6,389 matches
-
o înșiruire exhaustivă de ga zete, mai ales că după aprecierile autorului ar mai exista încă multe nedescoperite. Personal aș înclina să afirm, trecând peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propr iu‐zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindu‐le sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gr os
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
comercial din suburbii, nu din oraș. Această lipsă vă creează dumneavoastră oportunități. Compania care activează în cadrul acestei economii mature caută modalități de a crea o comunitate de clienți. Strângeți-i la un loc pentru seminarii ori discuții sau găsiți alte pretexte pentru a vă aduna. Adăugați pe site-ul dumneavoastră un tabel unde clienții pot compara însemnări și rezolva probleme. Invitați-i să contribuie la buletinul dumneavoastră de știri. Legătura între clienți îi va ajuta pe aceștia să ia legătura cu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cu spațiile verzi, încurajați-vă fetele să studieze în camere cu vedere spre natură, îndemnați de asemenea copiii să se joace afară, dar în spații verzi, îngrijiți-le pe ale dumneavoastră și mai ales nu tăiați ramurile copacilor vecinului sub pretext că depășesc gardul... Pentru mai multe detalii Taylor A., Kuo F., Sullivan W., „Views of nature and self-discipline: Evidence from inner city children”, în Journal of Environmental Psychology. Special Issue: Children and the Environment, nr. 22 (1-2), 2002, p. 49-63
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
vorba de fotografii ce erau rezultatul unei fuziuni între chipul lor (firește, fără ca ei să știe acest lucru) și cel al copilului necunoscut. În acest sens, cercetătorul i-a fotografiat în prealabil pe toți participanții, chiar înaintea experimentului sub un pretext fals. Operația de fuziune a fost apoi realizată grație unui program de morphing. Fotografia conținea caracteristici comune în proporție de 25-50%. Celorlalți participanți, cercetătorii le-au arătat de asemenea fotografia unui bebeluș, dar care nu prezenta nici o asemănare cu ei
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
sus din gândirea „revoltată” și transparent conjuncturală a dlui academician Mihai Cimpoi: „...Ceea ce au în comun toate speciile de recitatori invocate este, în ciuda aparențelor, indiferența față de Eminescu. Pentru ei, ca și pentru mulți dintre noi, el nu este decât un pretext gras al exhibării de sine. De aceea, felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios și retoric, după modelul unei chermeze promiscue, în al cărei abur fiecare își dă în petec
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
evita declanșarea lor aducătoare de neplăceri. Despre bârfă, delațiune (o specialitate a locului), despre bășcălia slinoasă, nivelatoare, degradantă nu mai pomenesc nimic - sunt refrene zilnice cu care te obișnuiești. Dar să revin la întrebarea pe care am ales-o drept pretext pentru acest text. Repet, nu mi-a pus-o nimeni la Chișinău în ultimul an. Încurcați în rivalități și aranjamente mărunte, majoritatea dintre noi am uitat repede de suferințele lui Ilie Ilașcu - întemnițat, condamnat la moarte de o putere ilegală
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
potrivit. Să văd mascarada lui De Gaulle făcând pe patriotul sub ochii americanilor și ai englezilor, după mascarada lui Petain-Laval sub privirile germanilor - e prea puțin pentru mine. Sigur, moartea violentă ar fi o bună purificare ori o sublimare. Dar pretextele pentru asta ar fi total sordide, și moartea ar semăna atât de puțin cu Încoronarea relativ ascetică și mistică pe care sunt pe cale s-o Întrezăresc În studiile mele religioase. Ultimii doi ani În care Drieu la Rochelle scrie jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va fi observat că un detaliu, o secvență nu mai corespund monotoniei firești a notației cotidiene. Astfel de prilejuri sunt ideale pentru autoanalize: accidentele, schimbarea domiciliului, pierderea unei persoane apropiate, Împlinirea unei vârste rotunde sau revelația neliniștitoare a Îmbătrânirii devin pretexte pentru o scrutare atentă, melancolică, a propriului eu. Tentația auto-comunicării Așadar, autoportretul este mai degrabă o sfidare a normei, decât confirmarea intenționalității. El e o autografiere involuntară, În terminologia lui Philippe Lacoue-Labarthe2, un accident ce sfidează regula notației aparent sustrasă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Puse sub microscopul lecturii, ele reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor voștri, din orice țară și din orice timp, fie ei Prinți cu mantii aurite sau Țărani cu vestminte În zdrențe, ca Hainele și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
