6,135 matches
-
actul, ne-am dispersat În direcții diferite, ca să nu cădem pradă zbirilor. Domiciliul meu actual e după colț, pe strada Pozos; artistul a trebuit să bată cale lungă până În zona rezidențială din Piața Flores. A doua zi de dimineață, fiind sclavul râvnei mele pure și ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vine din afară. N-a întîlnit-o prin jocurile vieții lui. Iubirea care îl sufocă cu o nemărginită și tăcută tandrețe e o construcție împotriva morții. Ca și nevoia de Dumnezeu, nevoia de iubire dă un sens prin subordonare. Iubitul e sclavul ființei diafane pe care numai mintea lui o vede și nu o dată, tot înălțînd-o și dăruindu-i-se, sclavia lui îi dă cel mai atroce sentiment de posesiune. Nevoia de protecție și teama de însingurare degenerează halucinant. Sămînța dragostei ține
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța noastră viață călîie care cam pute dar, în care se poate delira încă liniștit. Cum să visezi nemurirea cînd spaima morții îți acoperă gîndurile ca, peste mări, o pată de țiței? Necunoscuta. Zăpăciții din jur se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
melancolicii, indiferent de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
invers, așa cum spui tu. Micimea ne face să trăim în lumi paralele în care fiecare adaugă realității decorurile și strălucirile pe care le găsește de cuviință. Realitatea e intoxicată de credulitatea sinelui despre sine și astfel apar nenumărate locuri unde sclavii sînt stăpîni, înșelații, iubiți și victimele distrug totul în jur. Ori, ca și adevărul, mai multe realități n-o anulează astfel pe cea generală ce nu are decît un pustiu de sens?” V. tînăr nu mă las înșelat. Sînt doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe coridoarele labirintice pînă în ultimele celule. Totul devine din ce în ce mai ușor și aș vrea să zbor convins că n-ar fi greu, dacă aș întinde mîinile deasupra aerului. Beau. Lîngă mine, de mii de ani, urmîndu-mi gestul, beau miliarde. Iată, sclavul se prinde în vîrtejul unei hore barbare și lanțurile sale sfărîmă totul în jur: devine liber și stăpîn într-un hohot ca de sfîrșit de lume. Drogul adoarme cenzura și abolește grija căci toate sînt vesele și la îndemînă de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
liniștea instalată odată cu dispariția lui Helen. —Ei, i-am spus severă lui Kate, datorită mătușii tale Helen, ai avut parte de prima ta lecție apropo de cum trebuie tratați bărbații. Sper că ai fost foarte atentă. Tratează-i ca pe niște sclavi și, în mod sigur, se vor comporta ca niște sclavi. Kate m-a privit cu ochii larg deschiși. Mama a zâmbit doar, cu o expresie impenetrabilă. A fost un zâmbet mulțumit de sine, secret. Zâmbetul unei persoane care știe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
severă lui Kate, datorită mătușii tale Helen, ai avut parte de prima ta lecție apropo de cum trebuie tratați bărbații. Sper că ai fost foarte atentă. Tratează-i ca pe niște sclavi și, în mod sigur, se vor comporta ca niște sclavi. Kate m-a privit cu ochii larg deschiși. Mama a zâmbit doar, cu o expresie impenetrabilă. A fost un zâmbet mulțumit de sine, secret. Zâmbetul unei persoane care știe mai bine. Zâmbetul unei femei cu un soț care de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că James o să apară în pragul casei pe neașteptate. Cu toate astea, era mult mai probabil ca vocea aceea masculină să-i aparțină unuia dintre prietenii lui Helen. Deși ar fi fost mult mai exact dacă i-aș fi numit sclavii lui Helen. Și cu toate că știam că e o prostie să cred că James ar fi putut să-și facă apariția așa, din senin, tot m-am simțit dezamăgită când Helen a spus: — A, am adus acasă un prieten. Tata îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ne imaginăm acum, neasemuite cititoare, ce se-ntîmplă cu acest echilibru dacă ești silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se declara Împotriva muncii. SÎnt de acord și cu separarea lumii În stăpîni și sclavi. Este bine pentru mersul universului, prin gol și-n general, ca sclavii să asigure bunăstarea stăpînilor. Așa a decretat Creatorul, ca unul să fie agricultor iar frate-său, păstor. Urmașii mortului sînt românii. Sigur, era necesară o crimă, asta dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se declara Împotriva muncii. SÎnt de acord și cu separarea lumii În stăpîni și sclavi. Este bine pentru mersul universului, prin gol și-n general, ca sclavii să asigure bunăstarea stăpînilor. Așa a decretat Creatorul, ca unul să fie agricultor iar frate-său, păstor. Urmașii mortului sînt românii. Sigur, era necesară o crimă, asta dă Întotdeauna bine Într-o dramă, și-n definitiv așa s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mii de ani și cu precădere În ultimul veac de singurătate și-a Îmbogățit cu mult, aș spune pînă la extrem, tehnica. Este părerea unui nou-venit și ieșit din critica literară. Să revin la temă: cred că se subînțelege