3,441 matches
-
femei, sclavi și oameni liberi. El folosește aceast] premis] împ]rt]sit] pentru a-i mustra atunci când se abat de la realitatea amintit]. La Români 13 el prezint] etică creștin] că pe o etic] a iubirii. Mai mult, ceea ce face ca Sfanțul Apostol Pavel s] fie foarte important pentru noi este faptul c] el este primul creștin despre care știm c] a fost chemat s] prezinte modul în care înțelegea etică creștin], pentru a rezolva diverse probleme ap]rute în cadrul comunit]ților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
radical punctul de vedere (deși exist] astfel de concepții și în ziua de ast]zi). Ce-a de-a patra evanghelie reinterpreteaz] venirea lui Hristos și sfârșitul lumii că pe un dar al Duhului Sfânt. Din punct de vedere cosmic, Sfanțul Apostol Pavel a acceptat perspectiva comun] potrivit c]reia exist] o fort] mai presus de om care îi influențeat] viața (deși sl]vitul Hristos le-a diminuat puterea). Noi trebuie s] transpunem aceste idei într-o sociologie realist]. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața (deși sl]vitul Hristos le-a diminuat puterea). Noi trebuie s] transpunem aceste idei într-o sociologie realist]. Cât despre puterile p]mântești, creștinii nu aveau dreptul s] modifice instituțiile umane său s] influențeze politică public]. În aceast] situație, Sfanțul Apostol Pavel adopt] o poziție favorabil] fâț] de Imperiul Român p]gân, al c]rui cet]țean era mândru s] fie și c]ruia era îndrept]țiț s]-i fie recunosc]tor. Abolirea sclaviei nu ocup] un loc în analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
John Haldane Voința uman] se subordoneaz] urm]toarelor trei ordine. În primul rând, ordinului propriei sale rațiuni, în al doilea rând, ordinelor date de puterile umane, fie spirituale, fie temporale, și în al treilea rând, ordinii universale a legii divine. Sfanțul Toma din Aquino, Summa Theologiae, Ia, Iiae, q8, a1 i. Introducere Intervalul de timp acoperit în acest eseu se întinde din secolul al XI-lea pan] în secolul al XVI-lea - o perioad] de o jum]țațe de mileniu de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facult]ți a simțului moral cu ajutorul c]reia, oamenii pot s] intuiasc] ceea ce este bine și r]u. Împrumutând din vocabularul teoriilor mai târzii, putem s] descriem aceste perspective ca fiind „raționalist]”, respectiv „intuiționist]”. Dup] introducerea termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț]... prin care discernem c] p]c]tuim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care discernem c] p]c]tuim”, dar, mai tarziu, a devenit o obișnuinț] s] se rezerve termenul de „conștiinț]” (conscientia) pentru abilitatea de a deosebi binele de r]u la nivelul acțiunilor particulare. În secolul al XIII-lea, de exemplu, Sfanțul Toma din Aquino (1224-1274) susținea c] primul principiu al gândirii despre conduit] este acela c] binele trebuie f]cut și urmat, iar r]ul evitat. „Regulă synderesis” este, sublinia el, un principiu evident prin sine însuși, astfel încât oricine îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respingerea celuilalt. Chiar prin garantarea adev]rului acestui principiu, cunoașterea nu va fi suficient] pentru a ghida o persoan] prin viat] f]r] o capacitate specific] care s] faciliteze distingerea acțiunilor bune de cele rele, iar aceast] capacitate, pe care Sfanțul Toma o folosește respectând tradiția, se identific] cu conscientia. Mai mult, ținând cont de relatarea să raționalist] legat] de cunoașterea moral] (pe care o voi discuta mai jos), nu ar trebui s] constituie o surpriz] faptul c] el consider] conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
el consider] conștiința că un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris] în sufletele oamenilor. R]m]site ale acestei idei mai persist] și azi în discuțiile creștine care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris] în sufletele oamenilor. R]m]site ale acestei idei mai persist] și azi în discuțiile creștine care (adaptând analogia sensului) vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
antice. Apare și în scrierile lui Plotin (204-269), dar a fost introdus] în gândirea patristic] de c]tre colegul s]u, studentul creștin Origene (185-255). Într-adev]r, a fost o doctrin] susținut] puternic, dezvoltat] într-un fel sau altul de Sfanțul Grigorie de Nissa (335-395), de Dionisyos Pseudo-Areropagitul (secolul al V-lea) și de John Scotus Eriugena (810-877), fiind reluat] cu oarecare entuziasm în perioada Renașterii de c]tre Mirandola (1463-1494) și alți neoplatonicieni. Conform lui Augustin, Dumnezeu înzestreaz] fiecare om
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cele care aparțin autoperfecțion]rii, susțin c] descoperirea lor nu ține de investigarea empiric] și de gândirea pragmatic], ci, pur și simplu, de înv]tarea prescripțiilor date de Dumnezeu sufletului. Într-un pasaj faimos din opera să, Despre Sfântă Treime, Sfanțul Augustin amintește c] „oamenii v]d legile morale scrise în cartea luminii care este numit] Adev]rul, de unde sunt copiate toate celelalte legi” (De Trinitate, 14, 15,21). Iar pentru alții, forma descoperirii nu este de genul acesteia din urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în concordant] cu legea naturii. Cam această a fost complexitatea gândirii perscolastice referitoare la sursă moralei. A existat o gam] variat] de opinii cu privire la obiectele aprecierilor