4,129 matches
-
apărută la Viena între 1781-1782 despre țările locuite de români. A susținut că românii s-au format în sudul Dunării, de unde s-au îndreptat spre nord în două etape. Conform ideii sale, migrația s-a desfășurat în secolul XII, în timpul răscoalei Asăneștilor și a înființării țaratului vlaho-bulgar și după 1241 când Cumania era golită de locuitori. Teza lui a fost reluată de I.C. Eder, care a combătut Supplex Libellus Valachorum și a susținut originea bulgară a românilor. Teoria imigraționistă a fost
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
haiduci maramureșeni a fost Pintea Viteazul (1670-1703), fiu de nobil român din Țara Lăpușului, care a acționat mai mulți ani în sprijinul populației, sfidând aristocrația și autoritățile austriece. I s-a alăturat lui Francisc Rakoczi al II-lea, care conducea răscoala curuților împotriva Imperiului Austriac, și a cucerit Cetatea Chioarului. În 1703, armata lui Pintea a asediat cetatea Baia Mare, unde se afla vistieria imperială. Într-o ambuscadă, Pintea a fost împușcat mortal în fața porții de sud a orașului, în apropiere de
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
1663 au reușit să o facă și au făcut din ea centru al provinciei turcești din sudul Slovaciei. În 1685 a fost cucerită de trupele imperiale ale lui Carol al Lorenei. A jucat de asemenea un rol important în multe răscoale anti-habsburgice din secolul XVII. Împăratul a distrus fortăreța în 1724-1725 pentru a preveni viitoare răzmeliție, care s-ar folosi de aceasta ca bază. În final, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial (1944), orașul a fost grav lovit în bombardamentele
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei. Cu excepția a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, când o răscoală țărănească a proclamat "republica autonomă din Comrat", găgăuzii s-au aflat sub jurisdicția Rusiei (1812-1917), României (1918 - 1940 și 1941 - 1944), a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent). Naționalismul găgăuz a început ca
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
familii influente și bogate din Epir, dar cu educație moldovenească, mama lui fiind de origine românească. Tatăl său, Nicolae Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat, ca și Matei Basarab al Țării Românești, prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară. Era bogat, ambițios, mândru, chiar numele de Vasile și l-a dat după împărații din Bizanț. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „"Basarab"” imediat după urcarea pe tron
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
și se îndreaptă asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomița e bătut (mai 1653) și pierde pentru totdeauna tronul Moldovei. Matei Basarab nu s-a bucurat multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, o răscoală a seimenilor (lefegii străini) și a dorobanților, i-au grăbit sfârșitul. A fost înmormântat la Târgoviște, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria sa - Mănăstirea Arnota - de către un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Macarie al Antiohiei și
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
în afara acestora. Revoltele au avut numeroase efecte asupra altor grupuri etnice în timpul secolului al XIX-lea. S-a pretins că aceste revolte au determinat calea pe care s-au îndreptat otomanii în secolul al XX-lea, dar retorica cu privire la cauzele răscoalelor din secolul al XIX-lea este foarte controversată. Otomanii au pretins că originea conflictelor interetnice ar trebui căutată în mișcarea și sursele care sprijineau conflicte cu obiective obscure. Perioadă de declin a avut și unele realizări, așa cum au fost reorganizarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
plătite de toți supușii săi. Timp îndelungat, Imperiul Otoman a oferit refugiu evreilor prigoniți în restul Europei, (vezi și: Istoria evreilor în Turcia). Relațiile statului otoman cu Biserică Ortodoxă erau foarte pașnice, structura creștină fiind păstrată neschimbată până în epoca marilor răscoale naționale. Politicile religioase toleranțe s-au schimbat într-o oarecare măsură odată cu trecerea la regimul monarhiei parlamentare. Constantinopolul a fost "turcificat" la exterior, schimbându-și numele în Istanbul. Unele biserici, inclusiv Hagia Sophia, au fost transformate în moschei. Sultanii au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a constituit cadrul pentru dezvoltarea mișcărilor muncitorești, de factură anarhista și socialistă (Grez Toso 2011). Atmosferă era dominată de greve generale sau spontane, proteste în fața condițiilor precare de muncă și împotriva represiunii. În paralel cu organizarea muncitorilor, aveau loc și răscoale țărănești împotriva latifundiilor și marilor deținători de pământuri, dar și migrația masivă de pe domeniile latifundiarilor spre orașele cu industrie incipientă. Aceste mișcări revoluționare au fost potențate de o impresionantă activitate culturală, educațională și de propagandă în care, după cum remarcă cercetători
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la Probota, din centrul Moldovei, până în Bucovina, i-a cauzat mari suferințe. Sadoveanu s-a întors la Fălticeni și la locul său de muncă - masa de scris - în 1907, anul Răscoalei Țărănești. Ministrul Educației, Spiru Haret, îl numise inspector al cercurilor culturale sătești și al bibliotecilor populare. Inspirat de rezultatul sângeros al revoltei, precum și de încercările lui Haret de a educa țărănimea, Sadoveanu atrage în mod repetat atenția poliției după ce publică
