KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

de pe el nu îi erai sfâșiate. Nu-i venea să creadă, se afla pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care lucrase în cimitir noaptea următoare și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
născut idiot ori ai luat lecții ca să ajungi așa? Cum să genereze inflație? Pentru fiecare leu tipărit cu care cumperi aur, primești în schimb o anumită cantitate de metal prețios. Fiecare bancnotă are acoperire și încă în aur fin. Ai priceput? Și atunci? întrebă Boris care, nu se gândise la acest lucru dar trebuia să recunoască că șeful său avea dreptate. De ce nu o fac? Eu știu? De inteligenți ce sunt! Nu se poate. Bancherii e băieți deștepți. Atunci, de corupți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lichidități, de aia s-au împrumutat. Le trebuia ca să dezvolte economia, parcă așa spuneai tu mai demult. Nu i-au folosit în economie. Îi țin în tezaur dar plătesc dobânzi pentru ei. Nu pot să cred! Tu ești turc, nu pricepi ce-ți spun? se lansă Vlad în explicații. Fii atent: ai aur, dar îl refuzi, spunând că trebuie să tezaurizezi euroi. De ce? Aurul tău nu-i la fel de bun? Hai să presupunem că mâine moneda euro suferă o cădere bruscă. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oameni care nu fură, spuse Boris candid. Nu cred. Ba, da. N-au nevoie s-o facă, nu le lipsește nimic. Atunci înseamnă că au furat părinții lor, bunicii, ori străbunicii. Cineva din familie a făcut-o odată. Aha, am priceput! Nu-mi dau seama dacă adevărul e chiar așa cum ai povestit tu, dar cred că m-ai convins. E chiar așa. Nu-ți mai bate capul cu problemele acestea! Nu le vei schimba nici tu nici eu. Încrengătura e atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aici, doar nu sunt tâmpiți! Exact așa i-am spus și eu. No, cine e nebun să facă așa ceva? Am pus denunțul său pe seama faptului că basarabeanul tocmai îl dăduse afară de la firmă și omul era nemulțumit. Eu nu mă pricep la infracțiunile economice dar una ca asta, până și unuia ca mine nu-i poate veni să creadă. Avea și niște documente la el pe care mi le-a arătat, le luase de la firmă înainte de a pleca. N-am priceput

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pricep la infracțiunile economice dar una ca asta, până și unuia ca mine nu-i poate veni să creadă. Avea și niște documente la el pe care mi le-a arătat, le luase de la firmă înainte de a pleca. N-am priceput eu mare lucru din hârtiile acelea, dar mi-a explicat că de la început treceau în acte cantități mai mici decât cele extrase din parchet... Adică așa cum fac toți, interveni inspectorul, râzând. În ultimele luni, continuă Simion Pop, fără să țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pensie demult. Lucra numai ca să-și mai rotunjească veniturile. Aha, deci nu a fost o măsură chiar atât de neașteptată. Spune-mi, te rog, mai ai hârtiile acelea? I le-am dat înapoi chiar atunci. Ți-am spus că nu pricepusem nimic din ele și, pe deasupra, el mai era și destul de speriat. Înțelegi, le sustrăsese de la firmă. Crezi că, dacă i le ceri, ți le poate da? Nu. Nu? De ce? El e unul dintre cei dispăruți. Primul dintre ei. Toma tăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stau lucrurile, mă duc să dau niște telefoane, se ridică din fotoliu Simion Pop. Parcă era vorba că acționezi discret. Adică, ce vrei să spui? întrebă bătrânul oprindu-se din drum. Adică nu la telefon. Aha, spuse Pop conspirativ, am priceput. Mâine dimineață plec la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ele cu succes. Acolo unde era trimis, făcea ordine și se asigura că misiunea sa este dusă la îndeplinire prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână, iar acolo unde regulamen tele aveau lacune, improviza pe loc. Era foarte priceput la asta, un adevărat maestru, cum îi plăcea lui să spună, iar superiorii săi se arătaseră mulțumiți de fiecare dată. Văzuse lumina zilei într-un cătun uitat de lume de pe malul stâng al Nistrului. Fără să fie o capacitate, trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe taică-su. Murise la numai câteva luni după ce se născuse el, iar maică-sa îl crescuse singură așa cum se pricepuse ea. N-aveau telefon acasă, iar femeia mersese la poșta din sat ca să poată vorbi cu el la unitate. Ce-ai făcut, mamă? îl întrebase ea îngrijorată, imediat ce îi auzise vocea în receptor. Ieri, au venit niște ofițeri la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ieri, au venit niște ofițeri la noi acasă și m-au descusut despre tine. Mi-au pus atâtea întrebări despre tine, de m-au băgat în toți sperieții. Ce putea să-i spună? Cum s-o liniștească? Nici el nu pricepea despre ce putea fi vorba, mai ales în urma discuției cu Cerkatov. O liniștise cum putuse el mai bine, jurându-i că nu făcuse nici o prostie și totul este în regulă. În perioada imediat următoare, se străduise să fie un militar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pregătească pentru acel moment. Îl pusese pe Godunov să măsluiască bonurile de livrare a materialului lemnos. Desigur că Boris nu-și făcea scrupule