6,632 matches
-
să vină venea și-l ducea la Chiru ăla, așa făcea și Păstrămaț și când a vrut să se mai ducă ultima dată, într-o vacanță, acu’ după revoluție, că venea numai vara, când era vacanță la studenți, s-a răsturnat barca și a murit chiar unde-i Ghiolu de la Lintițaru mai adânc, adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adormirea în dijmuială, iucsuceaua cea iubeață, lovirea la zamcă, împerciunarea cuiului de doăujdoi, se da de fanaragiul de-aprinde casa, ori de mânușarul fără plete, ba mai o făcea și pe hardughitul mâhnicios, pe lingăul prunculeanei, se-vârtoșa ca brăzdarul de răstoarnă secăriștea, iar spre zori, când dădeam și eu să pun geană de geană, îl prindea pupuiala pungăciei, în fine a fost ce-a fost atunci, da mai p-ormă nu’ș cum, pă parcurs, m-a plăcut Macatist, plotonerul Brandaburlea-Claxon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăsa nici cu pedagogia care era idealismul meu al doilea, după chestia aia care a fost cu fuga-n Egipt, când l-a desconspirat invidioșii pe Păstrămaț și ne-a distrus viețile, de-a ajuns bietul de el să moară răsturnat de barcă, că ne luasem iar după ce s-a întors de pe unde o fi fost Macatist, știa și nevastă-sa de mine, și copiii, dar era liniște pă tema asta și mergea totul cum nu se poate mai bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de fiul meu și-i dau un brânci. Se împleticește și se retrage înjurând în camera lui. În curând, liniștea învăluie apartamentul. Mircea a adormit. Am rămas iar singur, cu o durere surdă de șale și cu ceșcuța de cafea răsturnată pe gresie. Trebuie să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care să șterg cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar strica să mai șterg o dată mesele, și, după ce m-am apucat și de treaba asta, ceva neînțeles a pus stăpânire pe mine și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă nu. Inspiră rapid și smuci lesa lui Sally atât de tare încât aproape că-l răsturnă de pe scaunul de la bar. — Văd că încă te încăpățânezi să nu fi disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câteva mișcări rapide cu bețele, după care lăsă totul să se înăbușe. Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de vapori dulce-acrișori. Am inspirat cu plăcerea parfumul. După care a răsturnat întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
picioarele în aer în timp ce-și făcu vânt cu scaunul pe spate, cu forță. Exact în acel moment mi-am luat avânt și am aruncat presspapier-ul fix în capul lui Ben. Ben, care era pe jumătate în spatele scaunului, fusese răsturnat într-o parte de acesta și, prin urmare, presspapier-ul nu-și atinse ținta, lovindu-l doar, în treacăt, la tâmpla dreaptă. Căzu pe spate, pierzându-și echilibrul. Mă repezisem deja la el, lovindu-l cât puteam de tare în rotulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de un cearșaf vechi, devenit tunică de fotografie publicitară. De multă vreme nu mai încercase o dorință atât de puternică precum aceea de a o lua în brațe, de a o scoate din apă și, încă șiroind, de a o răsturna pe iarbă și de a face dragoste cu ea. Dar asta ar însemna să-și piardă libertatea. Nu o iubea. Nu putea iubi un animăluț cu care nu schimbase nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va opri după aceea? Nu răspunse. Cugeta în vreme ce urmărea cu privirea bena funicularului traversând râul. Înăuntru, nu se distingea decât silueta corpolentă a unei negrese enorme - „La Sandra“ - care încerca să se apere de soare sub o umbrelă. „Dacă se răstoarnă bena și „La Sandra“ cade în apă - se gândi el -, toți peștii și caimanii din San Pedro vor lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor fi într-adevăr micșorate și când spiritele morților rătăcesc prin sat, încercând să-i prindă pe învingătorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se gândească la studenți În timpul liber. Amestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câteva, clădindu-le cu vârf pe una dintre farfurii. Dintr-o altă cutie scoase dulciuri Înfășurate În folie puternic colorată și le așeză unele peste altele pe-o altă farfurie. Cafeaua Începu să fiarbă, iar ea apucă repede vasul, Îl răsturnă peste cap dintr-o singură mișcare agilă și aduse tava la masa cea mare ce ocupa mare parte din peretele Încăperii. Ca un crupier, femeia distribui farfurii și farfurioare, linguri și cești, așezându-le