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
pentru „lumea realităților noastre naționale”. În analiza lui Călinescu, asta însemna că, la fel ca predecesorii săi, printre care și conservatorul Eminescu, Sadoveanu credea că orașele erau victime ale „categoriei suprapuse” de străini, în particular a celor de pe moșii. După Răscoala Țărănească din 1907, Sadoveanu a trimis un raport Ministrului Educației de la acea vreme, Spiru Haret, informându-l despre starea sistemului de educație de la țară și problemele pe care trebuiau să le înfrunte sătenii din Moldova. „Arendașii și proprietarii, fără deosebire
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion", "Răscoala", "Gorila", etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. Potrivit afirmației scriitorului: "În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic." A fost angajat la publicația " Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul Antimiu. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Până în 1912, a avut
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
încurajare de la Mihail Dragomirescu care se interesa îndeaproape de ce scrie, l-a invitat acasă și s-a oferit să-l ajute să primească o slujbă la un ziar. A fost angajat la " Ordinea," unde redactor-șef era Ștefan Antim: în "Răscoala" apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la "Falanga literară și artistică", condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la "Convorbiri critice" ("funcții mai mult onorifice"). Debut editorial: la Orăștie, apare volumul de nuvele
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prin romanul setei de pământ, "Ion". Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice. După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, "Pădurea spânzuraților", a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
interbelice, deși s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică, iar Crăișorul, o biografia romanțată a lui Horia, care fusese poreclit de locuitorii munților Apuseni „Crăișorul munților”, a însemnat un alt mare eșec literar. După Răscoala , Rebreanu nu a mai dat nici o capodoperă, toate romanele scrise ulterior fiind caracterizate de criticul G. Călinescu drept inegale. În Amândoi Rebreanu a încercat să scrie un roman polițist, descriind o crimă comisă de o servitoare cu instincte criminale. Evident
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7 decembrie schițează un nou proiect: "Răscoala", dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre titlurile de până acum, "Ion". Roman. L. Rebreanu" (notație datată pe verso-ul unei file oarecare; cf. "Arh. L.R., II, ms. 1"). Vor mai trece ani până când
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
O nouă reeditare: "Ițic Ștrul, dezertor" (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
de ani. La [[3 septembrie]] [[1944]] era înmormântat în cimitirul bisericii din Valea Mare, pentru ca mai apoi să fie mutat la [[Cimitirul Bellu]] din București. La Valea Mare, avea să scrie în bună parte, alternativ cu locuința din Bucuresti, romanele "Răscoala", "Jar", "Gorila" și "Amândoi". Casa memorială evocă personalitatea scriitorului prin intermediul obiectelor personale ale lui Liviu Rebreanu, manuscriselor, fotografiilor, scrisorilor, cărților ș.a. Imaginile sunt oferite cu sprijinul [[Institutul de Memorie Culturală|Institutului de Memorie Culturală]]. [[Fișier:Cluj-Napoca-Parcul Simion-Barnuțiu-Bustul.Liviu Rebreanu-IMG 0756
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
pentru a caută arme. Au găsit și au luat 28.000 de muschete și 20 de tunuri. Dar pentru că nu le ajungea praful de pușcă și cartușele, s-au dus spre fortăreața Bastiliei. Guvernul a trimis trupe pentru a reprima răscoala, dar s-au dovedit nesigure. Către sfârșitul lunii iunie, soldații din Garda Franceză, care își practicau diverse meserii în timpul lor liber în Paris și se amestecau cu populația, au fost influențați de agitatorii de la "Palais Royal". Disciplina s-a deteriorat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
stocuri. Convocarea Stărilor Generale a produs o agitație generală printre țărani, crezând că regele nu le-ar fi cerut să-și formuleze doleanțele în caiete, dacă nu aveau intenția să facă ceva pentru rezolvarea lor. După căderea Bastiliei, au izbucnit răscoale în Normandia și Franche Comte împotriva împotriva impozitelor, dijmei și obligațiilor feudale. Legea și ordinea păreau să se prăbușească oriunde. Pe marile domenii ale bisericii și ale altor proprietari de pământ se aflau depozite de cereale ce au fost adunate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
când aceștia n-au apărut, și-au întors furia asupra moșierilor. Marea Spaimă s-a extins în toată Franța, exceptând zonele periferice că Bretania, Alsacia și regiunea bască. Adunarea Națională nu știa dacă putea să ceară trupelor regelui să reprime răscoala țărăneasca, pentru că s-ar putea întoarce împotriva ei. Dar nu puteau lasă să se mențină anarhia în zonele rurale. La 3 august, liderii grupării patrioților au început un plan căruia nobilii liberali să propună demolarea sistemului feudal. În noaptea de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]