3,561 matches
-
albina sălbatică, gândacul de bucătărie, rădașca, croitorul, urechelnița, viermele negru, cărăbu-ul sau găinușa, gândacul verde, gărgărița de iarbă și cea de bucate, lăcusta galbenă, coropișnița, calul dracului, căpușa. Pești: crapul, țiparul, vârluga, caracuda, soreața. Clima localității este temperat-continentală, cu influiențe răsăritene. Iarna bat vânturi puternice din est cu viscole aduse de crivăț, iar vara bate austrul din vest. Băltărețul bate din sud și este aducător de ploaie și belșug. Iernile sunt aspre și cu precipitații bogate, iar verile secetoase și uscate
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Friuli din 874, a fost ales rege al Italiei după depunerea împăratului Carol cel Gras în 887. Alegerea sa ca rege a condus la decenii de dispute pentru tron între diferiți pretendenți rivali. Berengar a prestat omagiu regelui din Francia Răsăriteană, Arnulf de Carintia, care a pierdut coroana în favoarea ducelui Guy al III-lea de Spoleto în 889, reușind să o recupereze abia în 905. Între timp, Berengar a rămas stăpân în Friuli (care mereu a reprezentat baza puterii sale), fiind
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
ducatele de Spoleto și Benevento), în vreme ce teritoriile rămase sub controlul bizantin erau denumite "Romania" (de unde și numele provinciei Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii Alpilor răsăriteni unui dintre locotenenții săi de încredere, Gisulf I, care a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci, "Forum Iulii"), s-a aflat în permanentă stare de război, fiind nevoit să facă față
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
repercusiuni în sensul apariției divergenței dintre cele două regiuni ale Langobardia Major: de o parte, regiunile occidentale (Neustria longobardă), loială față de Dinastia bavareză din Regatul longobard, pro-catolică și susținătoare a reconcilierii cu Roma și cu Bizanțul; de cealaltă parte, regiunile răsăritene (Austria longobardă), legate de tradițiile longobarde și aderând la păgânism și arianism și care militau pentru o politică războinică. Ramura constituită din ducii din Austria longobardă propunea latinizarea obiceiurilor, a practicilor de la curte, a legislației și religiei, fapt care a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
aliatul său, majordomul francilor Carol Martel), el a luptat cu succes împotriva piraților sarazini, atrăgându-și reputația de rege creștin. Alianța sa cu francii, pecetluită prin adoptarea simbolică a tânărului majordom Pepin cel Scurt, și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după puțină vreme a intrat în conflict atât cu bizantinii, cât și cu papalitatea. O primă încercare de a profita de pe urma ofensivei arabe asupra Constantinopolului, în 717, prin
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M. Barkov și a locotenentului A. K. Psaro. Cei aproximativ 1.000 de membri ai legiunii au fost recrutați din rândul locuitorilor insulei Mikonos . Alături de ei mai luptau încă 10 soldați ruși. Legiunea
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
mai mult de două acte care să se refere exclusiv la chestiunile Bavariei. În secolul următor, istoria Bavariei se întrepătrunde cu cea a Imperiul carolingian. Ca urmare a partiției de la 817, Bavaria devine parte a componentă a posesiunilor regelui francilor răsăriteni, Ludovic Germanul, fapt confirmat în 843, prin Tratatul de la Verdun. Ludovic a transformat Regensburg în centrul posesiunilor sale și a contribuit la dezvoltarea Bavariei, asigurându-i securitatea prin numeroasele sale campanii împotriva slavilor. În 865, când și-a divizat posesiunile
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
-lea a izbucnit ca urmare a faptului că regele a acordat ducatul Suabia inamicului său, Otto, nepot de fiu al fostului împărat Otto "cel Mare", și conferise lui Leopold I de Austria, conte de Babenberg nou creata marcă a Bavariei răsăritene, cunoscută ulterior sub numele de Austria. Răscoala a fost curând înăbușită de puterea regală, iar Henric al II-lea, care după evadarea din închisoare, a reluat comploturile, a pierdut în 976 Bavaria în favoarea rivalului său, Otto de Suabia. În același
