7,433 matches
-
considerat ca fiind de origine celestă. Cultul focului este un element caracteristic al religiilor indo-europene: numele importantului zeu vedic Agni se regăsește în latinul ignis, lituanianul itgnis, paleoslavul ogni4. Se poate presupune de asemenea că zeul solar deținea un loc preponderent încă din protoistorie (cf. vedicul Sâirya, grecul Helios, vechiul germ. saitil, vechiul slav solnce, toate desemnând soarele). Dar zeii solari au cunoscut o istorie destul de - Vocabula greacă theos nu se înscrie în aceeași serie. Ea derivă dintr-un radical desemnând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar pe cale de dispariție (aproape nu are cult), păzitor al drumurilor și călăuzitorul morților, care a fost comparat cu Hermes; gemenii Acvini (sau Năsatya), fii ai lui Dyaus, eroii a numeroase mituri și legende care le-au asigurat un loc preponderent în literatura posterioară; Măruții, fiii lui Rudra, ceată de "tineri" (marya), pe care Stig Wikander i-a interpretat ca modelul mitic al unei "asociații de bărbați" de tip indo-european. A doua categorie este reprezentată de Rudra-Siva și Vișnu. Ei ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin Sămkhya și Yoga, adică prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de cale de eliberare, alături de gnosă, metodă preponderentă în Upanișadele vechi. Katha Upanișadprezintă și ea practica Yoga alături de meditația de tip gnostic (III, 13). Anumite tehnici yogice sunt expuse cu mai multă preciziune în Svetăsvatăra, Măndukya și mai ales Maitri Upanișad. Vedem deci cum s-au dezvoltat căutările
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reflectând tendințele de evoluție a literaturii, dar și repercusiunile contextului social-politic asupra poeziei), cât și pentru schimbările care se produc în modul de a concepe discursul literar din partea generațiilor ce le-au urmat după scăparea de stalinism și dejism (dar preponderent optzecismul). Ipoteza de la care pleacă autoarea studiului este simplă și necesară, rezidând în ideea că, dacă se face o analiză aprofundată a operei celor patru poeți selectați, se aduce în mod implicit în atenția actualității și generația din care fac
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
grupului de la Albatros, fără a nega importanța celorlalți într-o istorie a literaturii române. Sunt scriitori care merită mai multă atenție decât li s-a acordat până în prezent. Este aproape un vid interpretativ până în anii '90, numele lor fiind amintit preponderent în articole publicate în diverse reviste și strânse apoi în volum. Criticul literar care revine permanent asupra generației războiului este Emil Manu. Deși ulterior i s-au reproșat unele inadvertențe și încercarea de a exagera rolul acestor scriitori în epocă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
artă, dar vremea miturilor a trecut și atunci, așa cum invitase și avangarda, accentul nu mai cade pe spiritualitate, ci pe trăirile fiziologice, pe reacțiile corpului, pe senzorial, pe sexualitate sau senzualitate, ca și pe existența sa cotidiană, în lumea contemporană preponderent urbană. Se conștientizează și faptul că diferitele măști pe care le folosea eul liric în modernism, simple convenții, îndepărtau textul poetic de real. Se va opera, în consecință, o deschidere a universului poetic spre datele biograficului. Elementele autobiografice vor dubla
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu Ioan Stoiciu, Inimă de raze) sau "bătrâna libidinoasă", "flasca grămadă de sex" (Geo Dumitrescu, Aventură în cer). Fronda lingvistică este generatoare, în consecință, de imagini
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