că sclavii (angajații) nu au voie nici măcar să se gîndească la lene (această minunată stare emoțională și fizică prin care este asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîntecul și starea de grație reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Carpați. Wanda este văduvă, deci adepta amorului liber, grecesc, el nu prea. În capitolul următor, sînt Împreună. Se recită poezii. Severin o cere de nevastă și-i spune să fie trufașă și despotică, iar ea pretinde să-i fie sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În timp ce pozează, Wanda Îi mai arde-un bici lui Gregor, pe urmă pictorul vrea și el. Apare Alexis Papadopolis (Apollo), care-a luptat Împotriva turcilor și e foarte bogat. Idilă Wanda-Alexis, Severin vrea să plece, nu pleacă, imploră să fie sclavul ei chiar dacă rămîne și grecul (principiul terțului inclus). Survine o altă discuție, din care rezultă că ea nu-l iubește pe Papadopolis și are membre minunate pe care le Întinde spre Gregor, dar Îl ia grecu’ la bătaie (Apollo Îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
45 și Începu să deschidă ușile cu piciorul. Una, două, trei, patru: pînze de păianjen, șobolani, toalete Înfundate, alimente alterate, reviste În spaniolă... probabil că locul era folosit de călăuze ca adăpost pentru mexicanii aflați În drum spre fermele de sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe saltele, speriați de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lire sterline.) Dar pentru că s-ar putea spune că fiecare bănuț din averea familiei Winshaw - datând tocmai din secolul al XVII-lea, când Alexander Winshaw și-a pus bazele afacerilor lui punând monopol pe o parte profitabilă a negoțului cu sclavi recent apărut - a provenit, pe diverse căi, din exploatarea nemiloasă a persoanelor mai slabe decât ei și că de fapt eu făceam un bine aducând acest fapt în atenția publicului, menținându-mă în același timp cu scrupulozitate între limitele atribuțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Hitler, rachete și gaze. Are un gaz oribil care nu te omoară, ci face pielea să ți se desprindă, gaze care-ți distrug creierul și fac din tine un fel de robot, ca să te ia Hitler și să te facă sclavul lui. O să ne ducă pe toți În lagăre, știai asta? O să ne pună să lucrăm În mine și fabrici; bărbații or să sape și or să lucreze la mașini, iar femeile or să facă mereu copii; o să ne forțeze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Am spus ceva aiurea? De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer alo? De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Ce POATE fi mai important decât să vorbești cu mine? De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Sunt sclavul tău, slujindu-ți, se cuvine pândindu-ți toana să-ți răsar În cale; n-am timp trăit de-a-ntregul pentru mine și nici dorințe n-am. Doar pe-ale tale.1 De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer OK, te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lor era acela de a forma în lume o suveranitate și o monarhie complet noi, așadar o monarhie creștină. Dumnezeu cel veșnic a făcut ca nestăpînita conducere a guvernanților acestei lumi să se modeleze după guvernarea pacifistă a Episcopilor Bisericii; sclavii au încetat să mai existe în lumea creștină fiindcă Biserica lui Cristos are numai fii; puterea arbitrară a dispărut pentru că Biserică are numai putere rațională și sfîntă; cei puțini care foloseau majoritatea simplă drept mijloc au fost absorbiți pentru că puterea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine, iar nu Apostoli liberi ai lui Cristos cel lipsit de toate acestea. Sînt națiunile catolice diferite în ziua de azi? Ce fel de uniune și devoțiune ar trebui să demonstreze Episcopatul dacă un conducător
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai tîrziu au acceptat dictatul echității și al iubirii și și-au îmbunătățit modul de conducere supunîndu-l iluminării produse de Evanghelia, ale cărei principii au devenit legi de guvernare în regatele lor. Regii nu mai doreau să fie conducători de sclavi; doreau să fie slujitorii și vicarii lui Isus Cristos spre binele oamenilor liberi și depuneau jurămînt că vor acționa în acest sens. Din propria lor voință se obligau să fie fii respectuoși ai Bisericii lui Isus Cristos. În acel moment
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
visa să distrugă ordinea de drept se dublează și devin mai grave în ordinea de fapt. De aceea, s-a putut observa că "atunci cînd principii au vrut să se scuture de orice supunere față de Biserică, ei au devenit adevărați sclavi ai poporului"; și aceasta explică pe deplin toate circumstanțele politice din vremurile noastre. În pofida întunecimii răspîndite de sofiștii inamici ai tronului și împreună cu adulatorii și cu prejudiciile sistematice care au umbrit istoricii moderni, comentatori ai secolului al XI-lea, eu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]