KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

ca să nu pufnească în râs. Există chiar așa o mare deosebire între gusturile bărbaților și ale femeilor în ce-i privește pe bărbați? Oricât se uita la el, Gaston nu era pentru ea decât un nătăfleț, mai exact, un prost. — Scuză-mă că am întârziat, Tomoe, spuse Ōkuma cu vocea lui pițigăiată. Era îmbrăcat elegant, cu o jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era atât de elegant, încât chelnerițele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Te-am făcut să aștepți cam mult, zise el pocnind din degete. Iartă-mă. — Nu face nimic, răspunse Tomoe cu ironie în glas. Doar zece minute. S-a aplecat spre ea, a privit-o în față și s-a mai scuzat o dată, fapt pentru care l-a asemuit în clipa aceea cu fustangiii din filmele occidentale, care se joacă cu sentimentele fetelor. Cu cât încerca să fie mai politicos, cu atât apărea mai ridicol în ochii ei. — Tomoe, spuse el cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
și depășise intrarea în șantier, dispărând pe stradă. Gaston și Endō rămaseră tăcuți, față-n față. — Tu... — Da. Un zâmbet jalnic îi flutura pe fața de cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
depășise intrarea în șantier, dispărând pe stradă. Gaston și Endō rămaseră tăcuți, față-n față. — Tu... — Da. Un zâmbet jalnic îi flutura pe fața de cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
bol elegant de sticlă. — Oare astea sunt cireșele Napoleon? Tomoe băgă o cireașă în gură ca să vadă ce gust are. Era mai dulce decât cireșele pe care le mâncase la Tokyo. — Mă tem că nu sunt chiar foarte gustoase, se scuză fata care-i servea. E încă devreme pentru ele. Se coc foarte greu anul acesta. — Ba nu! Sunt delicioase. În timp ce mâncau cireșele, s-au gândit la Gaston. Se simțeau oarecum vinovați pentru faptul că ei se aflau acolo, după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

prînzul Împreună. Am zis sigur că da și că poate să mă sune oricînd la birou. Mă dusesem la culcare cu un zîmbet pe buze și fusesem trezită a doua zi de un telefon foarte matinal de la Hamish, care se scuza din toată inima și-mi spunea că Îi era dor de mine și că nu-i mai stătea mintea la altceva, așa că, firește, toate gîndurile mele la Dan se duseseră pe apa sîmbetei. PÎnă să sune el, după vreo două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Dan, care era la parter, bătînd nerăbdător din picior. Am alergat În jos pe scări, iar el a Început să rîdă. — Ce e? Arăt groaznic? De ce rîzi? Rahat. Mă duc Înapoi să mă schimb. — Nu, Ellie! Începu el să se scuze. E doar din cauză că arăți exact ca mama. În mod normal, tu nu te Îmbraci așa, asta-i tot. Nu sînt obișnuit să te văd În haine de genul ăsta. — O, Doamne, am gemut. E Îngrozitor. Trebuie să mă schimb. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lui Dan puse cuțitul jos, pe tocător, și veni la mine să-mi strîngă mîna. Încîntat de cunoștiință, zise el, puțin cam prea politicos, m-am gîndit, dar apoi mi-a zîmbit și am știut că avea să-mi placă. Scuză-mă, continuă, ștergîndu-și mîna pe șervetul de bucătărie. M-au pus la treabă să tai roșiile și-s plin de suc. Am rîs, cînd se auzi o altă voce, precizînd: Încercăm să-i dovedim că nu e totul doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Încet sau zgomotos? sar eu În ajutor. Nici măcar. CÎt se poate de tare și de revoltător. Mă jur pe ce-am mai sfînt că fundul bărbatului meu e cea mai distrugătoare armă din dotarea acestei țări. Sally clătină din cap. — Scuză-mă, dar nu cred că ar trebui să suporți așa ceva. E dezgustător. — Păi, știu că tu nu ai tolera asta, rîse Fran. Și ăsta e un aspect al problemei tale. Marcus