3,866 matches
-
să construiască, adică să compună opera. Dar și aceste căutări dau naștere la o serie de variante, de variațiuni, și creatorul trebuie să se oprească asupra uneia dintre ele. 4. Izolarea Pentru varianta cea mai izbutită se găsește schema structurală, scheletul compozițional. Lucrarea începe să aibă consistență și să se apropie de gândul artistului. Privită mai atent, lucrarea are o notă de originalitate. Ea se diferențiază de celelalte opere cu aceeași temă prin originalitatea viziunii plastice. 5. Cadrarea În film, scenografia
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism orb”. Nu poate fi ignorată, totuși, falsitatea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
am reușit, niciodată, să știu pe ce lume sunt", poeta ne relatează că a încălecat un "cal tânăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvâcnind, "Fără să observ că, între timp, / Șeaua mea se sprijinea / Doar pe scheletul unui cal, / care, în viteză, se dezmembra, risipindu-se / Și eu continuam să călăresc / Un cal tânăr de aer, / Într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tânăr)78. Completând această idee, a unei solidarități etice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pictură de Mondrian este întoarsă la 45° (figura 34) -, stabilitatea pare slăbită. Uneori Mondrian a făcut uz de orientarea romboidală a ramei (figura 35; vezi și figura 27), dar apoi el a mutat coordonatele gravitaționale în interior. Compoziția creează un schelet interior pentru deviațiile făptuite de ramă. Precum corpul unei vertebrate, pictura este susținută de o armătură. Solicitări asupra mijlocului Rama constituie baza pe care se construiește compoziția unui tablou. Ea determină conținutul și limitele operei luate în sine. Rama goală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care m-am referit ca fiind scheletul structural al operei este și cea mai concisă formulare vizuală a esenței operei. Este ceea ce se obține atunci când s-a spus și s-a făcut totul. Relația dintre complexitatea operei pe deplin realizate și formula vizuală cea mai abstractă a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
anume subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului Ion Gheorghe; dimensiunea critică însă nu lipsește: Intenția poetului a fost să reînvie folclorul, tradiția, dar ceea ce lipsește poemelor sale este misterul. Contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor". O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această lume dispar legi și datini. Măștile s-au uzat. Lumea este dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin excelență, își uneori sensibilitatea pe osatura baladei 6, realizând false balade, balade de atmosferă: un exemplu ar fi marele "maestru Ahoe/ de care nici măcar nu e nevoie" (Tudor George). Poemul se epicizează, devine balada unor întâmplări cotidiene pe un schelet epic, la Mircea Ivănescu. Sau există poeme care trăiesc prin imaginile rafinate, generatoare de beții vizuale și olfactive în descendență macedonskiană, cu asimilarea lui Ilarie Voronca și prezența deschisă a emulilor lui Dimov. Astfel, Emil Brumaru nu numai că închină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ciuda formulei alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și refluxul mării" dau țărmului vamă: stelele, crabii și schelete "de-albaștri delfini"1. Ulciorul, simbol al perfecțiunii motiv existent și în poezia lui Lucian Blaga este înfrumusețat de prezența saturată de mișcări și linii similare torsului feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat din cingătoare/ Toarce-l, roată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o sarcină grea". "Goana după fericire" (1974) îl aduce pe poet în fața idealului omului și a deziluziilor: " Luminau salcâmii noaptea și bănuiesc că eram fericit/ iute se petreceau împerecherile/ gura mea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eu mă las să alunec pe șirul lor/ ca pe o frânghie/ și-alunecând cataramele/ centurile lor îmi zgârie fața/ și-alunecând, îmi zgârie pieptul/ și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie fâșii de carne,/ și-alunecând" alunecând, rămâne în mine numai scheletul." În poemul "În lunga noapte" din "Istoria unei secunde", Adrian Păunescu evocă istoria într-o atitudine romantică la care antiteza trecut-prezent amintește de "Epigonii" lui Eminescu. A. Păunescu realizează, și el, o hiperbolă în care se integrează Bălcescu și Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mării este fixat într-o muzică aparte, imagistica este rară. "Sub deal se află marea moartă uriașă și noi pământenii trebuie să venim/ cu târnăcoape și dezveliți luminii/ un foc absurd ce arde nicăieri". Ideea este prezentă și în poemul " Scheletul unei mări", unde puii vulturului zboară în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței noastre până la moarte. Călătoria descoperă un schelet al unei mări ce a fost asemeni pustiei. Pustia a cunoscut foarte multe interpretări în critica noastră literară. Simbolistica, sensul acestei metafore-simbol îl deschide însuși poetul spre înțelegerea noastră. Astfel pustia este drumul spre cunoaștere, așa se explică inerența în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii, Editura Tineretului, 1963; "Cariatida", Editura Tineretului, 1964
