4,690 matches
-
1005, nava-bază a ancorat în centrul careului de distrugătoare. Corul Școlii Navale a intonat Imnul regal. Muzica Marinei a cântat Rugăciunea. P.S. Gherontie a oficiat un serviciu divin. Apoi a citit apelul eroilor Marinei morți. În onoarea lor au fost scufundate în mare trei coroane de flori naturale. Contraamiralul Bălănescu, comandantul Marinei, a rostit o cuvântare. La ora 1045, navele au plecat în larg. Carol, Mihai și suita, au urcat pe puntea de comandă a navei-bază, pentru a privi defilarea grupului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
adevărat coșmar. Pompele și luminile erau scoase din funcțiune, cârma înțepenită, bărcile de salvare smulse, iar punțile vasului erau acoperite cu un strat de gheață. Antena radio fusese distrusă, iar comunicarea întreruptă. La București existau temeri că nava s-a scufundat. Totuși, distrugătorul a rezistat și a revenit după trei zile în portul Constanța. Regele Carol al II-lea îi va decora pe toți membrii echipajului, inclusiv pe Mihai pentru curaj. Februarie. La unitatea (stolul ?) Străjii Țării Măriei Sale Marelui Voievod Mihai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai ales, cu premierele ei. Este o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să și ieși, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaștinile desfătării sau în mlaștinile nimicului. Este ca orice strat social, fantastic, frumos de văzut, mai ales de la distanță, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar așa. Sper că mi-am făcut mai mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne servește o Încarcă cu felurite bunătăți. Camera noastră e plină de portocale și banane. Din când În când vine totuși să se asigure dacă vaporul rezistă În fața valurilor și dacă barca, În cazul cel mai rău, nu se va scufunda. Un salonaș e rezervat celor mici, plin ca o grădiniță. Deasupra noastră, tineretul când e timp bun practică diferite jocuri. E și un colț rezervat necuvântătoarelor, În special câini și pisici. Două gâște majestoase traversează și ele oceanul. Pe vapor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rătăcit pe ulițele satului până ce În sfârșit am dat de cea mai interesantă carte de vizită a romanilor pe teritoriul nostru. Și isprava noastră s-a ilustrat prin Încărcarea trofeelor pentru a fi duse la București. O parte s-a scufundat În Dunăre, iar restul a fost descărcat În curte În fața spitalului Filantropia. Regretatul Tocilescu n-a avut inspirația fericită când a purces cu trecutul neamului de la Adamclisi. Trecem prin micile localități Marion (4.150 locuitori), Pulaski (700 locuitori) și poposim
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
intrat, deci de la 2 ianuarie 2007, țara să fie altfel. V.A. : Bine, aceeași așteptare am avut-o și după ce a fugit Ceaușescu cu soția lui. Ne așteptam că vom da la o parte sosul de propagandă în care era scufundată România și - vezi Doamne ! - a doua zi vom deveni o țară normală. Nici pomeneală ! A.M.P. : Da, ar fi trebuit. Hai să explicăm ce oprește transfor marea noastră și de ce acest motor de transfor‑ mare care e Uniunea Europeană nu funcționează
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Hintergrund der Zarathustrischen und des späteren Mazdaismus”, Acta Iranica I (1ère série), 3 (1974), pp. 111-121. Vezi și scrisoarea lui Alois Closs către Eliade, Graz, 17 octombrie 1953, cf. Corespondență I, p. 203. 5. Ipoteza „originii” ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers pozitivist, care câștigă în extensiune și exactitate, dar pierde în intensiunea unui înțeles lăuntric al faptelor eminamente religioase de care se ocupă un istoric al religiilor. A trasa istoria unei religii, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scriitorilor și tinerilor și acelora care au cunoscut vremurile de mai înainte care cu toții s-au asociat la această operă de progres și de umanitate, de a ridica un popor cu însușiri atît de prețioase din prăpastia în care se scufunda, la lumina nouă a lumii". Rezoluția Congresului Scriitorilor din R.P.R. este plină de sarcini, dar nu mai puțin de mulțumiri și recunoștință la adresa P.M.R. și Comitetului său Central. Așa se va încheia primul Congres al Scriitorilor, într-o notă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să le arunce în aer. Eu nu cânt cifre, eu cânt note, zâmbește sarcastic. În nici mai puțin de un an, domnule Vasile, ați ajuns să vindeți pe jumătate. Nici măcar nu ați rămas la același nivel, ba din contră, vă scufundați pe zi ce trece. Și vă spunem noi ce urmează, pentru că știm, nu sunteți nici primul și nici ultimul căruia i se întâmplă nefericirea, exact același lucru au pățit și marii soliști ai Franței, ai Italiei, ba chiar și ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Într-un stil cu care românii erau deja obișnuiți, și vor trebui să se obișnuiască și mai bine, că va câștiga și de data aceasta din primul tur. Dacă el ar fi fost pe punte, Titanicul nu s-ar fi scufundat, și-a asigurat alegătorii fostul căpitan de vas Într-o emisiune televizată. Jocul devenea curios. Se Înfruntau imensa mașinărie a P.S.D., eficace, dar greoaie, cu un om total imprevizibil (poate chiar pentru sine!) și, În consecință, extrem de greu de contracarat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și nu mai era nevoie să se interpună între mine și computer. Neajutorat, m-am uitat spre Sarah - care îi șoptea ceva păpușii - și înapoi la Robby. - De ce e sora ta aici? am întrebat calm. Robby dădu din umeri. Se scufundase deja în tăcerea sa obișnuită, ochii îi deveniseră speculativi și reci. - Mi-e frică. Sarah îl strânse pe