3,720 matches
-
pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luptele cu Uzun Hassan. În Europa nu rămâneau decât foarte puține trupe turcești. Era momentul cel mai prielnic în care Imperiul Otoman putea să fie atacat cu succes. Dar, ca de obicei, puterile creștine erau dezbinate și gata să se sfâșie reciproc. De altfel, sultanul, bun cunoscător al complicațiilor politice și militare care anihilau orice intenție de luptă activă împotriva turcilor, trimitea, înainte de plecarea sa în Asia, soli la Buda, ca să-i propună lui Matei Corvin încheierea unei păci de lungă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mult, se poate spune că, pe plan religios, turcii aveau o înțelegere ceva mai largă decât inchiziția catolică. Propaganda lor religioasă se făcea cu un deosebit talent. Politic, ei au știut să se folosească în chip admirabil de dezbinările care sfâșiau Europa medievală. Secretul succeselor politicii turcești stă, în mare parte, în cunoașterea exactă a relațiilor existente între statele creștine, a condițiilor sociale și economice din țările europene. Spionii turci se aflau peste tot în Europa, furnizând știri prețioase Porții. Pornind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un model sacru fără identificarea căruia sensul ar scăpa în analiza creațiilor folclorice. Mutilarea inițiatică, simbol al lepădării de omul vechi, supus timpului, este bogat reprezentată în mitologia universală: „numeroase tradiții reflectă această imagine a morții inițiatice prin sfâșiere: Osiris sfîșiat de Set în 14 bucăți care ar corespunde celor 14 zile ale lunii în descreștere, cu valorificarea «agrară» a bucății falice pierdute; Bacchus, Orfeu, Romulus, Mani, Hristos (...), Attis (...), toți niște eroi mutilați în cursul unor patimi”. Integrarea în ritmul cosmic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a deschis curțile și casele sale primitoare revoluționarilor poloni emigrați care au sângerat pentru libertatea poporului lor. Noi, polonii bucovineni, pază la răsărit a poporului polon, care, în momentul acesta, își împreună pe umerii biciuiți prin 150 de ani, purpura sfâșiată în trei părți, a unirii politice a tuturor țărilor polone dintre Marea Baltică și Nistru, salutăm călduros ziua sfântă a renașterii României unite. Recunoaștem pe deplin drepturile imprescriptibile ale poporului român asupra țărilor din sudul Nistrului în general, și în special
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de veci părinții și rudele lor. Iar noi, ultima generație de refugiați, trăim de 66 de ani drama dezrădăcinării care ne tulbură sufletele și inimile sfâșiate de durere și suferință.
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
se prea aud. Nu discut acum despre motive, poate ar trebui o strategie a celor interesați ca lumea românească să renască. Poate că unii se opun, poate că nu se luptă destul sau nu îndeajuns de tenace. Scriitorul român e sfîșiat între lipsa de iubire acasă și cea a recunoașterii internaționale, cu atât mai mult cu cât unii au un anume succes în afară. Cunoști cazurile de lamento ale unor scriitori și intelectuali de bună condiție de la noi, suspinând însă văcărescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
piața centrală gloata se-adună. Strâng flori pentru tine, tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pătrunde În inimă, În suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Această priveliște de pe perete este făcută din plăcuțe de faianță colorată și pătrățele de aur. Lângă El și călăi, aproape este și Maica Sa cu Maria Magdalena. Ele sunt sfâșiate de durere. Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfa! Îmi vin În minte câteva fraze: „Stânca vieții e Golgota / Și ne apără Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfa Lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
suferință ajungi un sfânt. Nu cei Îmbuibați În bunătăți și În lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toată ființa, cu inima Întreagă, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie În durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Toți s-au dus... Și s-au ferit... Și pe rând L-au părăsit! Numai Maica Lui cea Sfântă Privea-n jale la osândă Și cu Sfintele femei, Toate Împrejurul ei. Mult plângeau, Se tânguiau Când vedeau, că-L Răstigneau! Sfâșiate de durere Nu găseau o mângâiere. Când Iisus Duhul Și-a dat Toate-n jur s-au Întristat Cerul tot s-a mohorât Întuneric s-a făcut, Peste oameni pe pământ Și multe minuni s-au petrecut... Iar apoi, cum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ca și caii, și anume 20 de câini" (p.263). Conduse de fratele Amiralului, Bartolomé Columb, trupele spaniole s-au "aruncat asupra indienilor cu caii, îi ucideau cu lăncile, îi tăiau cu săbiile despi-cându-i în două, asmuțeau câinii, care-i sfâșiau și apoi mâncau, îi ardeau de vii și-i supuneau la torturi de tot felul, cât se poate de nemiloase și mai neomenești" (p. 264). Așa cum avea să raporteze Amiralul suveranilor, băștinașii au fost supuși și obligați să plătească, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ploaia, tunetele și fulgerele durară fără sfârșit, încât părea că sosise sfârșitul lumii. Timp de 8 de zile dura groaznica furtună și fu atât de puternică încât soarele și stelele rămaseră ascunși ochilor noștri. În corăbii pătrundea apa, velele erau sfâșiate, greementul și ancorele fură pierdute, dispărură bărci, parâme și mult echipament... Niciodată nu mai văzusem un cer atât de amenințător, zi și noapte ardea în flăcări ca o forjă; fulgerele vărsau flăcări cu atâta putere că nu odată mă gândii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fost ales, sau mai bine zis impus, pentru că avea o funcție în partid, sculptorul Doru Văsiuț. Acestea au fost împrejurările în care lucrările mele au fost eliminate, pentru faza finală a concursului. Asociația devenise o haită de lupi care se sfâșiau între ei. Am uitat să menționez că, încă de la înființarea Asociației Artiștilor Plastici, după separarea de profesioniști, eu aveam funcția de trezorier, și la impunerea ca președinte a lui Doru Văsiuț, am renunțat la această funcție. Au început să se
