, obținând calificativul „excepțional”. La 15 ianuarie 1999 a depus jurământul de Doctor în teologie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic. La 4 februarie 1999 a dat examen și a fost admis ca preparator la disciplinele: Catehetică, Omiletică și Practică Pedagogică, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Este hirotonit ca diacon la 10 aprilie 1999, iar a doua zi este hirotonit preot celibatar, pe seama Catedralei arhiepiscopale din Alba Iulia. În vara anului
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
fiu al social-democraților bucovineni Gheorghe și Tatiana Grigorovici. După absolvirea liceului "Aron Pumnul" (1928) a studiat la "Universitatea din Cernăuți", obținând în 1931 licența în științe chimice iar în 1934 licența în științe fizice. La aceeași universitate, a fost apoi preparator la "Laboratorul de fizică experimentală" al profesorului Eugen Bădărău. În 1936 s-a transferat la Facultatea de Științe a "Universității din București", unde Bădărău fusese chemat ca șef al "Laboratorului de fizică moleculară, acustică și optică". În 1938 a obținut
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
experiențe pe animale pentru studiul unor boli, al cauzelor lor și a remediilor posibile. După ce a frecventat o școală de tip iezuit din orașul învecinat, Villefranche-sur-Saône, la 19 ani, Bernard merge la colegiul din Lyon, unde se pregătește și ca preparator pe lângă un farmacist. După studii de farmacologie, își încearcă norocul în domeniul dramaturgiei, reușind să scrie o piesă în cinci acte, "Arthur de Bretagne", pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoțită de o introducere a criticului literar Saint-Marc
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
reorienteze către medicină. Urmând sfaturile criticului literar, își continuă studiile. Intră în contact cu marele fiziolog François Magendie, care deținea catedra de medicină la "Collège de France" din Paris și devine asistentul acestuia în cadrul spitalului "Hôtel-Dieu". În 1841, Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăți, în 1843 obține licența, iar în 1855, îi succede lui Magendie la conducerea catedrei de specialitate. În 1845, Claude Bernard se căsătorește cu Françoise Marie (Fanny) Martin, o căsătorie mai mult de conveniență. Totuși zestrea acesteia îi
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
Central" din București (1891-1895). Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea ""Sinodul III Ecumenic din Efes"". Încă din perioada cât era elev la seminar, a început să predea ca preparator de limba greacă la Seminarul "Central" (1894-1900), apoi, după absolvirea facultății, a fost pentru o scurtă perioadă secretar al Internatului teologic din București (1900-1901) . Dorind să-și desăvârșească pregătirea, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Ioan Gh. Botez a urmat studiile secundare la Liceul Internat din Iași obținând bacalaureat în anul 1912. Licențiat în științe naturale, în anul 1918, al Facultății de științe a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Numit, la 1 ianuarie 1926, preparator la Catedra de morfologie animală de la Univesitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profesor fiind academicianul Paul Bujor. A obținut, prin concurs, o bursă a Academiei Române, pentru a se specializa în antropologie la Paris. S-a pregătit, între anii 1921 și
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]