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-o cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole mai vechi, însă ambele par să fie copiate după același original. Cel siriac este cu siguranță mai vechi decât cel grec și, în acord cu tradiția răsăriteană, mai bogat în detalii. 1-2. Descoperirea revelației. 3-6. Strigătul creației către Dumnezeu împotriva faptelor omului; 7-10. Îngerii îi înfățișează lui Dumnezeu faptele săvârșite de oameni; 11-18. Moartea și judecata celor drepți și a celor păcătoși; 19-30.Vedenia raiului; 31-44. Iadul
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
militare dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus, la care s-au adăugat mai apoi cele dintre otomani și Azerbaidjan, Armenia, Dictatura Centrocaspică și Regatul Unit ca parte a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană, acțiuni militare fiind înregistrate în orașe precum s Trabzon, Bitlis, Muș și Van. Acțiunile terestre au fost acompaniate de confruntările dintre flotele Imperiului Rus și Imperiului Otoman din Marea Neagră. În data de 23 februarie 1917, acțiunile rușilor au fost oprite
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
implicate în conflict au semnat Tratatul de la Lausanne în 1923, care îl anula practic pe cel de la Sèvres, stabilind granițele Turciei, care s-au păstrat cu mici rectificări până în zilele noastre. Prevederile acestui ultim tratat preluau fără modificări majore granițele răsăritene ale Turciei, așa cum fuseseră convenite prin Tratatul de la Brest-Litovsk și cel de la Alexandropol (1920), Tratatul de la Moscova și cel de la Kars (1921). În timpul Conferinței de la Londra, David Lloyd George i-a încurajat pe americani să accepte un mandat pentru Anatolia
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
după numai trei ani, în 1043, a fost confirmat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului de către împăratul Constantin al IX-lea „Monomahul”. Perioada în care a fost patriarh se caracterizează printr-o acutizare a tensiunilor deja existente între Bisericile răsăritene și cea apuseană. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost atins în 1054 odată cu ruptura definitivă dintre cele două Biserici, ruptură rămasă cunoscută în istorie ca Marea Schismă. Prin afirmarea răspicată a ambițiilor sale politice, patriarhul Mihail s-a confruntat
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
Biserica de la Roma a reușit să impună folosirea limbii latine la slujbele religioase printre creștinii normanzi din Sicilia. Mihail Cerularie a reacționat la rândul său, obligând bisericile latinilor din Constantinopol să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondența care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie ""Patriarh Ecumenic"", iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de ""Frate
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
(în , în ) a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe și Subutai) și principatele Rusia Kieveană și Galiția-Volînia aliate cu cumanii și cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz și de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Donețk din Ucraina de astăzi) și s-a sfârșit cu victoria mongolilor. În urma invaziei mongole a
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Roman. A fost primul fiu al împăratului Constantin I cel Mare și al Minervinei. Crispus a fost fiul cel mare al împăratului Constantin I și al Minervinei. Se bănuiește că s-ar fi născut între anii 299 - 305, în zona răsăriteană a Imperiului Roman. Nu se știe mai nimic despre căsătoria lui Constantin I cu Minervina. Această căsătorie a durat cel mult până în anul 307, când Constantin s-a căsătorit, în mod oficial, cu Fausta, fiica lui Maximian. A copilărit la
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
care se întindeau din Aleppo în nordul Siriei până la Aden, în sudul Yemenului. În cele din urmă, mareșalu Allenby, în conformitate cu prevederile acordului secret Sykes-Picot dintre Regatul Unit și Franța, au acceptat ca administrația arabă să poată funcționa doar în regiunile răsăritene ale Siriei. Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
