4,125 matches
-
subiectivitatea ei experimentase într-o oarecare măsură ceea ce ea a interpretat drept teroarea subiectivă a unei întregi societăți insuflată de către echipele secrete ale morții aflate în subordinea guvernului. Întrebarea nu este dacă o resimte în întregime, ci dacă reușește în scriitura ei să micșoreze distanța pentru a simți ceea ce un obiect îndepărtat nu reușește să ofere. Totuși, ceea ce simte a rămas probabil imprecis întrucât se confruntă cu prezentul incert. Spre exemplu, atunci când pleacă din El Salvador, îngrozită de o experiență pe care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ordin diferit 32. Feminismul francez este mult mai slab decât în alte țări, excluderea femeilor a fost la acel timp slab combătuta. Începând cu acest grad zero, femeile secolului al XIX-lea lupta în spațiul simbolic care le rămâne, scriitura element important al libertății feminine. De la începutul secolului al XIX-lea femeile lupta și scriu contra ideologiei dominante masculine. Cazul femeilor autoare din secolul al XIX-lea este exemplar în acest sens și în special cazul lui George Sand33. Figuri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de grand coeur votre collaboration" [4.XI.1869, p.1]. Astfel se face un pas spre cititorul sau, spre universul sau cotidian și familial, asigurându-și astfel legitimitatea morală. Adresarea este, în fond, un semn de recunoaștere a capacității de scriitura a femeii. În acest context, Pariziana este un nou model feminin, care ocupă în secolul al XIX-lea avanscena societății în revistele pariziene cum ar fi La Vie parizienne sau La Parisienne. Se constată că Pariziana s-a instalat în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
riens coquets et neutres avec lesquels se façonne le caractère d'une toilette distinguée de femme" [Chartier, p.133]. Consemnarea are legătură cu subiectul nostru și ne pare de o mare pertinenta. Acestei sarcini i-ar putea răspunde tipul de scriitura artistică, practicată de frații Goncourt în Jurnalul lor. Această scriitura rafinată, "réalisme impressioniste, artiste et sensoriel des Goncourt" [Hamon, Viboud, p.12], primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
d'une toilette distinguée de femme" [Chartier, p.133]. Consemnarea are legătură cu subiectul nostru și ne pare de o mare pertinenta. Acestei sarcini i-ar putea răspunde tipul de scriitura artistică, practicată de frații Goncourt în Jurnalul lor. Această scriitura rafinată, "réalisme impressioniste, artiste et sensoriel des Goncourt" [Hamon, Viboud, p.12], primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de majoritatea scriitorilor timpului, cum ar fi răzvrătirea potențială a femeii, capacitățile ei subversive și surprinzătoarea să autonomie. Ambii scriitori-giganți constituie o mitologie fondatoare a literaturii secolului al XIX-lea, dat fiind influență modelelor socio-literare balzaciene și zoliste asupra întregii scriituri românești contemporane. Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate dovedesc o oarecare omogenitate și comuniune a acțiunilor, a conduitei și stilului femeii pariziene, care se regăsesc în toate scrierile artistice analizate. Ideea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o lume a diversității inepuizabile, cu panseuri juvenile, cu alcătuiri mai școlărești, cu pagini înduioșătoare de adolescență întârziată. Cartea tipărită nu păstrează, din nefericire, floricelele presate sau desenate timid pe colțul scrisoricii câteunei activiste de organizație sătească, tot așa cum ignoră scriitura apăsată și fermă a vreunei ministrese omnipotente. În sine, această colecție de autobiografii, de schițe de program politic, de analize subtile sau de self marketing sunt extrem de interesante. Eu nu le-am citit din perspectiva unei analize academice din spectrul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Voices îl celebrează, al redefinirii "cercetării înseși, prilej cu care cercetătorii etnici să își creeze propria agendă de cercetare și să contribuie, astfel, la (apariția unei adăugirea mea) melodii culturale cu adevărat polifonice"17. Iată crezul teoretic exprimat practic în scriitura academică a celor doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția marginală în care l-au