self-esteem, care, la rândul ei, spune ceva despre autoportretul pe care scriitorul și-l construiește indirect. Hainele ne-au făcut oameni, susține Carlyle, iar șovăielile lui Petru Comarnescu se produc tocmai În numele imaginii umane, adică a posibilei autodescrieri, pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă. În fine, elementul cel mai complex al autoportretului redat de jurnalul intim este cel al Înfățișării fizice. Dacă primele două (cel moral și cel vestimentar) sunt ingrediente esențiale ale autoportretului, aspectul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În egală măsură, o tehnică și o artă care se Înscriu În strategiile inconștiente ale textului confesiv. Sindromul Mallarmé funcționează ireproșabil și În acest caz: În jurnalul intim, totul sfârșește Într-un portret sau un autoportret. Cel dintâi e doar pretextul constituirii celui de-al doilea. Un portret autoflatant, În care imperfecțiunile sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În vedere că autoportretul depășește (prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element decisiv În judecarea unui jurnal, În schimb un factor aparent exterior poeticii care stă la baza lui - Înălțimea teoretică a discursului - nu exclude alternativa transformării sale În pretextul unei discriminări valorice. Eticismul implicit al jurnalului se vede, astfel, pus În inferioritate de un estetism intrat oarecum surprinzător În componența acestui amalgam. Cerneluri diferite Medierea dintre ficțiune și realitate se realizează și În stadiul acțiunii propriu-zise a scrierii jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru mulți dintre cei care l-au studiat: Genette vede În el o simplă „proteză”, Blanchot „insignifianța”, pentru Barthes e doar un „album”...) survine mult mai târziu: când punerea de acord a persoanei cu timpul nu mai e decât un pretext. În acest interval, tehnica jurnalului intim pătrunsese, pe scară largă, În literatura propriu-zisă: În roman, În reportajul literar. Literaritatea sa nu o dau, firește, nici rescrierea, nici retușurile, nici finisarea Îndelungată sau Înfrumusețarea. Literaritatea o dă noua atitudine față de propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dispută. La puțin timp după "scandalul manualelor" din 1999-2000, încheiat cu victoria eposului național eroizant asupra minimalismului istoric "european", momentul omagial din 2004 a provocat o confruntare aprigă, prelungită și după încheierea propriu-zisă a festivităților. Disputele mediatice au avut drept pretext bugetul uriaș alocat de autorități evenimentelor comemorative. Culpa era agravată de o distribuție părtinitoare, menită să aducă un consistent beneficiu de imagine partidului aflat la putere. După căderea lui Ceaușescu, aceasta a fost cea mai serioasă acuzație de confiscare a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pricepe la istorie, dar se amestecă"137). S-au răstălmăcit fără scrupule observații pertinente, s-a evitat în mod repetat efortul de înțelegere a funcțiilor sociale și culturale ale oricărui manual de istorie. În cursul polemicii mai bine spus, sub pretextul ei Ștefan a fost invocat patetic și cu destulă rea intenție. Părea că posteritatea domnitorului este definitiv compromisă de atâția ne-moldoveni lipsiți de respectuoasă afecțiune pentru "Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București"138. Noua ediție a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în mod neplăcut, de acuzațiile aduse inițial statului român; căci încă din 1918, diferite autorități autoproclamate în cuprinsul fostei Rusii țariste au denunțat ocupația militară românească, mai ales din Basarabia 81. Acțiunile antisovietice ale românilor au oferit vecinilor răsăriteni un pretext pentru ruperea relațiilor diplomatice cu regatul nostru, dar au constituit, pe de altă parte, un argument solid în relațiile cu Aliații: erau prezentate ca intervenții în favoarea intereselor pe care Antanta le avea în zonă82. Teza ocupației militare românești a fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nici o îndoială celor avizați: "1 decembrie. 