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Istoria Romei a lui Liviu, Istoria Florenței a lui Bruni începe cu fundarea orașului și continuă până în timpul sau. (Historiae lui Bruni se încheia în 1402, odată cu moartea vechiului inamic milanez al Florenței, Giangaleazzo Visconti.) Ambele istorii spun povestea republicilor sfâșiate de conflicte interne care au devenit mari, cucerindu-și vecinii. Acestea cuprind prefețe îndrăznețe, scene de luptă și discursuri ale personalităților istorice. Stilul latin al lui Bruni este acela al lui Liviu. Dar aici asemănările se sfârșesc. În timp ce alți umaniști
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cineva aflat la greu, de recunoștință sau de simțiri și porniri creștinești. Tot ce ne dorim este să iubim și să fim iubiți sincer, necondiționat și poate pentru totdeauna. Și chiar dacă uneori suferim, chiar dacă am iubit și sufletul ne este sfâșiat de durerea pierderii unei iubiri, nu trebuie sa ne pierdem speranța. Ea va reveni, trebuie doar să vrem s-o primim, să găsim omul care să împărtășeasca cu noi acea iubire. Și ea va veni din nou: mai frumoasă, mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în cadrul cărora puterea și gloria lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor.1 Acest monarh autocratic domnea peste un guvern birocratic numeros, ale cărui eficiență și succese au variat de-a lungul secolelor. Ca orice imperiu mare, Bizanțul era sfîșiat de permanentele rivalități dintre facțiunile politice și de problemele legate de succesiunea la tron. Pe lîngă acestea, biserica și disputele legate de doctrină au jucat un rol major și adesea dezbinator în viața statului. După divizarea imperiului, Constantinopolul a devenit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
față de civilizațiile popoarelor pe care le subjugase. Decis să domnească peste o populație creștină mulțumită, el a căutat o personalitate potrivită pentru a fi numită în fruntea bisericii ortodoxe și cu care putea coopera. În acel moment, lumea ortodoxă era sfîșiată de dispute religioase, mai ales în privința reunificării cu biserica Romei. Mehmed l-a ales ca nou patriarh pe un respectat om de cultură, Gheorghe Skolarios, care, călugărindu-se, își luase numele de Ghenadie. El avea avantajul de a fi un
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
doar aproximativ 120000 de locuitori, din care 20000 erau veritabili războinici.18 Ca unitate politică, țara aceasta avea totuși să joace un rol care depășea cu mult sărăcia, suprafața mică și starea ei înapoiată. Dat fiind că teritoriul ei era sfîșiat de certurile dintre triburi, singurul element al unității a fost la început biserica. Muntenegrenii erau de naționalitate sîrbă și de religie ortodoxă. Centrul lor era mînăstirea de la Cetinje, ai cărei episcopi dețineau jurisdicția asupra întregului teritoriu. Aceștia erau de obicei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lor ochii vii, Au ales în schimb ca lege și călăuză nebunia ! Iar cei care i-au slujit pe regii noștri au devenit trădători, S-au scăldat în purpuriul sîngelui regal ! Nobilii noștri cadă Blestemul Domnului asupra sufletelor lor Au sfîșiat și au făcut fărîme Regatul, Irosind cu turbare puterea poporului nostru. Magnații sîrbi putrezi-le-ar numele ! Ei au aruncat peste tot sămînța rea a Discordiei, Otrăvind astfel vlăstarele vieții neamului nostru.3 Fără îndoială că problema majoră pe care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust sau de o esență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a orașului va rămîne Întotdeauna sub forma unor flăcări Înverșunate. Era ultima zi a șederii noastre și, după numeroase ciocniri de pahare care exprimau frumoasele noastre sentimente de rămas-bun, ne-am Încolăcit sub pături și am adormit. Mult-așteptata sirenă a sfîșiat liniștea nopții, chemîndu-i și trezindu-i pe voluntarii de serviciu, străbătînd chiar pînă la patul lui Alberto, din care acesta a sărit mult prea repede. Ne-am ocupat imediat pozițiile, cu toată seriozitatea necesară, În mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mi-ai dat! Vă sărut cu drag pe toți, al vostru Petia P.S. Salutări amicilor! Augusta lui Pierre la Colentina 3 iulie 1954 Dragul meu, băiețașul meu turbat! Mi-a spus Vally că, într-un acces de furie, mi-ai sfâșiat com binezonul... Dar nu există rău fără bine... Acum mă fudulesc în acest combinezon mult prea decoltat ca în costumul meu de lucru obișnuit. Nu-mi pare rău de el și nici lui de mine: mă dezvăluie din toate părțile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prin faptele noastre - și atunci vorba noastră devine de prisos...“ Pentru înălțimea de un metru a garniturii de calorifer, un sin gur crac va fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]