3,846 matches
-
angajament, deoarece echipele gazdă se dăruiesc mult mai mult. Trebuie să vedem cum facem ca, până la sfârșitul turului, să recuperăm punctele atât de importante pierdute la Baia Mare.” Referitor la acuzele aduse arbitrilor de Otto Heel, antrenorul principal al Științei a replicat: “Poate ochiul dumnealui e mai avizat, eu rămân la părerea că apărarea noastră mult mai dârză i-a dat de furcă, dar nu vreau să comentez arbitrajul fiindcă n-am făcut-o niciodată.” 181 9 SEPTEMBRIE Știința II MD Bacău
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pus latul strâmb din 6 metri, irosind o ocazie uriașă. Patru minute mai târziu, Codreanu a șutat frumos, în diagonală, de la 20 de metri lateral stânga, mingea a lovit bara și a intrat în poartă. În minutul 12, oaspeții au replicat tăios, dar Stamatin a deturnat în corner bomba lui Usturoi, de la 22 de metri. S-a făcut 20 în minutul 32, când un șut-centrare al lui Mihălăchioae a ajuns la Boghian, care a marcat cu un șut sec din mijlocul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
energie primară, În cele din urmă solară, În substanță organică reducătoare, adică producătorii, și heterotrofele care, utilizând această substanță, generează energia de care au nevoie, adică consumatorii, eliberând produșii anorganici oxidați de care au nevoie autotrofele. Cititorul atent ar putea replica acum că am omis ceea ce Îndeobște se consideră ca un al treilea segment al biocenozei, anume descompunătorii. De fapt aceștia, care consumă substanța organică redusă, produsă de autotrofe, dar neoxidată În totalitate de către consumatori, adică rezidiile și corpurile organismelor moarte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
povară. Fiecare kilometru de râu sănătos e o stație de epurare, iar ceea ce ajunge de la el, ca aluviuni, În Deltă e solul curat, produs de biocenoza luncii și pe care apa râului Îl sapă și cară. Mi s’ar putea replica că putem construi stații de epurare. Perfect. Numai că viețuitoarele lucrează conștiincios, iar omul face prea adesea erori, vrute și nevrute. Mai mult, căci epurarea cere multă energie, plantele folosesc energia nepoluantă a Soarelui, iar omul una produsă undeva, evident poluând, chiar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
conștientizare a celui care învață este oferit mai ales de istorie și literatură, de arte plastice, muzică, dans și teatru. Studierea disciplinelor umaniste oferă tinerilor posibilitatea "întîlnirii", adică a unui contact spiritual cu marile personalități ale culturii. S-ar putea replica filosofilor că o astfel de întîlnire are loc în mod curent în procesul instruirii, că ideea deci nu conține nimic nou. Pentru adepții acestei filosofii, "întîlnirea" este diferită de instrucție; aceasta din urmă are un caracter continuu și doar pregătește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om chinuit de singurătate (soția lui era plecată undeva departe și el nu putea suporta singurătatea). La care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană niște formulare importante și urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem cu desăvârșire amănuntul acesta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Alexandru Ipsilanti (1774-1782). În 1780 a fost emis un cod de legi. În 1741, Constantin Mavrocordat a fost transferat în Moldova, fiind înlocuit în Valahia de Mihai Racoviță (1741-1744), care a reintrodus vechile metode de crîncenă exploatare fiscală. Țăranii au replicat prompt prin reluarea emigrației în masă de pe pămînturile lor. Fiind afectat venitul, Poarta l-a numit din nou pe Mavrocordat pentru patru ani (1744-1748). În perioada aceasta au fost introduse măsurile reformei sociale, statul intervenind direct în delicata chestiune a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
văzut cum masacrarea musulmanilor s-a numărat printre primele acțiuni ale insurgenților creștini. Aceste atrocități erau adesea îndreptate nu împotriva persoanelor individuale sau a oficialilor vinovați de fapte crude sau nedrepte, ci a civililor lipsiți de apărare. Autoritățile otomane au replicat prin represalii și mai dure, cu toate că Porții îi venea greu să facă față rebeliunii creștinilor neavînd la dispoziție o armată regulată. Guvernul nu avea sub control o forță polițienească adecvată la nivel local în nici o parte a imperiului. El nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
revină. Slăbise aproape 25 de kilograme și albise complet. Am fost la el, dar la poartă am dat peste un cerber feminin cu mandibulă de buldog, cu care nu se putea negocia. Cine vă pune să vă îmbolnăviți? mi-a replicat, orice s-ar spune, destul de cinic. O mică atenție, o bancnotă bine plasată, mi-a permis în cele din urmă să intru. L-am găsit pe unchi-miu întins într-un pat din care nu se ridicase probabil de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dacă vrea să mă dea în judecată, chiar îl rog, ar fi o publicitate nesperată pentru cartea mea. Facem banii jumi-juma, i-am zis supralicitând aberația momentului. - Bă, tu ai greșit că ai dat nume! Nnu știam ce să-i replic. Au fost oameni care s-au recunoscut, dar, oricum, se știau toate chestiile alea dinainte. Și nu erau chestii de budoar, n-am intrat în dormitor. - Da, bă, dar tu ai scris! Știi că taică-miu a vrut să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul se finaliza cu semnul crucii, la noi cei mici trebuia să ne poarte mânuțele așa cum se cuvenea și cum cerea rânduiala creștină, dar o făcea cu atâta răbdare, evlavie și responsabilitate încât, uneori replica: Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut în viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi. Ai noștri toți au răzbătut doar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ce dracu’, asta, ca să epateze lumea, și-a pus acolo un bri liant să strălucească? Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion și Stroe Lupescu m-a Întrebat tare: Ce, mă, tâlharule, te uiți la locul sfânt? I-am replicat imediat: Sfânt, de ce? Fiindcă a fost pelerinaj acolo? Asistența a izbucnit În hohote de râs. A doua zi știa tot orașul. Într-o zi, când l-am Întâlnit, Beldie m-a Întrebat: Cum, mă, ai spus tu asta? Da, e