cu grijă pe fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pungi mari din plastic negru, rezistent, de uz industrial, Închise la un capăt. La un moment anume, trebuie să se fi folosit un buldozer, căci butoaiele din capătul Îndepărtat dispăreau sub un morman de pământ năpădit de ierburi ce fusese răsturnat peste ele. Nu aveai cum să-ți dai seama cât de departe ajungeau butoaiele acoperite, nu puteai spera să le numeri. — Ei bine, se pare c-am găsit ceea ce căuta americanul, zise Ambrogiani. Cred că și el a găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mișcare procese formidabile de creștere economică și de comerț internațional. Până în 1913, Europa a cunoscut o lungă perioadă de integrare și de creștere, și distanța dintre popoarele bogate și cele sărace nu era mare. După primul război mondial (1914-1919), lumea răstoarnă procesele în curs: iau naștere dictaturile ideologice (comunism, nazism, fascism, franchism), se multiplică barierele și încep să se formeze diferențe abisale între diferitele țări și regiuni din lume. A doua perioadă a globalizării apare după cel de-al doilea război
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
semănase porumb. Anul acela a fost recoltă bogată atât la grâu cât și la porumb. Frusina își luă concediul de odihnă să îl ajute pe tatăl ei la cules de porumb. Căraseră o parte din porumb cu căruța și îl răsturnaseră în ogradă. Se făcuse o grămadă destul de mare și tot mai aveau de cules. Făcuseră o pauză ca să-l depănușeze și să-l bage în porumbarul pe care Gheorghe îl mai mărise ca să încapă toată recolta. Era vineri seara, spre
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
murit În luna mai, iar Tana avea să răposeze, din aceeași cauză, În decembrie, același an (1951). 4. ELENA (LENA): 1932-1935. A Încetat din această viață la vârsta de doar 3 ani, În urma unui accident groaznic: În timp ce se juca, a răsturnat o oală cu lapte fiert, opărinduse. Până să-și dea duhul, arsurile au chinuit-o În câteva zile. Era deșteaptă, frumoasă și foarte veselă. O plâng și acum În ziua de vineri, 06 octombrie 2000, când scriu acest exemplar, al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o ladă amplasată pe o căruță, după care rămâneau În așteptarea noii fluierături. La urmă, după ce totul a fost gata, s-au retras, cu toții, În biserică. Au Împușcat o băută, ca la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lume bună. Lumea justiției. Și, deh, să nu ne facem de rușine. A sosit și băiatul lui Aurel, de la pește. Cu tolba Încărcată bine de tot. Ei, cum ția mers, azi? O-ho! Ian priviți. Și au privit. Și au răsturnat peștii, jos, pe iarbă. Se zbăteau, ghidihoii, de mamă-mamă! I-au ales, i-au așezat, oarecum, pe căprării, câțiva au și luat calea plitei, bine Înfierbântate, alți câțiva, iau fost făcuți cinste, proaspătului tuns, și, din una În alta, seara
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cărări ale iubirii necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri de rostogolire. Am înțeles că s-a răsturnat de cel puțin douătrei ori... Au fost martori mulți ori puțini, nu știm și nu cunoaștem decât acele amănunte aflate de tata acolo, pentru că... Of! Iartă-mi lipsa de coerență! Am primit vestea îngrozitoare a doua zi. Tata nu ne-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care l-a scos din decor, spațiul pe șosea fiind prea îngust. Mașina a perforat malul de zăpadă și, Marian Malciu după zgomotul puternic auzit, a lovit glisiera, îndoind-o sau desprinzând-o de un stâlp, după care s-a răsturnat în hăul adânc pierdut în întuneric. Lucid fiind, a mai apucat doar să scoată cheia din contact pentru a opri motorul și să zică tare: „Doamne, te rog, apără-mă! Laura, la tine veneam...”. Primul șoc a declanșat intrarea în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nici chiar muzica. Se concentra asupra apărării și reuși destul de bine. Antrenamentele făcute în timpul liceului, când era în echipa de atletism, i-au prins bine în acea împrejurare. Avea destulă forță în picioare pentru a-l împinge și a-l răsturna. Se ridică și alergă Tainicele cărări ale iubirii la ușă, dar nu putu trece. Toți băieții și fetele se strânseseră grămadă în cadrul ei să privească spectacolul. În acele clipe, până să reușească ea să pătrundă printre trupurile lor goale, Relu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]