e doar un simplu om. Face lucruri dezgustătoare ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Nici cinci minute mai tîrziu, Sandy, una din asistentele de marketing, Își vîră capul pe ușă. — Iertați-mă că vă Întrerup, spune ea timid, dar Ellie are un apel urgent. Of, fir-ar al dracului! Îmi Împing scaunul și mă scuz, călcînd apăsat pînă la biroul meu ca să ridic receptorul. Iritarea mi se citește clar În voce. Sigur că ea e. Femeia care nu cunoaște Înțelesul cuvîntului „răbdare“, care, atunci cînd vrea ceva, ține ca acel lucru să se Întîmple cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Dar i-am spus, răspunde Sandy. Iar ea a zis că e o chestiune urgentă și că trebuie să te scot din ședință. — Of, Doamne. Clatin din cap, iar Sandy arată ca lovită de trăsnet. — Îmi pare foarte rău, se scuză ea. Chiar am Încercat să-i spun, dar ... ei bine, ca să fiu cinstită, m-a cam speriat. Oftez și mă calmez. Ce altceva aș putea face? — Nu, mie Îmi pare rău. Acum Îmi vărs nervii pe tine, deși știu cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
le-am spus și-mi cer scuze că ți-am trîntit telefonul În nas. Și mă aștept ca el să facă lucrurile pe care le face de obicei după o ceartă Îngrozitoare: să mă ia În brațe și să se scuze și el, dar Dan nu scoate o vorbă. Se așază pe canapeaua din fața mea și privește În podea, și pentru prima dată, mă cuprinde un sentiment oribil de neliniște. Vai, Doamne, nu-l lăsa să spună ceva Îngrozitor sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
stresul și constrîngerile din ultimele luni par a se fi risipit cu totul. Și, mai mult decît atît, vreau să-i dăruiesc ceva Lindei, vreau să-i mulțumesc pentru ceea ce a făcut și să găsesc o cale de a mă scuza pentru că nu am fost atît de recunoscătoare pe cît aș fi putut să fiu. Dacă nu ai decît băieți, răspunde ea, sorbind din cafea și făcîndu-mi cu ochiul, atunci procedezi ca mine: te oferi să plătești pentru tot. — Mamă, exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ceva de genul: „Măi să fie. Pentru niște tinere mame, voi, fătuțelor, sînteți numa’ bune”. Bineînțeles că nu spune asta. Se Întoarce să dea mîna cu Trish și Gregory (mai tîrziu, Trish mi-a zis că-i venea să se scuze că nu e o blondă de un metru optzeci, cu sîni pneumatici), dar se scuză cu prima ocazie și se duce să Înoate, dar bănuiala mea e că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Bineînțeles că nu spune asta. Se Întoarce să dea mîna cu Trish și Gregory (mai tîrziu, Trish mi-a zis că-i venea să se scuze că nu e o blondă de un metru optzeci, cu sîni pneumatici), dar se scuză cu prima ocazie și se duce să Înoate, dar bănuiala mea e că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față cu Amy, Îi cer eu cu severitate. — A, Doamne, nu! Ce-ți Închipui că sînt eu? Vreo mamă denaturată? Nu, ești o mamă grozavă, Îi răspund clătinînd din cap. Scuză-mă, n-ar fi trebuit să vorbesc așa. — E OK. Trebuia să Întrebi. Stinge țigara și o ascunde sub niște crenguțe. Deci, ce se Întîmplă Între tine și Dan? — Cum adică, ce se Întîmplă? Nimic. — Da, sigur. Iar eu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Încearcă decît să fie politicoasă, iar tu o faci să se simtă Îngrozitor de prost. Las-o În pace. — Bine, bine. Charlie Dutton ridică brațele În semn că se predă și rînjește Înainte să se Întoarcă spre mine, cu o plecăciune. — Scuză-mă că te-am făcut să te simți prost, spune el tare. Dacă Îmi permiți, voi merge pînă la baie să-mi pudrez nasul. — Ți-am spus să nu aduci cocaină la mine În casă, Îl mustră Caro. — Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
