3,728 matches
-
eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari de dialog, chiar dacă refuză dialogul, izolându-se în pustiul propriului monolog. Aceștia din urmă sunt, de regulă, îndoctrinații cu political correctness, vizați în mai multe dintre cărțile mele, dar, mai ales, în cea din 2010 intitulată Polemici "incorecte politic", carte care a trezit interes, aflată, de curând, la a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
elemente care mă despart de nouăzecism. Oricum, așa am debutat în presă, iar povestea e mai complicată un pic. A.B.Dar editorial? Deși aveam pregătit încă din acei ani de sfârșit de dictatură ceaușistă un volum care se numea "Pustiuri suverane", volum pe care îl și predasem la "Cartea Românească". Lucrurile au fost amânate în stilul cunoscut al epocii, am fost practic dus cu vorba, iar cartea de debut a trebuit să apară a doua în ordinea scrierii și mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îl și predasem la "Cartea Românească". Lucrurile au fost amânate în stilul cunoscut al epocii, am fost practic dus cu vorba, iar cartea de debut a trebuit să apară a doua în ordinea scrierii și mult mai târziu, în 1994. "Pustiuri suverane" a apărut până la urmă ca a două carte, doi ani mai târziu, sub titlul " Rătăcirile doamnei Bovary", după debutul cu "Gustul înstrăinării", la Editura Timpul, în urma Concursului "Aurel Dumitrașcu". Din păcate, și acea carte a fost editată neglijent, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și la 4 dimineața ajung la stăvilarul Bulder Dam la frontiera Arizonei. Fac un scurt popas. E Încă Întuneric. Mă așez cu capul pe o stâncă. În vale clocotește Colorado. O lumină stranie Începe să apară. Mă aflu Într-un pustiu din care Încep să țâșnească culori din cele mai variate. E regiunea colorată a Americii. Nu departe de acest loc se vede stăvilarul cu cascada artificială care produce curentul electric pentru Los Angeles și sudul Californiei. La Marele Canyon, o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să-și Învingă propriul orgoliu și, suindu-se pe muntele Thabor cu trei ucenici, le-a „dezvăluit adevărata, insuportabila sa față”, orbindu-i și culcându-i la pământ
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existenței sociale și psihologice. Sigur, am fost mereu atras de relieful munților, de norii tumultuoși ai cerului de vară, acei stratus-cumulus ce pot „picta” scene și animale „legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cele mai frumoase, mai poetice „definiții” ale Dumnezeului misticilor medievali este că El, deși poate cuprinde totul și totalitatea, este capabil de a ne vedea și urmări pe fiecare În parte, un mic și infim bob de nisip În enormul pustiu al universului. O cale ce este ea Însăși o formă a libertății, cea pentru care ești, de fapt, pregătit și care te așteaptă. Kafka, Într-una din scurtele sale povestiri, vorbește de un călător care face un drum lung pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o carte a lui Viktor Pelevin, cel mai în vogă postmodernist rus, tradus în multe țări occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul lui Petru, fără a exclude Ermitajul, firește. Este trecut de ora 22.00, dar pare amurgit doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mâna lungă și arsă, iar batoza mormăește mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine-i proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul își mai pierde din minți." Ne depărtăm și intrăm în pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al treilea drumeț pe care-l întâlnim. "Mult avem până la Hârlău. Avem așa vre-o cinci (chilo)metri? Da de unde? mai puțin". Și doctorul râde mulțămit, își saltă în râs burta. Ce dracu au frate cu metrii și chilometrii prin pustiurile astea?" În sfârșit întrebăm pe al patrulea, care e întovărășit de al cincilea: "Mult, mult până la Hârlău?" Al patrulea răspunde: "Tot mai este oleacă..." Al cincilea adaogă: Nu mai este așa de mult Cam cât? întreabă doctorul. Iaca la vre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de soare, uscat de vânt, pe jumătate îngropat de nisipul sărat. Și vedem în sărăcia aceasta de verdeață și o sulfină o arătare veselă parcă-o amintire în acest pustiu. 24 Iulie De la Sfântul-Gheorghe, sau Caterleț cum îi zic Rușii, ne întoarcem până la canalul Dunavățului. Apucăm pe canal pe o căldură cumplită, căci vântul între stufării și sălcii a încetat, și parcă curge pe fața apei un alt râu, nevăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-o țară mândră și îmbielșugată, blajin, creștin și primitor, senin la obraz și drept la inimă, a fost pus parcă aici anume de Dumnezeu ca să înflorească între pustiuri și neamuri sălbatice. Așa în vechi vremuri, aici, între Dunăre și Carpați, neamul nostru a făcut așezare frumoasă, după ce cu ajutorul Domnului și cu braț de criță a zdrobit fălcile tuturor liftelor păgâne. Asta a fost vremea acea din bătrâni povestită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scaun al Sucevei erau etalate produsele somptuoase aduse din Orient, pe Marea Neagră, pe drumurile care veneau din Asia, prin „părțile tătărești” și își aveau punctul terminus la Cetatea Albă și Chilia. Pe