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
limbii romîne, scos de Academie (v. tomul I, partea I, F-I), care nu-l înregistrează. 3. Evident, „hidos” sună diferit la fiecare dintre aceștia. Dau numai cîte un exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va veni și iarna,/ și ne va ucide gheața" ( Cred). Suferința uriașă de sine își caută frecvent un aliat în natura devastată de cataclisme ori însemnată, identic, cu instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică, sau delimitarea ei obiectuală formează, spre exemplu, un demonic schelet exterior: trupul-carapace este marele despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă ascundea de binecuvântătoarea-binecuvântare cerească" Moarte curată), la fel cum casa, ascunsă de regulă sub un înveliș de pânze de păianjen, nu apare niciodată ca spațiul protector bachelardian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ritual al identificării polivalente (dintre feminin și masculin, dintre subiectul creator de poezie și obiectul creației acestuia): "nu-ți fă griji, ești cea potrivită, ai niște plămâni/ atât de puternici, că pot hrăni nu unul, ci trei/ ouă gravide, și scheletul ți-e atât de robust,/ că poate ține o navă de piatră pe umeri..."/ zice și-și face loc în mine, undeva sub stern,/ între plămâni, între sâni.../ "poți tu să-mi faci/ fața reală? zi!" îl somez, dar el
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la explicativ. (19) Era împărăția mărgeanului. În încrengătura zoofitelor și în clasa alcinarilor numără ordinul gorgoniilor, care cuprinde trei grupe: gorgoniile, isidiile și coralii. Din ultima grupă face parte mărgeanul [...]. Mărgeanul este o îngrămădire de animale mici, reunite pe un schelet fărîmicios și pietros. Polipii aceștia au o substanță comună, care le-a dat naștere prin înmugurire; fiecare își are viața lui proprie, luînd totodată parte la viața comună. Prin urmare, este un fel de socialism natural. J. Verne, p. 187
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de est, o imensă întindere de mare, pe care o văzuserăm și de pe locul de unde deunăzi am ancorat, pe mica insulă a Scheletului. Chiar înaintea noastră, se ridica Priveliștea-Întinsă presărată în unele locuri cu pini doborîți la pămînt, în altele cu prăpăstii negre. Din lăstăriș, se auzea zumzetul nenumăratelor roiuri de gîze. R. L. Stevenson, L'Île du tresor, Folio Junior, p. 226
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
alcătuită din 3 lanțuri grele (fiecare având 190 kDa), la care se asociază 1 din cele 2 lanțuri ușoare (~ 30 kDa) denumite LCa și LCb („Light Chain” a și b). Iau naștere formațiuni cu 3 brațe, care prin înlănțuire realizează scheletul unei plase cu ochiuri mari (ca un coșuleț), prin care se vede în interior „picătura” conținând insulina și proinsulina, ancorate de cușca ce o înconjoară. Învelișul clatrinic este prevăzut cu o altă proteină de asamblare (AP - „Assembly Protein”), care posedă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar, Hoțul de vulturi și, mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
asigurarea unei baze de date generale necesare cititorului pentru a-și forma imagine de ansamblu), evidențiem, prin comparație cu cele ale bărbatului, câteva particularități ale femeii: la femeie, oasele, mușchii, țesutul adipos subcutanat deține proporții diferite față de cele ale bărbatului (scheletul osos al femeii adulte reprezintă doar 68-72% din greutatea oaselor bărbatului, având dimensiuni mai mici atât în lungime, cât și în privința diametrelor, iar membrele sunt mai scurte la femei Drăgan, I., Demeter, A., 1990); adaptările neuromusculare la femei ar viza
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
informaticii. Anglia, Franța, Germania, a căror putere se bazase în secolul anterior pe cărbune și oțel, își închid minele și își sting furnalele. În Lorena, la Birmingham, la Bilbao, catedralele scînteietoare, bubuitoare, fumegătoare ale Epocii Fierului sînt acum doar niște schelete. Noile puteri nu mai constau în puterea energetică, ci în controlarea informatică a energiilor și în organizarea computerizată a organizațiilor. În aceste domenii, Europa se ține cu greu de Statele Unite și Japonia, aflate în frunte. Potrivit unui "indice de dezvoltare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]