KorAP: Find »[drukola/base=răsăritean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...145 >

3,609 matches

Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale își socializau subiecții în trecutul colectiv al națiunii, ci și "cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu miezul secolului al XV-lea

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
partea secundă fiind rezervată lecturilor sub forma rugăciunilor, urmată de specificarea celor zece porunci și a celor șase desăvârșiri. Partea cea mai voluminoasă a Bucoavnei consistă într-un capitol catehetic intitulat "Întrebăciune", în care sunt lămurite dogmele centrale ale credinței răsăritene. Partea finală a Bucoavnei întocmește un catalog moral, un gen de inventar al categoriilor morale pe care învățăceii au a le însuși în desăvârșirea edificării lor sufletești cu cărămizile morale ale ortodoxiei (ca de exemplu, "înțelepciune", "direptate", "bărbăția", "înfruntarea poftelor

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a luminilor, cu insistența sa asupra posibilității emancipării prin educație, avea să stea la bazele unor politici statale din ce în ce mai sistematice de organizare a învățământului public. În partea central răsăriteană a Europei, unde se întindea dominionul Casei de Habsburg (incluzând și Transilvania, din 1691), emanciparea populară prin educație a fost proiectată de autoritățile imperiale ca având o utilitate publică, profitabilă pentru statul habsburgic. Până la politicile educaționale inițiate de împărăteasa Maria

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
că nu va fi nepotrivit dacă voi înfățișa înainte pe scurt unele lucruri despre vechii locuitori ai Daciei și despre cele mai de seamă prefaceri ale acestei țări, extinzându-mi totodată povestirea și asupra regiunilor vecine cu Transilvania, adică Ungaria Răsăriteană și cea dincoace de Tisa, Țara Românească și Moldova, atât pentru că odinioară Dacia a fost alcătuită din aceste provincii, cât și deoarece și de altminteri se potrivesc într-atâta încât par a forma într-un fel o singură țară, sortită

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
mestacati cu Romanii au invetiatu de la ai nostri legea crestina sî au inceputu a se botezá" (Moldovan, 1866, p. 24). Inaintea ungurilor, bulgarii au profitat civilizațional de pe urma contactului cu românii, care i-au adus pe calea cea dreptă a religiunii răsăritene. Cînd au venit și s'au așezat Bulgarii și Slavii în părțile acestea, ei era idololatrii. Dar din multa atingere a lor cu creștinii din partea răsăritului, s'a întîmplat ca la anul 870 să se boteze toți" (Aaron, 1839, p.

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
este intim legată de creștinism. Chiar și "statogeneza" principatului Țării Românești are la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși românii ardeleni de "religiune" răsăriteană de către ungurii catolici: "Dintre toți însă Episcopul catolic al Transilvaniei a supărat mai mult pe Români, vrînd a'i face ca să se lapede de religia răsăriteană și să înbrățișeze pe cea catolică. Strîmtorați în astfel de chip Românii, o parte

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși românii ardeleni de "religiune" răsăriteană de către ungurii catolici: "Dintre toți însă Episcopul catolic al Transilvaniei a supărat mai mult pe Români, vrînd a'i face ca să se lapede de religia răsăriteană și să înbrățișeze pe cea catolică. Strîmtorați în astfel de chip Românii, o parte dintrînșii au hotărît a'și părăsi patria și a se duce întralt loc unde putea să fie scutiți de toate necazurile acelea. Așa dar puinduse în

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
1290" (Aaron, 1839, pp. 38-39). Prin aceasta, ortodoxia este încorporată în însăși genetica statală a Țării Românești. Statalitatea devine o modalitate de prezervare a ortodoxiei, una din rațiunile de a fi ale statului fiind aceea de păstrare a adevărurilor religiei răsăritene. Concluzii: construcții segregate de memorii colective românești. În această perioadă a secolului al XIX-lea, până la unirea principatelor dunărene în prima formulă, minimală, a statalității românești, a fost pilonată infrastructura pe baza căreia se va edifica ordinea mnemonică a conștiinței

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Vidin și Smîrdan. Spiritualitatea. Pe planul spiritualității românești, ideea diriguitoare sub specia căreia se organizează valențele spirituale ale poporului român este cea de creștinator al barbarilor. Premisa necesară a acesteia este, desigur, ideea creștinismului genetic al românilor, potrivit căreia creștinismul răsăritean a pătruns în miezul identitar al românilor în timpul formării naționalității acestora încă din primele secole după Hristos. Teza creștinismului incipient a fost lansată de Samuil Micu în 1805, care a susținut că doctrina creștină a fost îmbrățișată de romanii așezați

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care românii nu au avut campanii de cucerire

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
naționalismului, așa cum s-a manifestat acesta în Europa apuseană. Figura 9. Modelul apusean de societate națională Sursa: F.O. Ramirez și J. Boli (1987, p. 10) Traversând Canalul Mânecii și mai apoi Rinul pentru a se revărsa în Europa centrală și răsăriteană, naționalismul liberal britanic a absorbit o gamă de infiltrații care i-au alterat alcătuirea ideologică. Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
centrală și răsăriteană, naționalismul liberal britanic a absorbit o gamă de infiltrații care i-au alterat alcătuirea ideologică. Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul răsăritean de societate națională Configurându-se cu un retard temporal comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul răsăritean de societate națională Configurându-se cu un retard temporal comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori. Dintre aceștia, decisiv s-a dovedit a fi occidentalizarea politică și mentalitară