aceste drumuri pe care le străbăteau caravanele în pustiurile din Asia Centrală, sau prin intermediul Orientului Mijlociu și al negustorilor turci, Orientul îndepărtat își trimitea „spițeriile sale”, mirodeniile atât de dorite în Occidentul european. Erau încărcături mici ca volum și greutate, dar fiecare în parte era o avere. Pentru aducerea lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spițeriile sale”, mirodeniile atât de dorite în Occidentul european. Erau încărcături mici ca volum și greutate, dar fiecare în parte era o avere. Pentru aducerea lor, negustorii își puneau averea și viața în joc pe drumurile nesigure ale apelor sau pustiului. Din Cetatea Albă, aflată cândva sub controlul genovez, mărfurile urcau prin Lăpușna și Iași la Suceava, de unde negustorii lioveni le cumpărau pentru a le răspândi în restul Europei. Prin privilegiul din 1460 Ștefan cel Mare da libertatea de a neguța
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu - tăcut, primejdios. Moartea pândea din toate părțile. Cei ce se despărțeau de grosul oastei nu se mai întorceau, de parcă-i înghițea pădurea, pământul. O asemenea înverșunare nu le mai fusese dat turcilor să vadă până acum. În drumul lor nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din câte patru sate, șase moșii din câte trei sate, opt din câte două sate și 21 de moșii formate doar dintr-un sat. Mai sunt șase moșii formate din câte o jumătate de sat, patru seliști, un loc în pustiu și o prisacă. Așadar, majoritatea privilegiilor privesc moșiile mici de câte un sat, 21 de documente și în alte 12 documente apar moșii mai mici decât un sat sau și mai puțin, un loc în pustiu și o prisacă. Asta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
seliști, un loc în pustiu și o prisacă. Așadar, majoritatea privilegiilor privesc moșiile mici de câte un sat, 21 de documente și în alte 12 documente apar moșii mai mici decât un sat sau și mai puțin, un loc în pustiu și o prisacă. Asta înseamnă că 33 de privilegii au fost acordate unor domenii mici sau foarte mici. Se poate spune, forțând puțin nota, că în primii zece ani din domnia lui Ștefan cel Mare, acesta a fost preocupat de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o alcătuiesc în 1817, se susține că Dragoș, când a venit în Moldova, pământul era locuit, iar moșiile au fost stăpânite din moși strămoși. În anafora se preciza că “locurile care den veac au fost domnești” sunt: “1. Locurile de pustiu, adică ce nu s-au stăpânit de nimenea den nepomenit veac. Al 2-lea: braniștile domnești ce au fost den veac și al 3-lea: locurile târgurilor. Acestea au fost ale domniei, care și acum dacă s-ar găsi asemenea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
17 noiembrie 1502, închinând mânăstirii Putna pe preoții din mai multe sate, se arată că domnul “a făcut mai sus scrisei mânăstiri braniște în jurul mânăstirii”, căreia i se stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul apărea ca un imens “deșert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
închinând mânăstirii Putna pe preoții din mai multe sate, se arată că domnul “a făcut mai sus scrisei mânăstiri braniște în jurul mânăstirii”, căreia i se stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul apărea ca un imens “deșert verde”, oazele fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul apărea ca un imens “deșert verde”, oazele fiind locurile în care se aflau așezări omenești. Locurile pustii din Moldova aparțineau domeniului domnesc. Pentru a întări puterea domnească s-a spus că politica domnului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
P. P. Panaitescu îi mai numește pe cei care îi colonizează domnul și “curteni”, “răzeși de oaste”. În realitate, Ștefan a dat în timpul domniei sale de 47 de ani doar 10 privilegii în care este vorba de dăruirea unor locuri în pustiu, alte trei locuri fiind menționate în documentele de după 1504. În două dintre aceste documente este întărită cumpărarea unor locuri în pustiu, un loc este dăruit mânăstirii Tazlău ca să își facă o prisacă și un altul este dăruit mânăstirii Putna. Așadar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dat în timpul domniei sale de 47 de ani doar 10 privilegii în care este vorba de dăruirea unor locuri în pustiu, alte trei locuri fiind menționate în documentele de după 1504. În două dintre aceste documente este întărită cumpărarea unor locuri în pustiu, un loc este dăruit mânăstirii Tazlău ca să își facă o prisacă și un altul este dăruit mânăstirii Putna. Așadar, pentru întemeierea unor sate, domnul dă doar 6 privilegii. În primul document din 8 decembrie 1466, Ștefan întărea lui Bodea de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii Tazlău ca să își facă o prisacă și un altul este dăruit mânăstirii Putna. Așadar, pentru întemeierea unor sate, domnul dă doar 6 privilegii. În primul document din 8 decembrie 1466, Ștefan întărea lui Bodea de la Dumbravă un loc în pustiu “unde a fost mânăstirea” pe care Bodea l-a cumpărat ca să își facă sat și prisacă. La 9 aprilie 1481, domnul întărește lui Ivașcu Andronic un loc în pustie, pe care l-a cumpărat ca să își facă un sat și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]