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția marginală în care l-au împins eforturile întru științificitate "adevărată" ale mai vechilor contribuabili la dezvoltarea domeniului Științelor comunicării, într-o poziție centrală, privilegiată, a scriiturii academice. González și Willis-Rivera au să ne spună o poveste personală, care nu îngrădește, din punctul celor doi de vedere, posibilitățile noastre, ale publicului, de raportare epistemologică la fenomenul comunicațional pe care ni-l aduc în față pe această cale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o formulă ce explicitează cât se poate de franc poziția lor particulară în ce privește noua identitate a domeniului Științelor comunicării: acel "praxis relațional", de care îmi vorbea Al González, la sfârșitul anului trecut, nu se poate concepe fără materializarea sa în scriitura academică. Dacă Selena reușește medierea și inovarea la nivelul propriilor forme de expresivitate (artistică), îmbogățind pop cultura americană prin efortul său de articulare a unei voci diferite în spațiul discursiv, același lucru este adevărat în ce îi privește pe cei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la realizarea volumului care, cum am aflat, are a șasea ediție în lucru dau seama de experiențele epistemologice ale autorilor și revelează aspecte ale comunicării pentru care nici o altă cale de acces nu este disponibilă. Ea trebuie, deci, inventată, iar scriitura celor doi critici este o astfel de inovație, întrucât îmbină armonios, într-un joc cu/al semnificații/lor textuale, povestea Selenei cu propria poveste, povestea pop culturii americane, transformate grație efortului de lărgire a granițelor simbolice prin muzica tejano, forma
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
angajamentul acestuia față de criticismul retoric realizat din perspectivă etică. Să urmărim, în interpretarea noastră a textului lui Burke, semnele ambelor orientări menționate de Carl R. Burgchardt în antologia sa. Textul, ca atare, al articolului lui Burke este o capodoperă a scriiturii academice americane, atât din perspectiva stilului, cât și al analizei teoretice propriu-zise. În ce privește stilul, îmi declar și mărturisesc, încă de la începutul acestei analize, limitele, în fiecare dintre cazurile în care, cum procedez de obicei, voi încerca o traducere personală a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
înrădăcinat precum Alice Oswald, dar asta înseamnă să aduci în literatura ta și setul de valori morale, tradițiile locului din care provii. Și atunci apariția acestor scriitori pare că îți pune în pericol aceste tradiții, care sunt mai presus de scriitură. Unul dintre poeții responsabili pentru acest fenomen provine din secolul al XIX-lea, este vorba despre William Wordsworth. Acesta a fost un călător, a trăit Revoluția Franceză pe propria piele - probabil era spion britanic -, a fost implicat într-o relație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ar trebui să încercăm extinderea sa într-o altă țară, urmând ca de prima sa ediție să se ocupe același Michael Bradbury. De ce într-o altă țară? E o întrebare bună - aduceam autori în Marea Britanie pentru a le vorbi despre scriitura autorilor noștri, dar am devenit interesați să și ducem autori într-o altă țară din Europa Occidentală. Am început deci în 1986 cu primul seminar, desfășurat într-o mănăstire dominicană, Walberberg, situată între Dusseldorf și Cologne și care avea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Paris VII și Începe o lungă carieră de colaborare cu Félix Guattari. Primele sale opere au caracter monografic și se situează În marginea marilor fiozofi. Mai tarziu, operele lui devin din ce In ce mai personale și se situează În afara normei, prin ireductibilitatea la scriitura, În mod tradițional, considerată filosofica. Turnură Începe cu Différence et répétiton și devine radicală cu Logique du sens. În 1972, L’Anti Oedipe, scrisă În colaborare cu Felix Guattari, generează nemulțumirea filosofilor francezi de orientare freudo - lacaniană și marxista. Acesta
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
prilej solistului să-și desfășoare virtuozitatea. În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei sau desfășurări muzicale, putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai multe voci, dar fiecare voce interpretând una și aceeași melodie. CODA. - Secțiunea finală a unei compoziții muzicale. Funcția ei este de a sublinia tonalitatea lucrării și de a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
afla citind această carte este adevărat. Dincolo de glumă, e greu de spus cu fermitate dacă Musil ar fi sau nu modelul. Cu siguranță, e unul dintre cele mari. Câteva argumente: nu am citit nici o carte de un asemenea rafinament al scriiturii, de o atât de subtilă ironie, încât ceea ce ar fi putut fi pură performanță retorică să aibă greutatea unui uimitor eveniment epic. Apoi, la nivelul imaginației epice, cu greu pot găsi un gest de frumusețea senzual-tandru-sfruntată a Agathei la înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