3) „Amurg” e un poem despre „orașul mare”, comercial și bancar, Capitala din anii neutralității, „Cetatea Idealului” și Capitala„Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romîni. Tălpalari: 2 evrei. Cojocari: 1 evreu, 1 romîn. Căciulari: 2 evrei. Făinari: 5, toți evrei. Brutari: 4 evrei și 1 romîn. Covrigari: 3 evrei și 1 romîn. Măcelari: 7 evrei și 1 romîn. Morarul, cruparul, grisarul - evrei! Evreii sînt preponderenți în servicii. Un timp, hotelierii, crîșmarii, chelnerii, birjarii, cotiugarii sînt, aproape toți, evrei. La fel ceasornicarii, juvaergiii, saidecarii, argintarii, sticlarii, cortelarii, boiangiii, zugravii de case și de trăsuri. Posedă capitalul, „tehnologia” și experiența necesare. Medicul urbei e romîn, ba și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romancierul cu strălucite realizări în latura de evocare a Bucureștilor, ante și postbelici, din Arta de a fi păgubaș. în plus, un om cu o vervă irezistibilă, autogeneratoare, intensă, care dacă ar înregistra și transcrie ceea ce spune în convorbirile sale (preponderent monoloage)-, ar oferi un material la fel de prețios și pasionant ca acela din volumul Sertar (2004). D-l Gheran fusese cu două zile înainte la Casa Bacovia, la sărbatorirea Agathei Grigorescu-Bacovia (n. 8 martie 1895), unde despre aceasta vorbise, „peste o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
obiectul unei biografii. Eu am procedat ca psiholog, condus de ideea că adevărul nu poate fi ascuns. La autorii din familia lui Verlaine, interesul literar nu poate fi separat de interesul omenesc, fiindcă în scrisul lor viața are un rol preponderent. Opera lui Verlaine nu poate fi înțeleasă fără o cunoaștere amănunțită a vieții lui intime”. Nu numai artistic, Bacovia e un „autor din familia lui Verlaine”. Pe cît mi-a stat în putință, am adoptat o conduită similară cu a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limitează influența. De fapt, ar fi aproape sigur o exagerare să vorbim despre Republicani ca despre o amenințare, în orice sens, la adresa democrației cehe sau la adresa procesului de democratizare. Cu siguranță, viziunea Republicană a fost una care s-a concentrat preponderent asupra suveranității populare, arătând o totală lipsă de interes pentru mecanismul liberal de check and balances, pentru drepturile minorităților sau pentru statul de drept. Cu toate acestea, lipsa de putere și de influență a partidului nu i-a dat acestuia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puțin inabil, brutal și extremist, ar fi putut deschide un spațiu politic pentru teme etno-naționaliste conservatoare. În general, rolul jucat de SPR-RSČ confirmă, în linii mari, ipoteza care anticipa că forțele populiste slabe într-o democrație nouă neconsolidată vor juca preponderent un rol de remediu, mai degrabă decît de amenințare la adresa democrației. Cu toate acestea, izolarea politică SPR-RSČ și lipsa de credibilitate politică și intelectuală, nu a permis acestui partid să construiască o critică serioasă a excluderii socio-economice, a alienării și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a condamnat măsurile de denazificare ca fiind o violare a drepturilor individuale, atât politice, cât și economice, a obținut 11,7% și 10,9% în alegerile generale din 1949 și, respectiv, 1953. În 1955, după ce aripa germană a devenit preponderentă în partid, acesta s-a opus Tratatului de Stat, care restaura independența Austriei după zece ani de ocupație a Puterilor Aliate. Acesta a fost începutul sfârșitului Ligii, care s-a destrămat în același an (Morrow, 2000: 41-2; Riedlsperger, 1998: 28
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cel puțin până în era noului jurnalism din jurul anilor '60 și '70 ai secolului al XX-lea a fost compus din texte scrise în cea mai mare parte de jurnaliști profesioniști, sau de scriitori a căror producție mergea în chip preponderent către reviste și publicații de presă, acest fapt transformându-i, fie și ad interim, în jurnaliști. În consecință voi include scriitori precum Sherwood Anderson, care poate fi numit în principal un scriitor de ficțiune, dar care a scris schițe în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să spunem, Stephen Crane îl folosește din abundență) nu o facem pentru a afirma că ceea ce scrie Mencken nu ar fi jurnalism literar. Aceasta a fost problema celor mai recente utilizări ale terminologiei critice, care a fost aplicată în mod preponderent textelor narative - fie că e vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conține dovezi fenomenologice precum faimosul "Big Mitt Ledger", Steffens obținând, astfel, în final dovada că primarul este mituit (Autobiography 381). La acest nivel modul expozitiv și cel argumentativ se află angajate într-un transfer, dar substanța verificabilă a expose-ului este preponderent de natură expozitivă, astfel încât se plasează în modelul de informație al lui Schudson. Jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să ocupe din punct de vedere modal un spațiu în afara granițelor jurnalismului literar de tip narativ atunci când sunt preponderent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