din Viena, în sensul folosirii publice a capelei din "Steyrer Hof" de către Frăția Sf. Gheorghe, a grecilor ortodocși. De asemenea, preotului ortodox slujitor al capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire a tuturor funcțiunilor spirituale după rânduiala Bisericii Răsăritene Neunite, în special a sfintei jertfe euharistice, săvârșirea botezurilor, cununiilor, înmormântărilor și a tuturor celorlalte obiceiuri și ritualuri specifice Bisericii Răsăritene Neunite." După decretul de recunoaștere a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
ortodox slujitor al capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire a tuturor funcțiunilor spirituale după rânduiala Bisericii Răsăritene Neunite, în special a sfintei jertfe euharistice, săvârșirea botezurilor, cununiilor, înmormântărilor și a tuturor celorlalte obiceiuri și ritualuri specifice Bisericii Răsăritene Neunite." După decretul de recunoaștere a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf. Gheorghe, mai cu
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
un monument prin care se arată vitejia căpitanului Cristorean. Conform datelor istorice, primii preoți în Feiurdeni datează de la anul 1300-1326, pe vremea voievodului Maramureșului, Nicolae, care avea pe fiul său proprietar în Feiurdeni, iar preoții erau din Grecia, de rit răsăritean. Cu toate acestea nu se cunosc numele preoților decât începând cu secolul al XVIII-lea. Între anii 1728-1751, Feiurdeniul se afla sub pastorația preotului Popa Dănilă. Între anii 1800-1823, preot a fost Gheorghe Marcu. A fost succedat, între anii 1823-1854
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Zatonsky. Halrevkom a stabilit o structură administrativă, o Armata Roșie galiciană, o monedă și un sistem de educație. Limbile naționale cu statut egal au fost declarate a fi poloneza, ucraineana și idiș. Halrevkom nu a controla importanta regiune a Galiției Răsăritene: zona Liov cu ale sale câmpurile petroliere din Borîslav și Drohobîci. RSS Galițiană a dispărut repede, după pacea de la Riga din 1921, care a confirmat includerea întregii Galiții în noul stat Polonia.
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
a fost un sistem de fortificații de frontieră construite de Uniunea Sovietică în perioada 1940-1941 de-a lungul frontierelor sale vestice rezultate în conformitate cu prevederile protocolului secret sovieto-german din 1939 care a dus la ocuparea de către URSS a statele baltice, Polonia răsăriteană și Basarabia. Numele „” este neoficial și a început să fie utilizat relativ recent. Denumirea a fost popularizată în principal prin scrierile lui Victor Suvorov, în mod special prin cartea "Spărgătorul de gheață". Linia fortificată se întindea din dreptul statelor baltice
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
o măsură în plus de sigursnța,a excomunicat pe Papă și Sfanțul Sinod rus. Se găsesc dovezi ale călătoriilor lui în zonele rurale, până spre sfârșitul anilor 1930,slujind ucrainenilor, care erau foarte dornici să li se slujească după Ritul Răsăritean (Ortodox).
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
a celor două regate sub domnia lor, dar otomanii au împiedicat aceste încercări preluând sub protecția lor. Teritoriul regatului a fost determinat prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea (Nagyvárad) din 1538. Conform acestui punct de vedere naționalist, regatul Ungariei Răsăritene este predecesorul Principatului Transilvaniei, care nu exista înainte de Tratatului de la Speyer ratificat în 1571, Imperiul Habsburgic fiind succesorul Principatului Transilvaniei a căriui existență încetează în anul 1711 când voievodul Francisc Rákóczi al II-lea este înlocuit printr-un guvernator austriac
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
pe existența și succesiunea principilor transilvăneni, pe instituțiile proprii și specificitățile voievodatului, consideră că Principatul Transilvaniei a existat sub diferite forme (inițial ca voievodat, în final ca arhiducat și „Mare-principat”) din secolul XII până în 1867, așa-zisul "Regat al Ungariei Răsăritene" nefiind alteva decât Principatul transilvan, mărit prin Tratatul de pace de la Oradea la părțile răsăritene ale regatului ungar propriu-zis, cum de altfel o arată limpede însuși textul acestui Tratat, care precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]