3,968 matches
-
singură, fără să cer ajutorul nimănui. Dar trebuie să fiu realistă. Adevărul e că am nevoie de ajutor. Măcar pentru motivul că, dacă o țin ca azi, în două săptămâni dau faliment. Mă întorc spre Nathaniel. — Ar fi extraordinar, spun recunoscătoare. Mi-ar plăcea mult. Mersi. DOISPREZECE Sâmbătă dimineața mă trezesc cu inima bubuindu-mi și sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un aer demn. Îmi iau geanta, îmi mai arunc o ultimă privire de control în oglindă și apăs pe clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face totul pentru mine. Câteodată, prea mult. — Dar totuși. Nici măcar nu mă cunoșteați... Mi-a plăcut ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în fine de sfârșit, îmi dreg glasul. — Iris, vreau doar să-ți mai mulțumesc o dată. — Mi-a făcut plăcere. Ia o gură de plăcintă de prune. Întotdeauna mi-a plăcut să dau ordine și indicații prețioase. — Serios, îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am întors nu a fost să-mi recapăt slujba. Ci să-mi spăl numele. Să demonstrez că nu am greșit. Nu mă pot abține și-i arunc o privire lui Guy. — Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o ajutăm cu... Tace, cu un aer tâmp. Cu testul GCSE de engleză. — Și vă sunt foarte recunoscătoare ! intervin iute. Foarte. Eddie își tamponează fruntea cu un prosop de bucătărie. Trish încă se mai ține de scaun, de zici că e posibil să cadă în orice clipă. — Nu înțeleg. Eddie lasă prosopul jos brusc și se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se pare mie sau sunt și mai mulți ca înainte ? — E Martine, spune sarcastic tipul cu ochelari negri în clipa în care mă apropii de poartă. Nu-l iau în seamă. — Doamnelor și domnilor ziariști, încep. V-aș fi recunoscătoare dacă m-ați lăsa în pace. Nu există nici o poveste aici. Vei rămâne menajeră ? strigă un grăsan în blugi. — Da, voi rămâne. Îmi înalț bărbia. Am făcut o alegere personală, din motive personale, și sunt foarte fericită aici. — Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un număr de urcioare pe care s-ar putea să nu mai reușim niciodată să le vindem, În cazul ăsta, vă rămân foarte recunoscătoare, domnule Cipriano, N-aveți pentru ce, Un urcior nou e ceva, Da, dar e numai atât, Atunci pe mâine, vă aștept, și vă mulțumesc încă o dată, Pe mâine. Or, alergând gândul simultan în toate direcțiile, cum înainte s-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzise, nu poate să nu observe că melancolia de pe chipul stăpânului contrazice deschis decizia din cuvinte, noi știm totuși că hotărârea lui Cipriano Algor e fermă, Cipriano Algor n-o va mai căuta pe Isaura Estudiosa, Cipriano Algor îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ieșit din casă, dacă se așeza pe cea autentică, fiica lui l-ar vedea din ușa bucătăriei și n-ar întârzia să se apropie întrebându-l dacă se simte bine, e o grijă pentru care suntem, în mod evident, recunoscători, dar natura umană e atât de stranie încât până și cele mai sincere și mai spontane mișcări ale inimii pot deveni inoportune în anumite circumstanțe. Despre ce-a gândit Cipriano Algor n-are rost să vorbim pentru că la fel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești enigmatic, așa că ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai explica unde vrei să ajungi, Vreau să ajung exact unde suntem în acest moment, unde vom mai fi încă o săptămână și sper că multe altele după aceea, Nu mă face să-mi pierd răbdarea, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dumneavoastră. I-am dezvăluit interesul meu pentru Manuscrisul lui Khayyam, dorința mea intensă de a-l răsfoi Într-o zi, de a-i studia Îndeaproape conținutul. M-a ascultat cu o atenție susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Road 3 Londra SW6 9JH Domnișoarei Rebecca Bloomwood Apt. 2 Burney Rd 4 Londra SE6 8FD 23 iulie 2001 Stimată domnișoară Bloomwood, Mă bucură faptul că scrisoarea mea din 18 iulie v‑a fost de ajutor. V‑aș fi, totuși, recunoscător dacă ați înceta să faceți referire la mine personal în emisiunea dumneavoastră cu apelativele „drăguțul de Smeathie“ și „cel mai bun manager de bancă din lume“. Deși, evident, îmi face plăcere că aveți această impresie despre mine, superiorii mei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
