21,673 matches
-
câteva categorii de izvoare: acte ale cancelariei regești ungare, începând din 1331, contemporane cu evenimentele sau acte de adeverire ale unor capitluri (Alba Iulia, 1331) și opere narative, cronica lui Petru de Duisburg și, mai ales, "Cronica pictată de la Viena", redactată sub Ludovic I. Regele angevin nu urmărește, prin această campanie, o cucerire propriu-zisă a teritoriului Țării Românești, ci doar un act de supunere a lui Basarab față de suzeranul său. El evocă un tribut, plătit anterior, de voievozii români Coroanei ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă, redactată în limba poloneză, pe baza analelor interne, spune: "Cu voia lui Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe care l-a ucis pe acel râu, Moldova. I-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ziarului „Calendarul”, în intenția de a proba opiniei publice nevinovăția directorului său. La fel, „mărturisirile” făcute în 1932 studenților la Facultatea de Litere constituiau nu doar expresia unui crez artistic, ci și o evocare a anilor copilăriei. Toate anticipează memoriile redactate între anii 1944 și 1947. Primul volum, Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
CULTURA, revistă apărută la Constanța bilunar, între 1 februarie 1905 și 1 februarie 1906. Este redactată de cercul literar Cultura din Constanța, având ca președinte pe C.P. Demetrescu, iar ca vicepreședinte pe Marius Bunescu. Cu un program vag poporanist (totuși e concepută o copertă în stil art nouveau), fundamentat pe un ideal clasic („călăuziți de ideea
CULTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286577_a_287906]
-
sunt prezenți Cezar Petrescu și Mihail Sadoveanu (traduși în germană de Hortense Mateescu-Cisek), este inclusă și o scriere a lui I. L. Caragiale (La hanul lui Mânjoală, transpusă în limba maghiară de Iankovsky Dénes). Recenziile și cronicile culturale de la rubrica „Chronique”, redactată în franceză, sunt semnate de Valeriu Bologa, Luca Moga (pseudonim al lui Lucian Blaga), Valeriu Pușcariu. În fiecare din cele patru numere editate există o „Bibliografie” care semnalează apariții recente de reviste și cărți de cultură. De remarcat și bogatul
CULTURA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286579_a_287908]
-
CURENTUL ROMÂNESC (CORRIENTE RUMÂNO), revista apărută la Buenos Aires între 24 iulie 1949 și martie 1950 lunar în primul an, bilunar sau trimestrial în cel de-al doilea. Director: Dem. Dumbrăveanu; redactor: Vasile Posderca. Este redactată în limba română și spaniolă. Articolul-program, formulat în spiritul unui apel adresat românilor din exil (Români!), indică echidistanta față de grupările și partidele politice. Sunt enunțate, tot aici, intențiile și scopul editării C.r.: „Vrem să dăm ziarului nostru o notă
CURENTUL ROMANESC (CORRIENTE RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286589_a_287918]
-
revistă apărută săptămânal (cu mici dereglări) la București, între 12 martie 1939 și 1 aprilie 1944 (color). Redactor: Marin Iorda. Numărul 46-50 îl menționează ca redactor pe Mihail Cruceanu, iar în ultima perioadă nu mai este precizată conducerea publicației. Articolul-program, redactat de Marin Iorda, Către toți cititorii, afirmă: „Revista aceasta este menită să fie prietenul nedespărțit al tuturor copiilor din țară.” Interesul ei documentar rezidă în faptul că a tipărit foarte multe benzi desenate. Chiar din primul număr, Sidonia Drăgușanu publică
CURENTUL PENTRU COPII SI TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286588_a_287917]
-
, publicație apărută la Cluj, bilunar, din aprilie 1922 până în mai 1923, în limbile română și maghiară. Director: Leonard Paukerow. Partea maghiară, cu titlul „A Kulisza”, este redactată de Emerich Kadar. La rubrica „Anchetele culiselor”, interesantă este ancheta intitulată Problema traducerilor (1923), cu privire la „dificultăți și avantaje sociale, politice și artistice” ale traducerii operei lui I. L. Caragiale în limba maghiară. Sunt consemnate părerile unor scriitori referitoare la oportunitatea transpunerii
CULISELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286571_a_287900]
-
