KorAP: Find »[drukola/base=română & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...247 >

6,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

schimb, în multe situații cu inversiune, verbul însuși este focalizat, un fapt empiric care trebuie rezolvat într-o analiză coerentă. În §2 supra, am arătat că structura funcțională propusă pentru româna modernă în capitolul anterior se poate extinde și la româna veche, iar diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă rezultă din opțiunile diferite de deplasare a constituenților în proiecția verbală extinsă. Structura funcțională propusă pentru domeniul CP și porțiunea superioară a domeniului IP este următoarea (ignorăm, pentru această reprezentare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul însuși este focalizat, un fapt empiric care trebuie rezolvat într-o analiză coerentă. În §2 supra, am arătat că structura funcțională propusă pentru româna modernă în capitolul anterior se poate extinde și la româna veche, iar diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă rezultă din opțiunile diferite de deplasare a constituenților în proiecția verbală extinsă. Structura funcțională propusă pentru domeniul CP și porțiunea superioară a domeniului IP este următoarea (ignorăm, pentru această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
focalizat, un fapt empiric care trebuie rezolvat într-o analiză coerentă. În §2 supra, am arătat că structura funcțională propusă pentru româna modernă în capitolul anterior se poate extinde și la româna veche, iar diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă rezultă din opțiunile diferite de deplasare a constituenților în proiecția verbală extinsă. Structura funcțională propusă pentru domeniul CP și porțiunea superioară a domeniului IP este următoarea (ignorăm, pentru această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de topic TOPP din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ainte de vreame a munci noi? (CC1.1567: 65v) FOCP qp FOC0 FINP [ufocus] qp VP FINP 4 qp venit FIN0 MOODP qp ACORD MOOD0 TP | qp ai tVP .... Strategia alternativă (care, de fapt, s-a păstrat în trecerea la româna modernă) de verificare a trăsăturii [uFocus] prin ACORD la distanță este atestată, fiind tipică propozițiilor interogative totale nonnegative (108). De altfel, în propozițiile interogative totale negative (atât din româna veche (107), cât și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Strategia alternativă (care, de fapt, s-a păstrat în trecerea la româna modernă) de verificare a trăsăturii [uFocus] prin ACORD la distanță este atestată, fiind tipică propozițiilor interogative totale nonnegative (108). De altfel, în propozițiile interogative totale negative (atât din româna veche (107), cât și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se face tot prin ACORD la distanță, sub ipoteza că negația nu se deplasează ea însăși la FOCP, ci rămâne in situ39; nu este însă clar dacă în această situație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a păstrat în trecerea la româna modernă) de verificare a trăsăturii [uFocus] prin ACORD la distanță este atestată, fiind tipică propozițiilor interogative totale nonnegative (108). De altfel, în propozițiile interogative totale negative (atât din româna veche (107), cât și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se face tot prin ACORD la distanță, sub ipoteza că negația nu se deplasează ea însăși la FOCP, ci rămâne in situ39; nu este însă clar dacă în această situație negația însăși sau verbul verifică trăsătura

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp VP FIN' 4 qp FIN0 IP {PERSP > MOODP ...} (109) Până când răbda- voiu (110) cu adevărat cade i-să În concluzie, disocierea verificării trăsăturii de focus de deplasarea sintactică explică în mod satisfăcător datele din româna veche, surprizând și relația dintre focalizare și inversiune, dar explicând și coocurența inversiunii cu constituenți focalizați în periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
am avut în vedere în primul rând poziția auxiliarelor pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. După cum s-a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propozițiile subordonate. Cu excepția FT.1571-5 (text foarte scurt, de aproximativ 1700 de cuvinte), care nu prezintă nicio inversiune V-(CL-)AUX în propoziție subordonată (deși prezintă inversiuni în propoziție principală și în contexte ambigue), toate textele din prima perioadă a românei vechi (1500-10/1521 - 1640) și un text din a doua perioadă a românei vechi, NT.1648, prezintă un număr mai mare sau mai mic de inversiuni în propozițiile subordonate sau în structuri ambigue, pe când textele examinate de după 1650 nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care nu prezintă nicio inversiune V-(CL-)AUX în propoziție subordonată (deși prezintă inversiuni în propoziție principală și în contexte ambigue), toate textele din prima perioadă a românei vechi (1500-10/1521 - 1640) și un text din a doua perioadă a românei vechi, NT.1648, prezintă un număr mai mare sau mai mic de inversiuni în propozițiile subordonate sau în structuri ambigue, pe când textele examinate de după 1650 nu mai prezintă inversiuni în aceste contexte (doar în primele 100 de pagini din DDL

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de după 1650 nu mai prezintă inversiuni în aceste contexte (doar în primele 100 de pagini din DDL.1679 am înregistrat o inversiune într-o structură ambiguă). Se poate deci formula observația că inversiunea în propozițiile subordonate caracterizează prima perioadă a românei vechi; inversiunea în subordonate se elimină treptat în cursul limbii vechi, după cum și inversiunea în general se elimină (cu unele excepții) în trecerea de la româna veche la româna modernă. 3.2.2.2.3 Concluzii Atât analiza calitativă, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ambiguă). Se poate deci formula observația că inversiunea în propozițiile subordonate caracterizează prima perioadă a românei vechi; inversiunea în subordonate se elimină treptat în cursul limbii vechi, după cum și inversiunea în general se elimină (cu unele excepții) în trecerea de la româna veche la româna modernă. 3.2.2.2.3 Concluzii Atât analiza calitativă, cât și cea cantitativă au scos în evidență asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate privitoare la distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deci formula observația că inversiunea în propozițiile subordonate caracterizează prima perioadă a românei vechi; inversiunea în subordonate se elimină treptat în cursul limbii vechi, după cum și inversiunea în general se elimină (cu unele excepții) în trecerea de la româna veche la româna modernă. 3.2.2.2.3 Concluzii Atât analiza calitativă, cât și cea cantitativă au scos în evidență asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate privitoare la distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate un diagnostic sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propozițiile subordonate privitoare la distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate un diagnostic sintactic relevant pentru includerea limbilor romanice vechi în categoria de limbi cu o gramatică V2 relaxată, concluzie care se poate extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-(CL-)AUX în textele de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia între două perioade ale românei vechi (v. Timotin 2016