total. Îmi îngrop fața fierbinte în mâini și sper că Michael Ellis se va retrage discret și mă va lăsa singură. În loc de asta, simt o mână pe mâna mea și o batistă strecurându‑mi‑se între degete. Îmi șterg fața recunoscătoare cu bumbacul rece și, în cele din urmă, îmi ridic capul. — Mersi, zic cu un nod în gât. Îmi cer scuze. — N‑ai pentru ce, spune Michael calm. Și eu aș fi făcut la fel. — Da, sigur, îngaim. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
talentului. Cu toate astea, din pură coincidență, ne‑am evaluat recent toți colaboratorii regulați. În urma unei discuții, am hotărât să renunțăm pentru o vreme la rubrica ta. Trebuie să subliniez că aceasta este o măsură temporară. Totuși, ți‑am fi recunoscători dacă ne‑ai returna permisul de intrare în East‑West TV, însoțindu‑l și de procesul verbal de predare atașat pe care te rog să‑l semnezi. Munca pe care ai prestat‑o pentru noi a fost foarte apreciată (firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iată‑l aici, în carne și oase, în River Room din hotelul Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn unui chelner. — Gin tonic pentru doamna, vă rog. Ridică din sprâncene către mine. Corect? — Da, te rog. Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci, zice, în timp ce chelnerul îmi aduce băutura. S‑au întâmplat destul de multe de când am vorbit ultima oară. Ridică paharul. Noroc. — Noroc. Iau o înghițitură. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m‑am hotărât să văd dacă are vreo bază. — E foarte bine, zic, uitându‑mă la fața de masă. — Adevărul e că tu ești cea care i‑ai salvat compania, zice Michael cu blândețe. Ar trebui să‑ți fie foarte recunoscător. Nu crezi că ar trebui să știe? Nu. Îmi trag umerii în față. O să creadă că... o să creadă că... Mă opresc. Nu‑mi vine să cred că Luke e în oraș de trei zile și încă nu m‑a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ți‑l prezint pe Caspar, amicul meu de la Christie’s. — Bună! zic, întocându‑mă spre un tip cu păr blond vâlvoi, cămașă albastră și un enorm inel de aur cu sigiliu. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor! Îți sunt foarte recunoscătoare. — N‑ai pentru ce, zice Caspar. Acum, m‑am uitat pe catalog și totul mi se pare destul de limpede. Ai și o listă cu articole de rezervă? — Nu, zic imediat. Fără rezerve. Vând totul. — Bine, îmi surâde el. Păi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și încerc să mă gândesc la toate motivele întemeiate pentru care fac așa ceva. Câteva clipe mai târziu, Suze apare lângă mine. — Ești OK? zice și îmi întinde un pahar de vin. Uite. Cred că ți‑ar prinde bine. — Mersi, zic recunoscătoare și iau o înghițitură mare. Sunt bine, serios. Doar... că tocmai am avut o revelație. Mi‑am dat seama ce fac. — Bex... Se oprește și își freacă fața, stângace. Bex, poți oricând să te răzgândești. Poți să nu mai pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
departamentului, intră și îmi zâmbește. — Ce faci? — Bine, zic. Foarte bine. Ceea ce e adevărat. Însă, chiar dacă n‑ar fi - chiar dacă aș avea cea mai oribilă zi din viața mea - nu i‑aș spune niciodată așa ceva Christinei. Îi sunt atât de recunoscătoare pentru că și‑a amintit de mine. Pentru că mi‑a dat o șansă. Nici acum nu‑mi vine să cred ce drăguță a fost cu mine când am sunat‑o cu inima îndoită, pe neașteptate. I‑am amintit că ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama a dibuit pana pe aici. Să-i fii recunoscător pentru aceste mici favoruri. ― O să fiu recunoscător, răspunse Brett. O să-mi arăt recunoștința când vom fi departe de planeta asta și deja în hipersomn. ― Nu te mai gândi la Kane. (Apăsă pe cele două butoane, înjură printre dinți.) Nici aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama a dibuit pana pe aici. Să-i fii recunoscător pentru aceste mici favoruri. ― O să fiu recunoscător, răspunse Brett. O să-mi arăt recunoștința când vom fi departe de planeta asta și deja în hipersomn. ― Nu te mai gândi la Kane. (Apăsă pe cele două butoane, înjură printre dinți.) Nici aici, încearcă pe următorul, Brett. ― Just. Se deplasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]