, publicație apărută la București, lunar, la sfârșitul anului 1836 și la începutul lui 1837. Trei numere s-au păstrat din această revistă, deși, după unele mărturii, s-ar fi tipărit și al patrulea. Este editată și redactată de Cezar Bolliac, cu sprijinul prietenului său C. Gh. Filipescu. Într-o scrisoare din 15 octombrie 1836, adresată lui C. Negruzzi, I. Heliade- Rădulescu anunța apariția iminentă a revistei. La începutul aceluiași an (25 ianuarie 1836), Bolliac îi scrisese și
CURIOSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286604_a_287933]
-
CURIERUL ROMÂN, publicație apărută la Paris, bilunar, între 1 mai și august 1948. Este prima revistă redactată în limba română pe care exilul intelectual românesc anticomunist din Franța a făcut-o să apară. Cuprinzând în medie 24 pagini șapirografiate, de dimensiunile unui caiet comercial, fiecare număr are sumarul extrem de riguros structurat. Se rezervă un spațiu larg știrilor
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
săptămânal sau, în unele perioade, de două, trei și chiar de patru ori pe săptămână. C.r. (cu unele variații de titlu: „Curierul românesc”, „Curier românesc”, „Curierul român”) a fost primul periodic românesc cu o apariție de lungă durată. Era redactat și, în bună parte, scris de Heliade. Printre redactorii vremelnici ai gazetei figurează C. Bălăcescu, A. Popovici, I. D. Negulici. Ultimul a îndeplinit (octombrie 1845 - decembrie 1846) și funcția de redactor principal, în lipsa lui Heliade, plecat în străinătate. Datorită inițiatorului și
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
eseuri de istorie a religiilor cu trimitere la teme românești, creații de literatură propriu-zise, unele scrise în românește (între care Invazia zorabilor în Jormania, Jormania Liberă, remarcabilă oglindă în planul ficțiunii a lui decembrie 1989, romanul științifico-fantastic Hesperus, alegorie filosofică redactată în 1981-1982); ansamblul de scrieri politice și cultural-politice publicate între 1974 și 1991 și reunite în 1999 în volumul Păcatul împotriva spiritului. Începând din martie 1986 și până la asasinarea sa, C. va funcționa ca profesor - mai întâi cu statut de
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
fără menajamente stârnind, pe de o parte, proteste, pe de altă parte, amenințări directe adresate lui, colaborarea începută la sfârșitul lui 1989 se va încheia un an mai târziu. Între ultimele texte apărute este și amplul eseu Bilanțul unei ere-lumină, redactat în 1982, dar publicat abia în 1991, în revista „Agora”. Eseul a provocat multe discuții în țară, fiind considerată scandaloasă negarea categorică a unei „direcții sau a unui punct de referință” în cultura română postbelică. „Ca și socialismul - afirma C.
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
aproape” negații este acea „speranță mesianică”, invocată ca aparținând marii tradiții românești, la care autorul, într-un anume sens, subscria și care îi hrănea și îi justifica furia rece. Între ultimele lui scrieri se numără o serie de povestiri fantastice, redactate în cea mai mare parte în franceză (manuscrisul romanului-mozaic Le Rouleau diaphane datează din 1986), în italiană sau, în colaborare cu logodnica sa, Hilary Wiesner, în engleză, publicate între 1988 și 1991, fie în reviste, fie în volumul La collezione
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
, gazetă literară și politică apărută la Iași între 9 martie și 19 iunie 1861. Partea literară era redactată, după toate probabilitățile, de V. A. Urechia. Într-un articol nesemnat, intitulat Dacia, se expune programul literar al gazetei, pus în relație cu programul politic. Ideea centrală este aceea că lupta pentru impunerea unei limbi literare și a unei literaturi
DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
DÂMBOVIȚA, revistă literară din care a apărut un singur număr la București, la 22 martie 1870. D. Bolintineanu încerca, redactând și editând acest periodic, care trebuia să inaugureze o nouă serie a gazetei „Dâmbovița”, să-și creeze un mijloc de acțiune publicistică și literară. Nu izbutește însă, nu numai fiindcă îi lipseau fondurile necesare, ci și pentru că se schimbaseră condițiile
DAMBOVIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286659_a_287988]
-
