4,832 matches
-
Locurile cu concentrație mare de religii erau Kosovo cu 91% și Bosnia și Herțegovina cu 83.8%. Locurile cu o concentrație scăzută de religii erau Slovenia 65.4%, Șerbia cu 63.7%, si Croația cu 63.6%. Diferențele religioase dintre sârbii creștini ortodocși, croații catolici, bosniacii musulmani și ascensiunea naționalismului au contribuit la căderea Iugoslaviei în 1991 . La 7 aprilie 1963, statul și-a schimbat denumirea oficială în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar Tito a fost ales președinte pe viață. În
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
inter-iugoslav, care a fost dominat de clasă de guvernământ sârbă; și o diviziune pe timp de război a țării, cănd Italia fascista și Germania nazistă au dezintegrat statul și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
de război a țării, cănd Italia fascista și Germania nazistă au dezintegrat statul și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
cetățeni croați, care susțineau că Iugoslavia a rămas o hegemonie sârbă și au cerut ca puterea Șerbiei să fie redusă. Tito, care se născuse în Croația, era îngrijorat de stabilitatea țării și a răspuns într-un mod de a calma sârbii și croații, prin ordinul de arestare a protestatarilor croați, dar, în același timp, le-a îndeplinit câteva din cererile lor. În 1974, influența Șerbiei asupra țării fusese redusă semnificativ, întrucât au fost create două provincii autonome: Kosovo (pentru populația majoritar
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
dar, în același timp, le-a îndeplinit câteva din cererile lor. În 1974, influența Șerbiei asupra țării fusese redusă semnificativ, întrucât au fost create două provincii autonome: Kosovo (pentru populația majoritar albaneză) și Voivodina - pentru populația mixtă din nordul Șerbiei (sârbi, maghiari, croați, slovaci, români și ruteni). Aceste provincii autonome dețineau aceleași puteri de vot precum republicile, însă, spre deosebire de republici, acestea nu se puteau separă legal de Iugoslavia. Această concesiune a mulțumit Croația și Slovenia, dar în Șerbia și în noua
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
provincii autonome dețineau aceleași puteri de vot precum republicile, însă, spre deosebire de republici, acestea nu se puteau separă legal de Iugoslavia. Această concesiune a mulțumit Croația și Slovenia, dar în Șerbia și în noua provincie autonomă Kosovo, reacția a fost diferită. Sârbii au văzut nouă constituție că o concesie făcută croaților și albanezilor naționaliști. Etnicii albanezi din Kosovo au văzut crearea unei provincii autonome ca fiind o concesie nesemnificativă și au cerut ca provincia Kosovo să devină o republică constitutivă cu dreptul
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
obiectivul croaților pentru independență a dus la numeroase revolte ale comunităților sârbe din Croația, care încercau să se separe de republică croată. În 1986 Academia Sârbă de Stiinte și Arte a redactat un memorandum pentru a aborda problema în ceea ce privește situația sârbilor ca fiind cel mai mare grup etnic din Iugoslavia. Influență Șerbiei, cea mai mare republică iugoslavă că suprafață și populație, asupra provinciilor Kosovo și Voivodina a fost redusă de Constituția din 1974. Pentru că cele două provincii autonome au avut, de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
reprezentanții celor șase republici și celor două provincii autonome), uneori chiar au intrat în coaliție cu celelalte republici, astfel învingând votul Șerbiei. Impotenta politică din Șerbia a făcut posibil ca alte persoane să exercite presiuni asupra celor 2 milioane de sârbi (20% din totalul populației sârbe), care locuiau în afara Șerbiei. Slobodan Milosevici, liderul comunist sârb, a încercat să restabilească precedentă suveranitate a Șerbiei din 1974. Alte republici, în special Slovenia și Croația, au denunțat această mișcare că o renaștere a mării
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni. Ultimele sate românești din Crimeea au fost găsite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu au intrat decât marginal în cercetările etnologice făcute asupra așezărilor românești din răsăritul Nistrului în acei ani. Ca urmare a
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
Gavrilo Princip]] l-a asasinat pe Arhiducele [[Franz Ferdinand]], moștenitorul tronului Austro-Ungariei, faptă de care a fost făcut responsabil guvernul sârb. Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei cu niște condiții considerate mult prea umilitoare pentru a putea fi acceptate. Deși sârbii au fost de acord cu condițiile impuse, Austro-Ungaria a considerat răspunsul nesatisfăcător și și-a rechemat ambasadorul. Rusia, temându-se de o nouă umilire în Balcani, a sprijinit Serbia. Odată ce răspunsul sârbesc a fost respins, sistemul alianțelor a început să
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
reprezentat în Consiliul Mareșalilor așa cum o devedește Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Ordinului, magnații maghiari au încercat constant să limiteze influența cavalerilor nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic opozanții politicii sale personale. Problema de ordin militar al Ordinului era tensiunea între proporția pedestrașilor mercenari, alcătuită îndeosebi din oșteni saxoni, cehi, sârbi sau polonezi și nucleul arcașilor maghiari.