pentru niște mișmașuri în hârtii, n-ar fi fost prima oară când aranja documentele contabile. Ar fi priceput, ba chiar i s-ar fi părut normal să înregistreze mai puțin decât scoteau în realitate din pădure, dar să facă exact pe dos, nu avea nici o noimă. Nu te băga, habar n-ai tu, ce vreau eu să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de hârtii scoase din dosare pe care le studia foarte intens. De îndată, insistase acesta nervos, și spune-i să aducă și documentele pe care le-a furat de la noi. Vezi cum vorbești cu el! Vreau să-l faci să priceapă că nu glumim cu treaba asta. Ori vine, ori ... lăsă acesta fraza neterminată. Boris nu avea chef să coboare în oraș și să-l scoată din scutece pe fostul contabil șef. Se ocupase toată ziua de o nouă idee a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris Godunov era un bărbat puternic, care știa să se bată. Nu voia să facă uz de prea multă violență, cel puțin nu de față cu atâția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
totodată. Situația era prezentată sub altă formă numai atunci când apăreau probleme ce necesitau a fi rezolvate, în momentul acela trebuia să se implice și Godunov. Ce vrei să fac? întrebă el calm. Am luat toate măsurile pe care m-am priceput. În zadar, moșneagul e prezent acolo în fiecare zi. Asta nu arată nimic altceva decât că nu ai luat chiar toate măsurile! lovi Vlad violent cu pumnul în tăblia biroului. În sfârșit, Mihailovici se oprise locului. Trecuse în spatele biroului, trăgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vor să-l prindă. Vrei să venim aici la noapte? întrebă îngrijorat Pop. În nici un caz, spuse repede Toma, până mâine nu are rost să mai călcăm pe aici. Dacă în capcană cade ceva, atunci vom afla cu siguranță. Tu pricepi românește? Capcana aceea, dacă e într-adevăr o capcană, e făcută pentru elefanți. Nu există un animal atât de mare în pădurea asta. Părerea mea este că altceva urmăresc oamenii aceștia. Da? Și cam ce crezi tu vor să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
elefanți. Nu există un animal atât de mare în pădurea asta. Părerea mea este că altceva urmăresc oamenii aceștia. Da? Și cam ce crezi tu vor să facă? No, de unde să știu? Tocmai de aia spuneam să mai rămânem. Cristian pricepuse foarte bine ce făcea Boris acolo. Cumva, nu știa cum, se părea că basarabeanul își dăduse seama cum stăteau lucrurile cu bestia și pusese la cale un mod foarte ingenios de a o captura. Trebuia să recunoască că omul știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a șefului își înghiți cuvintele. Se grăbea să ajungă imediat la Vlad ca să-l informeze despre cele petrecute acolo. Șeful trebuia neapărat să știe cum stăteau lucrurile. Pe măsură ce se îndepărta de vârf, încerca să-și pună ordine în gânduri. Nu pricepea nici el însuși despre ce era vorba, nici unde dispăruseră oamenii săi și nici ce îl înspăimântase atât de tare în peșteră. Putea să jure că ceva monstruos îl urmărise până la ieșirea din subteran. Era mai mult decât sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din moment ce te-ai speriat atât de tare, dar nimic altceva decât un animal. Ia cu tine o armă mai puternică decât un pistol, îl ironiză iarăși Vlad, o pușcă poate. Eh, ai să te descurci tu, sunt convins că te pricepi la așa ceva. Hai, dă-i drumul la treabă, vreau să terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc. Vlad se așezase din nou în spatele biroului, deschizând agenda lui cu coperți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu vreau să știu unde viețuiește animalul acesta și nici alte amănunte despre el. E acolo și, din cauza lui, nu ne putem face treaba. Asta e tot ce mă interesează acum, iar tu trebuie să mă scapi de el. Ai priceput? Nu mă privește cum faci, n-ai decât să-l ucizi cu mâinile goale dacă nu vrei să procedezi cum ți-am spus eu. E treaba ta, numai elimină-l cât mai repede. Godunov știa că nu are rost să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se mai liniști puțin, prinzând curaj. Deși tot nu pricepuse ce se petrece în grota aceea, înțelesese că animalul sau orice altceva era acolo, nu putea ieși afară, ceva îl împiedica s-o facă. Foarte bine, asta nu putea decât să îl bucure. Era în avantajul său. Se dădu jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea să spună șeful său, ce mai contează? Crăcănate, depărtate, tot aia e. Comisarul se apropie de Toyota cu care venise Boris. Nu-i trebui mai mult de câteva clipe pentru a constata că în vehicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era de loc roz, neapărat trebuia să facă ceva, nu-și mai putea permite să piardă nici o secundă. Ascultă! spuse el către Pohoață. Știi de ce l-am trimis pe șeful tău acolo, la peșteră? Ei, dar văd că tu nu pricepi românește! se enervă Vasilică, văzând că prizonierul nu vrea să își țină gura. O să-ți pună mandea un căluș în bot. În buzunarul de la spate avea o batistă. O purta acolo tot timpul, așa cum îi spusese inspectorul Toma că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală și căderea în gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]