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
făcându-le cererea. Entuziasmată, Maria Pop a zis: Vă mulțumesc domnule prim-ministru. Dacă aș fi mai Înaltă, v-aș săruta! Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își reîncarcă bateriile în contact cu vizaviul ocazional, își face plinul servindu-se de persoane fără nici un amestec în toate astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața ei dinainte pe care a cărat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
anume le cer, am și apucat să rostesc câteva propoziții la rând. Drept care, la ieșire, sunt complimentată cu fraza: „Da’ să știți că germana o vorbiți binișor“. Nu-mi cade bine observația asta, dar nici nu văd ce-aș putea replica. Îmi simt inima bătându-mi până în urechi și caut să mă strecor atât de discret și de iute afară în stradă încât, ajunsă la ușă, fac totul anapoda și atrag atenția asupra mea: când ușa trebuie împinsă, trag de ea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu biscuiți petit beurre, discutam despre muzică etc. Fără a mai vorbi că era un martor privilegiat al secolului ce tocmai trecuse! Îmi amintesc că am întrebat-o odată cum era percepută personalitatea lui Hitler în Elveția în timpul războiului. A replicat vizibil agasată: Ne me parlez pas de ce gars! (Nu-mi vorbiți de acest băiat), ca și cum faptele s-ar fi întâmplat ieri. De Crăciun, în bună tradiție burgheză, Madame Cuendet îmi face cadou un plic cu 300 de franci elvețieni, preț
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeți și comici din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sticla, o deșurubă dintr-o privire și trase un gât puternic; apoi mă categorisi nici blajin, nici vehement, fără semn de întrebare sau de exclamație: - Tî... toi, tu es juif... Poate că a fost a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit pe coridor și am stat la o fereastră, urmărind cum se întunecă stepa ucraineană, trepidam din toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
toate părțile de vecini, silniciile la care a fost supusă populația românească n-au mai cunoscut limite. Și când o delegație română s-a plâns primului ministru Teleki de amploarea masacrelor de la Ip și Trăznea despre cele întâmplate, acesta a replicat cinic : «nu se poate nuntă fără junghiere». Despre toate acestea ne informează eruditul istoric Florin Constantiniu în recenta sa lucrare «O istorie sinceră a poporului român» ed. a II-a revizuită și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1999. De aceea la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
națiune de sine stătătoare pe temeiul libertății egale. Sa mai cerut atunci acolo, o viață omenească pentru mulțimile oprimate, drepturi naționale pentru întregul popor român și unirea poltică într-un singur stat a întregii națiuni române. George Barițiu a mai replicat atunci la lozinca nobilimii maghiare «uniune sau moarte» cu o alta plină de semnificație: «soarta națiunii române se va hotărî în București sau în Iași, iar nu la Cluj, nici în Blaj, nici în Buda». Un număr însemnat, poate cel
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca asta, la volanul unei mașini țepene și ascul tînd un hard supărat, nu mi-ar mai păsa că mor“. I-am replicat cu superioritate, spunîndu-i că nu e nevoie de astfel de stimuli exteriori și că e de ajuns să asculți „hardul“ interior („hard“ este, desigur, muzica hard-rock). Am fost mîndru de replica mea și am notat-o conștiincios în jurnalul pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca pe unul din cele mai prețioase bunuri ale existenței. Care adevăr? m-ar putea întreba cineva. Adevărul meu, desigur; care altul? Adevărul creat de mine, de mintea mea, de simțurile mele. Așa de puțin lucru? mi s-ar putea replica. Firește; așa de puțin; sau, dacă nu par paradoxal, așa de mult. Căci în viața socială, în relațiile dintre oameni, problema adevărului e o problemă de morală. Adevărul e sinceritatea. Câteva cuvinte încă despre intențiunile mele și despre diversele preocupări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e teamă să-mi aduc aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și mîinile mele tînjesc să atingă fericirea, cînd inima mea vrea să ia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
afirma cu un cinematograf cât mai personal, rupt de clișeele impuse, acești regizori au căzut cu voioșie în extrema cealaltă, luînd drept gramatică (replicabilă) ceea ce nu era, în fond, decât un stil (nereplicabil sau, în orice caz, nerecomandat să fie replicat !). Și totuși, au existat și excepții : Adela lui Mircea Veroiu, după romanul lui Ibrăileanu realizat în 1985 , este un exemplu fericit de lirism bine controlat, ce transpune intimitatea pudică a poveștii într-un stil perfect adecvat subiectului. în acest caz
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în legătură cu Livia? o întreb. Da, îmi răspunde prompt. Doamnă, regret, dar nu mă interesează! Livia e o fată frumoasă și, într-un oraș de provincie, ca Valea Brândușelor, e imposibil să nu fie bîrfită. Într-un oraș de provincie, îmi replică doamna Pascu, se știe totul. Nu mă interesează! Dealtfel nu pot să cred prea multe din cele ce mi-ați spune. Știu că majoritatea e bîrfă. Cum vrei, Mihai. Noi te-așteptăm. Mormăi un "săru' mîna" și închid. Sar de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]