preponderent de natură expozitivă, astfel încât se plasează în modelul de informație al lui Schudson. Jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să ocupe din punct de vedere modal un spațiu în afara granițelor jurnalismului literar de tip narativ atunci când sunt preponderent discursive. În acest fel nu se recurge deloc la discursul care utilizează cu precădere (dar nu numai) modul narativ, sau, cum ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Barre-Scranton din Pennsylvania. Chiar și o privire fugară arată că avem de-a face în chip fundamental cu un mod narativ și nu cu unul discursiv. Din cele patruzeci și șase de paragrafe poate cel mult cinci pot fi numite preponderent discursive. Dintre ele patru sunt o digresiune formală despre viața catârilor în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Mai mult, două din paragrafele dedicate vieții catârilor sunt numai formal discursive. Pentru că ele au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou în modul narativ preponderent atunci când Crane relatează două anecdote care i-au fost spuse de mineri despre catâri. Este adevărat că unele din adjectivele folosite de Crane pentru a zugrăvi vizita în mina de cărbune se învecinează cu senzaționalul, câteva exemple ilustrative fiind "îngrozitor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de subiectivitate care încearcă să limiteze
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
imaginativ așa cum se reflectă în noul jurnalism (x). De asemenea, propune un continuum în care plasează noul jurnalism undeva între fantezie și istorie, și asta îl ajută să situeze și forma de expresie (20). În plus, ia notă de subiectivitatea preponderentă a acestei forme de expresie, atât din punct de vedere al rolului preponderent pe care îl ocupă subiectivitatea scriitorului în text, cât și în încercarea autorului de a converti adâncimea psihologică a "temei" despre care scrie (22, 52-53, 25). Hellmann
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care plasează noul jurnalism undeva între fantezie și istorie, și asta îl ajută să situeze și forma de expresie (20). În plus, ia notă de subiectivitatea preponderentă a acestei forme de expresie, atât din punct de vedere al rolului preponderent pe care îl ocupă subiectivitatea scriitorului în text, cât și în încercarea autorului de a converti adâncimea psihologică a "temei" despre care scrie (22, 52-53, 25). Hellmann argumentează că noul jurnalism este în mod fundamental un exemplu de nouă ficțiune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încercând să delimiteze ceea ce el numește "granițele formei" (Literary Journalists 8), bazându-se pe interviuri cu jurnaliști literari binecunoscuți cum ar fi John McPhee, Sara Davidson, Tracy Kidder și Richard Rhodes. Ajunge astfel la șase caracteristici ale formei care depind preponderent de intenția auctorială și de înțelegerea convențională a structurii retorice. Prima ar fi imersiunea în tematica subiectului (8-12), sau ceea ce Wolfe numea saturația repertorială, dar fără s-o includă în taxonomie. În opinia lui Sims, a doua caracteristică esre aceea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dor, Furnica Davila, Sgarbura de pe Calea Codrului, Caraiman, Vârful Omu, etc.) a constuit unele drumuri cum au fost cele de pe Valea Jepilor, Vârful Cu Dor - Peștera Ialomiței, Valea Cerbului, etc. În prim planul activității, a stat și organizarea unor excursii preponderent pe trasee din Munții Bucegi, la care a participat un număr impresionant de turiști. - Societatea Turistilor din Romania ( S.T.R.), Înființată În 1903 de un grup de intelectuali, iubitori ai excursiilor În special a celor montane, la inițiativa geologolui, profesorului univeristar
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]