65 de ani de la Marea Unire din 1918. Presa, radioul, televiziunea, poeții, prozatorii, articlierii se întrec în a preamări evenimentul. Numai că nu e preamărit atât evenimentul istoric de atunci, care e luat drept pretext pentru a fi preamărit șeful statului de azi, care a împlinit anul acesta 65 de ani. E ca și cum el ar fi făcut Unirea, lui i se datorește totul. Faptul că s-a născut în 1918 îi oferă încă o dată prilejul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Acuzele de pedagogizare a învățământului sunt de proveniență occidentală. Pedagogia birocratizată uită rolul decisiv al profesorului în clasă și traduce toată activitatea de predare în reguli metodologice, care "ignoră activitatea esențialmente orală a profesorului", "materia" de predat devenind un simplu pretext de aplicare a regulilor didactice. Vezi intervenția lui Jean-Pierre Chretien, în Comité International des Sciences Historiques XVe Congrès International des Sciences Historiques, Bucarest, 10-17 août 1980, Actes IV (1), Editura Academiei R.S.R., București, 1982, pp. 442-444. În spațiul ex-socialist, "limba
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
69), ceea ce pune sub semnul întrebării teza prounionistă, conform căreia armata regală a pătruns aici pentru că fusese chemată de autoritățile regiunii respective. 82 În jurnalul său, generalul Berthelot nota, la 31 ianuarie 1918, relativ la faptul că bolșevicii declaraseră război României: "pretextele sunt neînsemnate, dar adevărul e că românii nu i-au lăsat pe acești nebuni să facă tot ceea ce le trecea prin cap" (Generalul Henri Berthelot, Jurnal și corespondență. 1916-1919, Editura Cronica, Iași, 1997, p. 267). 83 Un contemporan nota: "așa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
indiferență, susținând că nu a urmărit această numire și că era plictisită de întreaga afacere, ceea ce nu făcea decât să fie mai îndrăgită de corpul ei electoral. Când a sosit momen tul votării, Yourcenar a triumfat. Nu putea găsi un pretext mai bun pentru noi călătorii. A fost convocată să se instaleze imediat la Paris: pentru interviuri, comunicate de presă și desigur pentru ceremonia finală de pe 22 ianuarie 1981, sub vechea cupolă de la Quai de Conti, pe Malul Stâng al Senei
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cuvintelor obișnuite în franceză. Ultimul lucru pe care îl visase a fost că va supraviețui atât lui Grace cât și lui Jerry. Ceva murise în ea la moartea lui Jerry, dar și-a adunat energia ca să se întoarcă în Europa. Pretextul a fost că vroia să-și revadă niște vechi prieteni, și mai ales să-l viziteze pe Jorge Luis Borges despre a cărui operă profesorul Walter Kaiser o convinsese să țină o conferință la Harvard în 1987. L-a găsit
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a fost salvat Wang-Fo 23. Mai pe larg, adică referindu-se la întregul volum Obolul visului, Sorin Lavric vedea în arta de a sugera o nouă metodă care "filtrează și dezinfectează viața", realitatea neputând fi trăită de autoare decât drept pretext pentru scris; în fond, construit doar pe mărturii evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
textele sau autorii "atacabili" din genuri diferite. În spațiul prozei, plăcerea ficțiunii și gustul pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel care narează așa-zisele evenimente (de fapt simple pretexte pentru trecerea de la un stil la altul, de la registrul serios la unul comic/ ludic etc.). Oratorismul unei scrieri precum Satyricon nu pune totuși în umbră nici parodia acelor scrieri didactice pe care Petronius o realizează atribuindu-le personajelor sale tot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
câțiva tineri Encolpius, Ascyltos, Giton își explorează propria sexualitate, motiv pentru a înfățișa amănunțit și pentru a satiriza tarele societății romane. În partea a doua a romanului, Ascyltos este înlocuit cu vârstnicul poet lipsit de orice talent, Eumolpus, folosit ca pretext pentru introducerea unor parodii la diferite texte lirice. Se înlocuiește, de fapt, un "triunghi conjugal" cu un altul. Pe urmele unor reputate studii în domeniu (R. Heinze, Petron und der griechische Roman, 1899 sau R. Helm, Der antike Roman, 1948
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umoristic, care parodia romanul pastoral-erotic", scrie Eugen Cizek. Romanul începe ex abrupto, aruncându-ne în mijlocul unor dezbateri aprinse din școala de retorică a lui Agamemnon, pe care mai târziu Encolpius, însoțit de Giton, o părăsește pentru a se îndrepta, sub pretextul că nu-și mai găsește drumul către casă, direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]