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
la 28 iunie, când a avut loc bătălia de la Velbužd între forțele țarului și cele sârbe sub comanda lui Ștefan Uroș. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorții bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor. Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungurești ca "„Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum”" (adică „voievodul nostru transalpin”). Această sintagmă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și asta pentru că atât Rusia, cât și aliații ei (Franța), nu doreau un război cu Austria și Germania. Lipsa de mijloace politice (un proces politic spre independență sau autodeterminare) sau militare (o intervenție a Rusiei și Franței în apărarea intereselor sârbilor bosniaci) care să răspundă aspirațiilor populației slave creștine a Bosniei, pare a fi lăsat acestora, ca unică opțiune de ripostă, terorismul: în data de 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei și moștenitor al tronului Austro-Ungariei, a fost asasinat
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
un stat multietnic în care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemți și unguri. La fel cum românii transilvăneni aflați sub opresiunea austo-ungară priveau cu speranță de ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din Bosnia, și din restul imperiului Austro-Ungar, priveau cu speranță spre frații lor din regatul independent al Serbiei. Există multe ipoteze care încearcă să explice ce, sau cine a fost vinovat de declanșarea Primului Război Mondial. Primele explicații, prelevate în deceniul 1920
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
1930, populația orașului Vicovu de Sus se ridică la 8552 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (91,9%), cu o minoritate de germani (2,95%), una de evrei (3,84%). Alte persoane s-au declarat: ruteni (5 persoane), ruși (2 persoane), sârbi\croați\sloveni (1 persoană), cehi\slovaci (2 persoane) și polonezi (12 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (91,92%), dar existau și romano-catolici (2,97%) și mozaici (3,91%). Alte persoane au declarat: evanghelici\luterani (24
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să foștii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mirza, Gheța și pe sârbul Gheorghe Rât. Primise sprijin și de la turci și tătari, cavaleria lui Cantemir Bei și corpuri de oaste conduse de Hussein-aga și Magyar-oglu-Pașa. Armata polona a fost înfrânta la Cornul lui Sas, unde Potocki cade prizonier și este întemnițat iar Constantin
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croati, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene. Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar mai poate fi găsit
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
au apărut rapid nume cu sonorități europene de est : polonezii Rafal Obinski, Andrzej Dudzinski, Zbigniwe Jujka, Alex Murawski, Andrezej Krajewski, Daniel Zakroczemski, Franciszek Starowieyski, Grzegorz Stanczyk, Steve Pietzsch, Wojciech Fangor, Lech Zahorski, Roman Cieslewicz, Mieczyslaw Wasilewski, Alex Gnidziejko, Ian Pollock, sârbii Mirco Ilic, Bill Vuksanovich și Predrag (Corax) Koraksic, croații Ed Soyka și Milan Trenc, cehii Darryl Zudek, Joseph Salima, Tomi Ungerer, Jan Sawka, Jiri Salamoun, Greg Spalenka și Peter Sis, ungurii Jeno Dallos, George Szabo (editorul revistei de umor "Witty
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
căreia a ucis 20.000 de turci și prinzând pe domnul instalat de turci i-ar fi scos ochii, apoi i-ar fi tăiat capul. Motivele respingerii unei asemenea informații sunt simple: la acea dată voievodul transilvan era prizonierul despotului sârb Gheorghe Branković, cât despre moartea lui Vlad Țepeș în acel an nu poate intra în discuție ca ipoteză. Tratativele ce au urmat au adus în prim plan un "illustris Radozla Waywoda Transalpinus", identificat cu Vladislav. Iancu a reușit, prin Tratatul
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Acesta era destinat a forma din catolicii și convertiții catolici din Răsăritul grecofon misionari și teologi pentru a susține unirea. În același spirit a fost înființat, de același papă, un an mai târziu (1576), „"Collegium Illyricum"”, pentru românii („valahii”) și sârbii din Iliria (Bosnia și Herțegovina de astăzi) și Dalmația (azi în Croația) iar după 8 ani ""Collegium Maroniticum"", pentru credincioșii de confesiune maronită (din Liban). În 1622 lucrarea acestor colegii, încă nu îndeajuns eficientă printre ortodocși, este completată de înființarea
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
Rácz Mihály, Serfözö Márton, Simon Ferencz, Szabó Tamás, Tóth György, Tóth Mátyás, Tövisháti András, Varga Mátyás, în total 49 de familii maghiare. Se pare însă că ar fi existat și câteva familii sârbești. Conform conscripției comitatense din acest an a sârbilor și românilor din oraș, "Rasciani et Valachi Gyulaiensis", au fost găsite 13 familii sârbești și două românești. Cele două nume românești includ un "Moldvan Andras" (Moldovan Andrei) și un anume "Joon" (Ion) fără nume de familie. Cele două familii nu
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
de reculegere și de creație, și amintește de dorința de a aduce aici manuscrise și cărți și, atunci când va veni momentul, de a fi înmormântat aici. În luna august se află la Rohia. Împreună cu familia vizitează localități din Maramureș: Budești, Sârbi, Călinești, Cornești, Fetești. Este inlcus în „Lexicon der Weltliteratur“ (Vol. I, Stuttgart), redactat de Gero von Wilpert.( Cf. „Secolul 20”, 1976, nr.4-5, p.64). În 1976 i se publică volumul „Imnele Transilvaniei“, la Editura „Cartea Românească“ (Bun de tipar
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Aceasta este o listă a războaielor civile care s-au întâmplat în lume. Datare: 1991-1996; 1992-1995 Tabere: sârbi vs bosniaci musulmani; croați vs bosniaci musulmani; Rezultat: medierea ONU pentru încetarea ostilităților; este prezentat Planul Vance-Owen, de pacificare pentru fosta Iugoslavie (2 ianuarie 1993); se ofereau garanții formale pentru unitatea Bosniei, prevazandu-se decuparea regiunii în 10 provincii: trei
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
Tabere: croați vs sârbi Rezultat: masacrarea de către ustași a peste 300.000 sirbi, la care se adaugă 70.000 evrei și 30.000 de rromi; după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, serviciile secrete americane au estimat că numărul sârbilor uciși se ridică la peste 750.000. Încetarea focului, în 1992, se produce pe fondul medierilor internaționale; Consiliul de Securitate al ONU decide trimiterea în Croația a unei forțe de menținere a păcii. Datare: 1916-1923; 1968-1969; 1970; 1972; 1974-1975; Tabere
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]