Terby. - De ce, iubito? am întrebat, gata să mă apropii, deși prezența lui Terby mă ținea la distanță. - Sunt monștri în casa noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plâng și eu spunând: - Dar oare chiar ai fost acolo când avea nevoie de tine, Jayne? Vreau să zic, în toți acești ani, călătorind mereu, ai fost într-adevăr acolo... - O Doamne, nu începe iar cu rahatul ăsta, gemu Jayne, scufundându-se în fotoliu. - Nu, sincer. De câte ori l-ai lăsat când tu mergeai la filmări? Cu Marta? Cu părinții tăi? Cu cine altcineva? Vreau să spun, iubito, că în mare parte băiatul a crescut cu o serie de dădace fără identitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un cor de femei, adăpostit sub o copertină în formă de scoică. Melodii clasice, voci catifelate, o armonie perfectă. Dar nimeni nu pare să asculte corul. Am ciudatul sentiment că mă aflu în filmul lui Fellini 8 și 1/2, scufundat într-un fel de atomizare luxuriantă. Gazdele, se vede treaba, au exagerat cu atențiile și, acum, nu mai știu cum să lege între ele diferitele piese ale acestui puzzle festivist, în plină disoluție. Pe drum, pe lângă zidul roșiatic al castelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i demonizăm de-a valma pe ruși. Numai că nu atitudinile noastre exagerate sunt problema, ci excepția pe care o reprezintă acești tineri sau fațadele occidentalizate ale birourilor și ale magazinelor de lux din capitala rusă pe fundalul... restului copleșitor, scufundat în primitivism, pauperitate, supușenie oarbă și imperialism revanșard. VASILE GÂRNEȚ: Mă întâlnesc cu elvețianca Corinne Desarzens și cu portughezul Paulo Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o vreme. Într-un anumit sens, pentru totdeauna, la nivelul memoriei afective. Relația va mai funcționa, în mod real, prin contacte individuale și, poate, prin „rețeaua literară internațională”. Deocamdată însă nu mă gândesc la ce ar putea fi după. Mă scufund în mine însumi, îmi torc tristețea finalului. „Nu e un sfârșit, e doar un început!”, a spus Felicitas Hoppe la despărțire, la serata care, teoretic, ar mai trebui să continue încă preț de vreo oră, până la 4 dimineața. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lumea pictorilor, „e o treabă” a istoricilor literari; eu am meritul doar de a „atinge” membrana sensibilă a acelor ani și destine, de a sugera o atmosferă, un climat, „aerul” unor reflexe sociale și psihologice, legile nescrise ale acelui „continent scufundat”, în subsolul căruia - dar uneori și la suprafață! - s-au dus lupte aprige, s-au distrus vocații și prietenii fundamentale, dar s-au și născut personalități și opere autentice care au fost semnalul, cum o spuneam mai sus, că regimul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am plecat la începutul lui iulie ’72 la mare, în satul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând apa destul de bogată a unui pârău ce vine din sus și sporește cu afluenți destul de bogați. La ieșirea din lac, unde recunosc urmele unui puternic zăgaz, s-a clădit chiar lângă apă un hotel cu atenanțele lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cetății, Cârstea Arbure, tatăl lui Luca, viitorul portar al Sucevii. Cu tot ajutorul, pe care Laiotă Basarab îl acorda sultanului, aprovizionarea oastei devine din ce în ce mai anevoioasă. Corăbiile turcești, care trebuiau să aprovizioneze tabăra sultanului cu grâu din Crimeea și Constantinopol, sunt scufundate de o furtună dezlănțuită în Marea Neagră. „Foametea era mare, spune Angiolello, deoarece cei mai mulți se nutreau numai cu carne și miere și ceva brânză, căci pâine nu se putea avea, nici nutreț pentru cai, câmpurile fiind peste tot arse”... În aceste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca și în colinde, la a noua încercare puiul vidrei și îl chinuie pentru a afla de existența peștelui miraculos. Chemată de plânsul lui, vidra vine la suprafață și îi aduce flăcăului pescuitul visat, nu fără a-l și pedepsi. Scufundându-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumânări și cruci și Dumnezei din partea celor ce veneau beți mai ales noaptea când se împiedicau. Și cum a trecut Sf.Vasile m-am apucat și am stratificat sâmburii în nisip cernut ca atunci când i-oi scoate din ladă să scufund sita în apă și năsipu să rămâie în apă și în sită să rămâie sâmburii. Și am făcut 30 de straturi, foarte bine mărunțite și amesticată țerna din straturi cu nisip, ca să poată răsări foarte ușor. După ce s-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
se schimbă și, alături de ea, lumea cea mică, din lăuntrul omului, se schimbă, iar literatura de acum două mii de ani sau, mai apropiată, de acum cinci sute de ani, este adeseori pentru noi ilizibilă, este de nepătruns ca o cetate scufundată în mare și pentru anumite opere avem nevoie de călăuze textuale care să ni le "traducă". Dezvoltarea aceasta tehnologică uluitoare a făcut ca și limbajele să se perimeze accelerat: sub presiunea inovațiilor de tot felul, sensibilitatea noastră se transformă până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărțile de poezie contemporană reprezintă o simplă înșiruire de cuvinte, care n-au nici o logică și nici un fel de Dumnezeu. E o simplă bolboroseală, care uneori încearcă să imite chiar o stare mistică. Ai impresia că autorul, incapabil să se scufunde în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înșiruire de cuvinte, care n-au nici o logică și nici un fel de Dumnezeu. E o simplă bolboroseală, care uneori încearcă să imite chiar o stare mistică. Ai impresia că autorul, incapabil să se scufunde în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]