și al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, deținând și funcția de consilier la Inspectoratul pentru Cultură. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1990), este și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România; de asemenea, membru al Societății Române de Haiku. Redactează și editează revista de poezie haiku „Orion” (din 1994), fondează Școala de poezie tanka și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui C., multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind una din victime) și are câteodată - în atacurile împotriva lui Maiorescu, de pildă - impulsivități în exces. Redactate cu scrupulul său stilistic absolut, scrisorile întregesc imaginea omului și a scriitorului. Contribuția sa la crearea unei literaturi urbane s-a exercitat pe calea negativă a ironiei; dar Caragiale este singurul creator al nostru care a lăsat mai multe tipuri
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
CONCORDIA, gazetă politică și literară bisăptămânală, apărută la Pesta între 3 august 1861 și 25 decembrie 1870. Până la 3 ianuarie 1863, a fost redactată de Sigismund V. Pop, care, de la această dată, în calitate de proprietar al periodicului, îi transferă sarcina de „redactor răspunzător” lui Al. Roman, profesor de limba și literatura română la Universitatea din Budapesta. Divergențe de natură politică, privitoare la orientarea gazetei, îl
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
Maiorescu și Iacob Negruzzi. Spațiul cel mai întins este ocupat în C. de rezumatul discuțiilor contradictorii purtate de „vechi” și „noi” în jurul tipului ideal de deputat, purtătorii de cuvânt ai tinerilor fiind Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi. Acesta din urmă redacta și un spiritual foileton intitulat uneori Observații de pe Bahlui, semnat cu pseudonimul Bahluiceanu. Câteva articole sunt dedicate teatrului, plecându-se de la situația celui din Iași, caracterizată, în ansamblul ei, ca nesatisfăcătoare. Concluziile îmbrățișează întreaga viață spirituală ieșeană, fiind de un
CONSTITUŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286388_a_287717]
-
cu poetul George Boldea). După bacalaureat (Sibiu, 1924) urmează studiile universitare la București, la Litere și la Filosofie, dar și la Drept (destul de repede părăsite). Doctor în litere, funcționează ca profesor și inspector școlar, la Câmpina și la București. A redactat manuale școlare de limba și literatura română și de educație morală și a alcătuit antologii de „lecturi morale”. Debutează cu versuri în „Foaia tinerimii” (1921). Colaborează cu poezii, traduceri (mai ales din Baudelaire), note și eseuri critice, cronici literare și
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
articolele sale de aici sunt scrise cu nerv, cu un anume aplomb și vădesc dorința de a-și spune părerea despre cele mai acute probleme ale contemporaneității. Se va impune cu adevărat în 1927, anul în care va începe să redacteze pagina culturală a ziarului „Politica” (unde semna și Radu Veniamin), nu atât datorită comentariilor cronicilor sale, cât inițierii anchetei privind specificul național. La începutul lui 1929, după ce preia pagina culturală a ziarului „Ultima oră”, C. poartă o polemică vehementă cu
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
de sonete din toate veacurile” și o alta a poeziei ladine. A fost membru fondator și secretar al cercului cultural „Thesis” din Sibiu. Între 1932 și 1934 scoate „Ausonia”, subintitulată „Caiete trimestriale de poezie italiană” (Focșani și Sibiu), în 1934 redactează „Sibiul literar”, un timp este redactor la „Provincia literară” (Sibiu, 1932-1934, unde ține și cronica literară), la o revistă „italo-elenică”, „Olimpo” (1937-1938), și colaborează cu traduceri din poezia românească la „Termini” din Fiume. C. a debutat cu transpuneri din versurile
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
de pretențios și de fluid, C. dă una dintre cele mai bune sinteze de acest gen înfăptuite de cercetătorii români. Cartea este comparabilă, de altfel, chiar cu cele ale unor americani, pionieri și „legislatori” în materie de teoretizare a postmodernismului. Redactat în stilul universitar american, cu recurs masiv la o bibliografie amplă, cu exemple și citate numeroase, cu afirmații dense și lapidare totodată, studiul evită ipotezele și conjecturile hazardate, nicidecum însă enunțarea explicită, chiar dacă prudentă, a punctului de vedere personal. Volumul
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]