3,827 matches
-
cât, din beneficiile zeului. Prins în dansul lui, mai întâi eu și mai apoi personajele mele (aproape că nici nu mai erau parcă, ale lui Alexandru Ivasiuc), mă mulam pe trupul lui ca pe-o tulpină scorburoasă, dar trainică, de salcie bătrână, ca pe-o paradigmă la tot ce adusese vreodată teatrul. Umbra lui mă ajuta tot mai mult să ies din stereotipul deceniului opt; să înțeleg de ce e mai bine ca emisiunea la tvr alb-negru să se încheie la zece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o familie de animale frumoase cu coarne lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliță. 20. El își găsește hrana în munți, unde se joacă toate fiarele cîmpului. 21. Se culcă sub lotus în mijlocul trestiilor și mlaștinilor. 22. Desișul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară. 23. Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămîne liniștit. 24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu-miu cînd ne-ntorceam de la petreceri, de la tușa Sofica țamintirile toate aceste locuri populate cîndva de umbrele noastre acum fără spitalul Brâncovenesc fără vechea hală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe vremea asta, aveau loc Întotdeauna serbări În grădina parohială, de lîngă Trumpington Road; estrada improvizată pentru fanfară se reliefa pe fundalul cîmpiilor din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă legat de peisajul de cîmpie din Cambridgeshire: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se Închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde În fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...“ GÎndurile acestea Îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la asta, uneori. Annabelle Îl Însoți până la gară. Se Însera, era aproape ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina lui, semăna cu o sperietoare. Acum suntem amândoi În același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stimulând competiția frivolă dintre femei. Pe plajă vedeai rareori câte una Întinsă cuminte pe cearșaf, se perindau femeile goale de colo-colo, se măsurau din priviri, probabil Își acordau calificative unele altora. Locul cel mai frecventat era colțul umbrit de o salcie unde se aflau aparate de forță, trăgeau fetele de fiare ca să rămână În formă, acolo era și locul de unde-și supraveghea Leac domeniul. E foarte interesant ce se petrecuse cu prietenul nostru. Nu-l mai văzuse nimeni de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Fiindcă am adus vorba de recidive: tot pe plajă a avut loc un accident care m-a Întors pe dos, mi-a anulat firavele succese pe care, de la o vreme, le repurtam. Eram aproape toți adunați pe nisip, la umbra salciei de unde Leac Își supraveghea domeniul, ne citeam unul altuia poezii, Sorin picta, Florin stătea Întins pe șezlong și, În imposibilitate erotică, se lăsa masat de Laura. Eu eram pe cale să stârnesc comentarii cu câteva texte de ultimă oră, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apariția acolo. Era doar o chestiune de zile. Deși poate că nu era. N-o mai văzusem de vreo doi ani, era ciudat - Într-un oraș mic ca Aradul -, dar așa se Întâmplase. Arăta bine, Își Întinsese cearșaful În apropierea salciei la umbra căreia noi făceam experimente artistice. Mi-a arătat-o Leac, făcând un semn cu capul așa, Într-o doară, indicând-o ca pe o nouă atracție. El nu știa de legătura mea cu vrăjitoarea, nu știa de dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie norocoși, spuse Vinas. Ce vrei să faci? - Plec deîndată. E a doua oară când se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie norocoși, spuse Vinas. Ce vrei să faci? - Plec deîndată. E a doua oară când se pune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem crengile de salcie și ierburile groase În jurul bulumacului și al culcușului din crengi. Reușirăm să le legăm Între ele și, de acum, puteam și eu (singurul dintre noi care nu știa să calce apa), puteam și eu, deci, să mă Întind pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe vreme de ploaie, prietenul meu se acoperi cu sudoare și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]