la o sedință, și auzim cu toții cum plînge copilul. Fir-ar să fie, Îmi spun În vis. Nu am voie să aduc bebelușul la serviciu, iar acum o să afle toată lumea. În vis, copilul e În biroul meu, iar eu mă scuz, alerg disperată Într-acolo ca să-l liniștesc pe micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
am tot așteptat de zile Întregi și de care mi-e groază acum, după ce l-am văzut pe Dan cu ea. Lola. L-l-l-l-lola. — Îmi cer iertare, zic scurt. Rahat. Ce pot să spun? Cum pot să ies din asta? Ce scuză să găsesc? — Cred că eram puțin beată. Ca să fiu sinceră, nici măcar nu-mi amintesc ce-am spus. Orice-ar fi fost, nu lua În seamă. — Erai beată? La patru după-masă? După voce, Dan zîmbește, iar eu tare aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
E fardată la fel de mult ca de obicei, dar nu țin minte să fi avut acele riduri sau, poate, să fi fost așa de adînci. Pe cînd se strecoară ca să ajungă la masa noastră, se izbește de un scaun și se scuză. În aceeași clipă, realizez că nu o voi mai vedea niciodată În chip de stăpînă absolută a familiei ei. E umană, fragilă și vulnerabilă. Oare de ce n-am observat latura asta a ei pînă acum? Se oprește În fața mea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

nu merită să fie trăită. ― Inchiziția e de altă părere. Ea a șters diferența dintre rugăciune și crimă. În fața ei poți urî ca și cum te-ai ruga. ― Înțelegi, așadar, de ce m-am temut de ei. ― Înțeleg foarte bine. Dar teama nu scuză orice. ― Ce simplu e s-o spui! Aș fi vrut să te văd viteaz după ce le-ai suportat ochii. ― I-am suportat. E adevărat, nu la tribunal. ― Dar unde? ― Eu sunt cineva fără importanță. Tu ești Galileo Galilei. ― Inchizitorii nu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
treburile tale, nu-mi va mai cere nimeni explicații ― Asta vrei? ― Da, să fiu lăsat în pace. După ce am descoperit că tot ce iubesc mă face disperat, ce rost are să mă tulbur și cu gândul că, în loc să fiu înțeles, sunt scuzat, în cel mai bun caz? Nimeni nu vrea să priceapă că am devenit atât de vulnerabil încît nu mai am tăria să mă lupt pentru principii. Mi-ar fi de ajuns niște cuvinte mai puțin uzate pentru ceea ce inima mea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

din sala cea mare, preotul Giovanni a oftat, și, luat pe nepusă masă de o amețeală, a fost nevoit să se sprijine de zid ca să nu cadă. Rotari, fiind mai aproape, l-a ajutat. - Nu-i nimic, lăsați, s-a scuzat el, revenindu-și. - Ce se-ntâmplă, Don Giovanni? l-am întrebat. Mă impresionase starea groaznică a episcopului Severo, pe vremuri tare ca piatra. - Se stinge pe zi ce trece de boala care-ți taie răsuflarea și te face să scuipi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
bolnavi, hotărând cine putea să intre și cine nu. Taverna era curată, destinată mai mult negustorilor decât pelerinilor. Cârciumarul ne-a întrebat de ce n-am intrat direct în Ravenna. Trebuia să dea raportul sanitarilor a doua zi dimineața, s-a scuzat el cu un aer grav. I-am spus că nici măcar n-am încercat, arătându-i rănile de la picioare. S-a uitat ca unul care se pricepe și ne-a liniștit: - Astea sunt răni din pricina drumului. N-o să fie probleme. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
după ce am spus în ebraică scurta frază învățată de la rabinul Yehudah, și-a arătat purtarea și dăruirea rezervate prietenilor. I-am spus pe șleau ce căutam, și el s-a arătat dispus să cerceteze chiar în seara aceea. S-a scuzat că nu putea să ne găzduiască din pricina iscoadelor și ne-a recomandat un han curat unde să tragem, dându-ne întâlnire la târgul cel mare pentru a doua zi, lângă prăvălia aurarului, al cărui nume a stârnit un nou bombănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]