hârtie la diferite concursuri de creație literară. Unii au reușit în acest ocean al oportunităților și au continuat. Alții, nu au putut trece peste sentimentul dezamăgirii și au renunțat. Însă, mereu apar scântei noi care vor să danseze pe scena scriiturii. Au luat atitudine în scris și au surprins prin profunzimea gândurilor, prin insolitul sentimentelor și prin fragilitatea minții. Vârsta le permite să se descătușeze din ființa care învelește sufletul și să strige tuturor Mă înclin în fața lor și le mulțumesc
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
olandeză. Ai vreo preferință pentru o anumită literatură? Ce te atrage spre aceasta? Ce cauți într-o carte? Îmi plac cărțile „curate“. Adică acele cărți în care simți profesionalismul autorului. Când nu-ți vine să dai vreun sfat. Deși, uneori, scriitura caraghioasă, naivă e delicioasă. În afară de experiențele high, ce crezi tu că rămâne din cărțile tale? Eu știu ce scriu, nu ce rămâne. „Experiențele high“, cum le spui tu, sunt doar un mic element din construcția prozei mele și mi-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
volumului de povestiri, Costi Rogozanu face diferența între „legal fiction“ și „illegal fiction“. „Legal fiction“ înseamnă „tot ce e legătură între ființele terestre“, o legătură asemenea unui contract, o legătură prin prisma căreia chiar și codul genetic pare a fi scriitura unui „sadic“, scriitura marelui Voyeur, așa cum îl numește unul dintre personajele cărții pe Dumnezeu. Trecerea de la „legal fiction“ la „illegal fiction“ (termen împrumutat din filosofia lui Derridaă înseamnă, de fapt, căderea în literatură, căderea în singurătate, autobaricadarea. „Despărțirile, nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Costi Rogozanu face diferența între „legal fiction“ și „illegal fiction“. „Legal fiction“ înseamnă „tot ce e legătură între ființele terestre“, o legătură asemenea unui contract, o legătură prin prisma căreia chiar și codul genetic pare a fi scriitura unui „sadic“, scriitura marelui Voyeur, așa cum îl numește unul dintre personajele cărții pe Dumnezeu. Trecerea de la „legal fiction“ la „illegal fiction“ (termen împrumutat din filosofia lui Derridaă înseamnă, de fapt, căderea în literatură, căderea în singurătate, autobaricadarea. „Despărțirile, nu neapărat amoroase, stau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a reda scena și la persoane. Pentru a face să transpară aceleași stări, aceleași interogații ca în roman trebuie să o faci cu mijloace diferite. E cu totul altă muncă, ești nevoit să tai foarte multe scene, poate fermecătoare ca scriitură, dar inutile într-un scenariu. Am spus-o de mai multe ori, nu trebuie comparată opera literară cu filmul, pentru că sunt arte total diferite. Unii rămân dezamăgiți de adaptări, pentru că imaginea actorilor nu corespunde cu cea pe care și-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
comunistă. La fel ca și Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale sau Levantul lui Mircea Cărtărescu, romanul lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, roman de inspirație rabelaisiană, în care oralitatea se transformă în scriitură, aduce în prim plan lumea fascinantă de la Porțile Orientului, „unde totul se înfățișează mai puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune, procedeele narative ale optzeciștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Kafka, Bulgakov. Sau Julio Cortazar și Lawrence Durrell! Știu, de pildă, cum citește Gabriel Garcia Marquez, pentru că el însuși a povestit de mai multe ori cum, copleșit fiind de Metamorfoza lui Kafka, a priceput că există și o altfel de scriitură. Cred că știu și cum citește Ernesto Sabato. Dar oare cum citește Saramago? Faptul că ultimii trei sunt autori de xyz carate îi face, oare, să fie și cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care știe că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
DOMINIQUE MAINGUENEAU LITERATURA PORNOGRAFICĂ Traducere de LIVIA LETCA Cuvânt înainte și note de IOANA MERCIC INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Cuprins Scurtă introducere într-un subiect inedit / 7 Cuvânt înainte / 11 1. O categorie problematică / 15 1. Probleme de definire / 15 2. Scriitură, secvență și operă pornografică / 19 3. Dispozitiv pornografic și gen / 22 4. Un discurs atopic / 26 2. Pornografic, erotic, deocheat / 31 1. Expresiile deocheate / 31 2. Eroticul / 38 3. Pornografia și interdicția / 47 1. Cele trei zone / 47 2. Pornografia
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]