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate un diagnostic sintactic relevant pentru includerea limbilor romanice vechi în categoria de limbi cu o gramatică V2 relaxată, concluzie care se poate extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-(CL-)AUX în textele de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia între două perioade ale românei vechi (v. Timotin 2016 și bibliografia) și din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
relevant pentru includerea limbilor romanice vechi în categoria de limbi cu o gramatică V2 relaxată, concluzie care se poate extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-(CL-)AUX în textele de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia între două perioade ale românei vechi (v. Timotin 2016 și bibliografia) și din perspectivă sintactică. 3.2.2.3 Domeniul preverbal (periferia stângă) în propozițiile V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-(CL-)AUX în textele de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia între două perioade ale românei vechi (v. Timotin 2016 și bibliografia) și din perspectivă sintactică. 3.2.2.3 Domeniul preverbal (periferia stângă) în propozițiile V2 O altă caracteristică a fazei V2 a limbilor romanice vechi este "flexibilitatea" domeniului preverbal (v. §3.1.3 supra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-C constituentul preverbal / unul dintre constituenții preverbali nu este neapărat subiectul. În diferite puncte din secțiunile anterioare am mai menționat aceste caracteristici, subliniindu-le importanța, drept care secțiunea de față doar le ilustrează pe scurt, cu scopul prezentării comparate sistematice a românei prin raportare la alte faze vechi ale limbilor romanice, discutate în §3.1 supra. În legătură cu aceasta, vom pune în valoare periferia stângă a propoziției românei vechi și pentru derivarea structurilor cu verb plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
drept care secțiunea de față doar le ilustrează pe scurt, cu scopul prezentării comparate sistematice a românei prin raportare la alte faze vechi ale limbilor romanice, discutate în §3.1 supra. În legătură cu aceasta, vom pune în valoare periferia stângă a propoziției românei vechi și pentru derivarea structurilor cu verb plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată prin exemple precum cele din (116), arată că în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și flexibilă și în propozițiile cu gramatică V-la-I (120); coroborând această caracteristică și cu apariția relativ frecventă a structurilor V1 cu inversiune 41 (e.g. (121)) (v. §3.2.2.5 infra), putem conchide că deplasarea verbului la C, manifestată în româna veche prin inversiune, nu este legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o serie de date care scot în relief natura flexibilă și nespecializată periferiei stângi în propozițiile cu deplasare V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice vechi în faza lor V2 relaxată, astfel că acest diagnostic contribuie la caracterizarea inversiunilor românei vechi ca reprezentând o formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că plasarea finală a verbului rezultă din deplasarea masivă dependenților

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ne propunem să ilustrăm, printr-o analiză cantitativă, ponderea gramaticii V-la-C (interpretată aici ca manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice fazelor vechi ale limbilor romanice) în limba română veche prin comparație cu gramatica V-la-I, opțiunea generalizată în trecerea la româna modernă (deja dominantă în limba veche). Metodologie Deși și inversiunea formelor sintetice (i.e. structurile V-CL) diagnostichează tot o gramatică cu deplasare V-la-C, este posibil ca unele forme de encliză pronominală să derive din influența unui text/model străin asupra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vs gramatica V-la-C formele de condițional, întrucât constrângerile fonologice joacă un rol foarte important în inversiunea condiționalului. Dată fiind păstrarea condiționalului inversat în imprecații, unde verifică trăsătura [+directiv] proiectată în planul irrealis (v. §III.3.5) - context înregistrat și pentru româna veche -, luarea în considerație a condiționalului ar fi creat ambiguitate în discuția privitoare la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile anterioare, deplasarea la C în gramatica V2 romanică veche este în primul rând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
perifrastice de tipul celor analizate (20 în LC.~1650 și 32 în Fiz.1693) diminuează într-o oarecare măsură caracterul spectaculos al proporției inversiunii în aceste două texte. Relevanța analizei statistice. Rezultate de reținut • gramatica V2 este opțiunea reziduală în româna veche, iar gramatica V-la-I - generalizată în trecerea la faza modernă a românei și a celorlalte limbi romanice - este deja opțiunea dominantă din secolul al 16-lea • din perspectivă romanică, se cuvine să ne reamintim observațiile din Adams (1987: 202); Roberts

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Fiz.1693) diminuează într-o oarecare măsură caracterul spectaculos al proporției inversiunii în aceste două texte. Relevanța analizei statistice. Rezultate de reținut • gramatica V2 este opțiunea reziduală în româna veche, iar gramatica V-la-I - generalizată în trecerea la faza modernă a românei și a celorlalte limbi romanice - este deja opțiunea dominantă din secolul al 16-lea • din perspectivă romanică, se cuvine să ne reamintim observațiile din Adams (1987: 202); Roberts (1993: 199), prezentate în §II.1.1.1: în secolul al 16

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]