morale, adic], acele tr]s]turi care sunt judecate a fi corecte sau incorecte. Sfanțul Augustin a afirmat c] putem considera a fi merituoase acele acțiuni care se conformeaz] legii morale a lui Dumnezeu și care sunt înf]ptuite pentru motivul potrivit, adic] iubirea de Dumnezeu și dorința de perfecționare, doar pentru a fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considera a fi merituoase acele acțiuni care se conformeaz] legii morale a lui Dumnezeu și care sunt înf]ptuite pentru motivul potrivit, adic] iubirea de Dumnezeu și dorința de perfecționare, doar pentru a fi mai aproape de El. Dup] cum spune Sfanțul Augustin: „A tr]i bine nu este altceva decât a-L iubi pe Dumnezeu din toat] inima, sufletul și mintea” (De moribus ecclesiae catholicae, I, 25, 46). Aceast] afirmație introduce o evidențiere a st]rii de spirit a agentului, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
greac] în lumea creștin]. În afar] de a fi una dintre cele mai importante surse ale psihologiei teologice a „zborului sufletului” și ale doctrinei stricte a evalu]rii morale menționate mai sus, el a înaintat ideea (la fel ca si Sfanțul Augustin) c] r]ul nu este altceva decât privarea de bine, la fel cum boala poate fi considerat] nu ca o condiție independent], ci că absent] a s]n]ț]ții. Aceast] perspectiv], si doctrina referitoare la ceea ce se cere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că surs] a filosofiei platoniciene, cât și unei erori legate de autor. Scriitorul pretinde s] fi fost martor la unele evenimente prezentate în Noul Testament și utilizeaz] pseudonimul „prezbiterianul Dionis”, de unde el a ajuns s] fie identificat cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada central] a scolasticii, este momentul de a prezenta dezvolt]rile istorice relevante care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primul Împ]rât Român Sfânt, si pentru o scurt] perioad] dup] această, a ap]rut o revenire a ideii imperiale, asociate cu o renaștere cultural]. Într-adev]r, singurul filosof occidental original, care a scris în perioada dintre Boethius (475-525) și Sfanțul Anselm (1033-1109), si anume Eriugena, a fost conduc]torul școlii de la Palat, fondat] la curtea lui Carol cel Mare. O serie de r]zboaie, de conflicte politice și de dispute între Biseric] și Imperiu a dus la recuperarea creștinismului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI-lea și al XII-lea s-au înregistrat schimb]ri în aceast] privinț] deoarece a început dezvoltarea metodei scolastice de cercetare. „P]rintele” scolasticii a fost Sfanțul Anselm, arhiepiscopul de Canterbury, cunoscut ca fiind cel care a introdus „dovadă ontologic]” a existenței lui Dumnezeu. În secolul al VI-lea, Boethius a afirmat c] anumite idei, chiar și unele principii morale sunt evidente intuitiv. El a preferat un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ocazia unor evenimente publice observabile. Ultima presupunere sugereaz] o soluție diferit]: a nega faptul c] intențiile agentului sunt, în mod necesar, obiecte private, si a accepta c] acestea sunt uneori deschise evalu]rii. Cel mai mare filosof medieval și scolastic, Sfanțul Toma din Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] acestea sunt uneori deschise evalu]rii. Cel mai mare filosof medieval și scolastic, Sfanțul Toma din Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou mut” datorit] caracterului s]u taciturn și ținutei sale viguroase, c] „el va r]cni așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din filosofia Antichit]ții clasice și cele recurente în gândirea creștin] ar putea fi dezvoltate astfel încât s] ofere eticii un fundament și s] prezinte o relatare a adev]ratei virtuți, care ar fi corespunz]toare unei ființe umane inteligente. Scală Sfanțului Toma, referitoare la sinteză eticii și a teologiei morale, este vast]. Acoper] atât probleme teoretice, cât și normative și este reg]sit] în multe texte. Cincisprezece volume ale operei Summa Theologiae din edițiile Blackfriars și multe alte comentarii și tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopului virtuții, din stadiul conceput de c]tre acesta ca fiind înfloritor (eudaimonia) la cel de binecuvântare (beatitudo), care const] în unirea etern] cu Dumnezeu. Acordând locul cuvenit dimensiunii religioase a moralei și combinând-o cu o teorie foarte raționalist], Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni” pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii augustiniene a început din timpul vieții Sfanțul Toma, prin intermediul unor opere cu înclinație mistic] scrise de Sfanțul Bonaventura (1217-1274), Ramón Lull (1235-1315) și Maister Eckhardt (1260-1327), care au subliniat iluminația divin] și întoarcerea voinței sufletului înspre Dumnezeu. O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii augustiniene a început din timpul vieții Sfanțul Toma, prin intermediul unor opere cu înclinație mistic] scrise de Sfanțul Bonaventura (1217-1274), Ramón Lull (1235-1315) și Maister Eckhardt (1260-1327), care au subliniat iluminația divin] și întoarcerea voinței sufletului înspre Dumnezeu. O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord] dou] roluri speciale voinței. Pe de-o parte, obiectul evalu]rii morale este întotdeauna o acțiune a voinței, iar, pe de alt] parte, Dumnezeu poate s] dea prescripții morale, având statutul suplimentar de obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]