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul răsăritean de societate națională Configurându-se cu un retard temporal comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori. Dintre aceștia, decisiv s-a dovedit a fi occidentalizarea politică și mentalitară a societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
pe plan economic, de Tratatul de la Adrianopol din 1829, care a creat premisele pentru infiltrarea capitalului în economia românească, deschizând prin aceasta și calea spre nașterea burgheziei românești (Zeletin, 1925). Pe plan politic, forța motrice care a asigurat propulsia modelului răsăritean de societate națională a fost năzuința grupurilor naționale de autodeterminare, obstaculată de dominația imperiilor multietnice care nu au intrat în noua logică a statelor-națiune. Alte diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
propulsia modelului răsăritean de societate națională a fost năzuința grupurilor naționale de autodeterminare, obstaculată de dominația imperiilor multietnice care nu au intrat în noua logică a statelor-națiune. Alte diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
lui Herder, sau noțiunea de "suflet național" exprimată de marele istoric francez Jules Michelet. (Este evidentă filiația ideatică a sintagmei care a făcut o spectaculoasă carieră în cultura română, aceea de "duh național" aparținându-i lui M. Kogălniceanu.) În Europa răsăriteană, mitului apusean al progresului (cu toată încărcătura sa iluministă), i-a corespuns o ideologie romantică a reîntoarcerii la puritatea originilor. Naționalismul romantic românesc din a doua parte a secolului al XIX-lea privea cu un ochi spre trecut, în același

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a doua parte a secolului al XIX-lea privea cu un ochi spre trecut, în același timp în care arunca ochituri spre viitor. Spre deosebire de occident, unde iluminismul s-a constituit ca o filosofie iconoclastă la adresa tradiției moștenite din trecut, romantismul răsăritean a năzuit la un viitor național în același timp în care se lăsa torturat de nostalgia originilor pure. Obsesia românească a purității este la fel de veche pe cât este și identitatea națională, izvorând cu forță în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a electrizat întreaga generație '27. Pentru aceasta, "itinerariul spiritual" pe care și-l asumau a-l străbate avea ca destinație finală tocmai o rezidire, prin cultură, a sinelui. Cel din urmă element al modelului european al societății naționale (apusean și răsăritean deopotrivă) este mitul statului ca arma organizațională înarmată a națiunii. Necesitatea națiunii de a se înarma cu un stat propriu a fost resimțită cu atât mai acut în partea central-răsăriteană a continentului european, în care națiunile au fost secole de-

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
generații "în duhul sacrificiului", injectându-le totodată un "elan creștin și național" constructivist. "Eroii patriei și ai credinței vor fi modelele educației naționale" (Crainic, 1997, p. 255). Pe fondul acestei constelații de factori istorici, economici, politici și culturali ai modelului răsăritean de societate națională a prins contur instituțional și substanță ideologică sistemul de învățământ public românesc. Făcând din nou recurs la schema în trei reprize a lui M. Hroch (1985) în care se derulează mișcările naționaliste, școala devine o agenție statală

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
spiritual și identitar al românismului - teologii națiunii au elaborat eboșa doctrinară a unei soteriologii a salvării colective prin ortodoxism. Iată ce spune unul din profeții neamului românesc, dând glas crezului de generație al cărui făclier era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității de dragoste, laolaltă cu ceilalți oameni" (Eliade, 1990, II, p. 187) [1936]. De adevărul mântuirii colective a neamului românesc prin ortodoxie, "tânăra generație" a lui '27 s-a pătruns sub efluviile mistice ale Profesorului, cuprins la

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
întârziere de câteva decenii, rețeta naționalismului marxist avea să cucerească și gusturile istoriografice ale lui Ceaușescu. Spiritualitatea. Interbelicul românesc, în special prin aripa fanatismului naționalistic (O. Goga, N. Crainic, N. Ionescu etc.), a distilat esența românismului în spiritualitatea creștin-ortodoxă. Credinței răsăritene și Bisericii Ortodoxe le-au fost conferite un rol cardinal, de călăuză spirituală a destinului istoric românesc. Socialismul postbelic, instalat complet după 30 decembrie 1947, a continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești (creștinismul "genetic" al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica Ortodoxă ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de altă parte, manualul lui Roller creditează Biserica răsăriteană pentru meritele avute în lupta pentru independență, în care a stăvilit apostolatul maghiar prin combaterea catolicismului. În versiunea național-comunistă a memoriei istorice românești, spiritualitatea creștină în general și Biserica Ortodoxă în special dispar cu desăvârșire din meta-povestirea istoriei românilor. Motivul

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale formula "î.Hr./d.Hr.". Religia creștină, Biserica (Ortodoxă dar și cea Unită), credința răsăriteană, sunt teme ce apar recursiv și în celelalte direcții discursive (reflexivă, respectiv postmodernă) ocazionate de pluralizarea manualelor. N. Dumitrescu et al. (1999) include creștinismul ca element fundamental al "sintezei spirituale", ca dimensiune integrantă a "sintezei românești" (p. 11). Iar manualul

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
identitară centrală a românității: "pe lângă originea latină, identitatea românească cuprinde și componenta creștină. [După Marea Schismă din 1054] românii vor opta pentru ortodoxie. [...] Identitatea românească primea astfel o nouă formulare, devenind o combinație între latinitatea de origine occidentală și ortodoxia răsăriteană" (Mitu et al., 1999, p. 13). Addenda postcomunist. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, imaginea sancționată statal asupra trecutului românesc a fost acomodată noii condiții socio-politice a societății românești postdecembriste. Iradiindu-se în straturile profunde ale

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]