3,731 matches
-
targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-și piardă urma, iar apoi să se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă parte a pustiului e în sigurnață. Nici o ființă omenească n-a traversat vreodată această regiune, îi atrase atenția colonelul. Tocmai de asta a fost aleasă ca frontieră. Nu trebuie păzită. Nici o ființă omenească n-ar supraviețui fără apă în mijlocul unei saline timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde știi asta? Targuí-ul nu avea un răspuns. Era ca atunci când prevestea când va veni furtuna sau când va crește temperatura până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau când va crește temperatura până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau străbătea fără să se rătăcească un drum necunoscut. — Știu a fost tot ce-a spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise. Aici adie vântul. Mai mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vântului. Dar „pământurile pustii“ sunt ca niște gropi moarte, unde totul e liniștit și unde aerul, din cauza căldurii, devine dens. Sângele îți fierbe în plămânii și capul îți explodează. De asta nici un animal și nici o plantă nu trăiesc acolo. Și pustiul acesta - sublinie arătând cu degetul în față - nimeni n-a reușit să-l străbată niciodată. Abdul-el-Kebir nu răspunse, impresionat mai mult de tonul targuí-ului decât de vorbele sale. învățase să-l cunoască și îl văzuse cum se descurcă în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
niște limbi însetate sau ca valurile lungi ale unei mări fără putere pe o plajă nețărmurită, capricioasă graniță pe care Natura și-o impusese fără o rațiune aparentă; fără să-i explice nimănui de ce acolo se sfârșea nisipul și începea pustiul. Și tăcerea devenise atât de adâncă, încât Abdul își auzea bătăile accelerate ale inimii și zvâcnirile sângelui în tâmple. închise ochii, într-o zadarnică încercare de a alunga din minte acel peisaj de coșmar, dar i se întipărise atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i, și se apropie de o hartă mare a regiunii fixată pe peretele hangarului. — Nu, spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște avioane vechi și prost întreținute ca ale noastre? Probleme cu răcirea motorului, turbulențe, goluri de aer necontrolabile și, mai ales, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se întinse, hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât o dovadă de recunoștință și respect pentru serviciile aduse. Dacă stăpânul acestuia n-o făcu, însemna fără îndoială că nu putuse s-o facă. Cu siguranță că, în noaptea aceea sau în ziua următoare, îi vor găsi cadavrul în pustiu și probabil că, la fel, găvanele ochilor săi vor privi spre nord-est, căutând marginea acelei interminabile întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice ale lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o durere puternică în piept și în stomac, dar făcu un efort și reuși să se întoarcă cu fața în sus, să se ridice cu greutate și să-l caute în jur pe cel ce trăsese. Nu văzu pe nimeni. Pustiul era la fel de nesfârșit ca întotdeauna, la fel de dezolant și neclintit, fără nici o posibilă ascunzătoare pentru un franctiror, dar în fața ochilor lui, a căror privire începea să se împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o întreagă armată și „pământul pustiu“ din Tikdabra în același timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească nici măcar o dată în acest timp, conștient fiind că, dacă ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îmi este dor de tine. Numai de tine, înțelegi? Numai de tine; nu îmi este dor de noi amândoi... Când mă gândesc numai la tine e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu. Nimic nou, vei zice. Filosofic, este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel mai mare ajutor pe care mi-l poți oferi... Sunt aici, la Viena, furată de beția succesului expoziției de la Moya. Nu-i de ici-colo să ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și iar au început să se perinde, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... Când mă gândesc numai la tine, Z, e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la lumină umbra morții. 23. El face pe neamuri să crească, și El le nimicește; El le întinde pînă departe, și El le aduce înapoi în hotarele lor. 24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, 25. unde bîjbîie prin întuneric, și nu văd deslușit; El îi face să se clatine ca niște oameni beți. $13 1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama. 2. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
iute de durerile lor. 4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele. 5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? 6. I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. 7. El rîde de zarva cetăților, și n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
metru cub. Așa că sfințiile lor nu se puteau plânge de lipsa sării. ― În popor e o vorbă, părinte. ― S-o auzim. ― Dacă mănânci sărat, umbli noaptea prin sat... ― Cred că primeau sarea cu zgârcenie, fiindcă una-i satul și alta-i pustiul... ― În 1734 septembrie 10, “Io Costantin Nicolae (Mavrocordat) voevoda, Bojiiu m(i)l(o)stiiu g(o)sp(o)dari Z(e)mli Moldavscoi” scrie: “Facem știre tuturor cui să cade a ști,... că sfânta mănăstire Trei Sfetitele,... din târgu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc încheieturile, fiindcă au început să scârțâie rău de tot. După ce îi sta la masă, te-aș ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte. Știu. Când am ajuns aproape de chilie, am băgat de seamă că fereastra mea e luminată din plin. La fel și geamul Zânei. Ghiceam chiar și mișcarea celor două femei din interior... Am mâncat cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
numai după ce-ți vom comunica noi că expulzarea a luat sfârșit. A plecat, bietul și blândul Bubu, ce era să facă? S-a retras în garaj și a stat acolo până când l-au apucat dracii. După aia, a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai devreme decât îi preziseră copiii; că, altfel, găsea chiar totul devastat. Curat, adică; gol! De recunoscut, ca față interioară, în comparație cu ce lăsase la plecare; la începutul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
generală, în toate felurile și pe toate planurile? Ar ajunge întreg pămîntul să fie învelit în gheață, la fel ca sufletele multora din locuitorii săi? Ce poate să încerce soarele să schimbe în fața unui frig întunecat, dacă alegerea aduce răceala pustiului? Soarele trebuie să încerce să aducă mai multă căldură, aceasta e misiunea sa de a fi. Acolo unde este soare este încă ceva în plus. Iubirea ar trebui să fie un fel de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar fi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
internet... dar era numele ei! Dintr-un tabel de acum doi ani, cu persoane în evidența vreunei ambasade sau cine știe ce altă chestie similară, dar era acolo! Am privit mult timp numele ei, după zece ani de absență și liniște și pustiu și lipsă de răspunsuri... A fost o dovadă a faptului că totuși ne aflăm în această lume, eu și ea împreună, noi, chiar dacă distanțele ne fac invizibili... Așa să fie oare? Dacă ea se mai gîndește la mine, înseamnă că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]