3,432 matches
-
naștere unei noi civilizații aflate sub semnul schimb]rilor sociale rapide. În ziua de ast]zi, cel de-al cincilea tip, „Hristos transform] cultură”, pare a fi cel mai persuasiv, chiar într-o m]sur] mai mare decât în perioada Sfanțului Augustin sau a lui Calvin, pe care Richard Niebuhr le consider] ca fiind dou] din cele mai importante exemple pentru acest tip. Aceast] tipologie ilustreaz] caracterul proteic al religiei creștine. Inițial, o mișcare reformatoare, asociat] cu o figur] carismatic] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu conteaz] motivul pentru care oamenii fac ceea ce trebuie atâta timp cât o fac, nici de ce acționeaz] greșit, în situația în care procedeaz] în felul acesta. Rezultatul depinde de lucrul f]cut, iar motivul nu are nici o important]”. Pe un ton binevoitor, Sfanțul Apostol Pavel pare a avea aceeași p]rere în primul capitol din Epistola c]tre Filipeni. El spune c] unii Îl propov]duiesc pe Hristos din invidie, dar, în același timp, se bucur] de faptul c] Hristos este propov]duit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ț]turii lui Iisus, cu toate c] această a trecut prin filtrul preocup]rilor primelor comunit]ți creștine. O dovad] indirect] în acest sens se refer] la faptul c] dou] mari teme ale creștinismului de dup] Înviere (perioadă paulin]), dinamismul Sfanțului Duh și universalitatea Evangheliei apar doar că indicii anticipative în evanghelii. Care este comportamentul adecvat unui cet]țean al Împ]r]ției lui Dumnezeu? Pe de-o parte acesta implic] morală „natural]”, de exemplu, Regula de Aur: „Tot ce voiți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iubirii doar fâț] de cei care ne iubesc, afirmând c] acest lucru nu este deloc extraordinar, „Oare p]gânii nu fac la fel?” (Maț. 5,47). El merge dincolo de sfera pretențiilor, a drepturilor și a obligațiilor, dup] cum spune clar Sfanțul Apostol Pavel în Epistola c]tre Români (13,8): „S] nu datorați nim]nui nimic, decat s] v] iubiți unii pe alții”. Iisus îndeamn] la a avea un anumit fler, o cutezanț] creativ] în momentele decisive ale vieții. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici pentru individ, nici pentru societate, ci creeaz] o tensiune ce are drept rezultat schimbarea (Manșon, 1943). Acesta ar fi mecanismul de funcționare a lucrurilor. Care era perspectiva primilor creștini asupra lui? Cel mai bun martor în acest sens este Sfanțul Apostol Pavel; ultimii ani din viața sa au dus la apariția creștinismului postapostolic și la scrierea ultimelor c]rți ale Noului Testament. iii. Sfanțul Apostol Pavel Sfanțul Apostol Pavel este o figur] controversat] datorit] dezbaterilor în care a fost implicat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrurilor. Care era perspectiva primilor creștini asupra lui? Cel mai bun martor în acest sens este Sfanțul Apostol Pavel; ultimii ani din viața sa au dus la apariția creștinismului postapostolic și la scrierea ultimelor c]rți ale Noului Testament. iii. Sfanțul Apostol Pavel Sfanțul Apostol Pavel este o figur] controversat] datorit] dezbaterilor în care a fost implicat și disputelor care l-au avut drept subiect, mai ales în perioada reformei. Datorit] formației sale fariseice și a dezicerii de aceasta, el nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perspectiva primilor creștini asupra lui? Cel mai bun martor în acest sens este Sfanțul Apostol Pavel; ultimii ani din viața sa au dus la apariția creștinismului postapostolic și la scrierea ultimelor c]rți ale Noului Testament. iii. Sfanțul Apostol Pavel Sfanțul Apostol Pavel este o figur] controversat] datorit] dezbaterilor în care a fost implicat și disputelor care l-au avut drept subiect, mai ales în perioada reformei. Datorit] formației sale fariseice și a dezicerii de aceasta, el nu poae fi plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre Iisus și diferitele partide iudaice, în special cea a fariseilor? În primul rând, acestea erau exclusiviste și în al doilea rând, modul in care înțelegeau nivelul și profunzimea iubirii nu era suficient de radical. În ceea ce îl privește pe Sfanțul Apostol Pavel, el a fost un gânditor complex și inc] se mai discut] pe marginea acestor aspecte, f]r] a se fi ajuns, ins], la o rezolvare a lor. Oricum, este clar c] Sfanțul Apostol Pavel a inteles faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
radical. În ceea ce îl privește pe Sfanțul Apostol Pavel, el a fost un gânditor complex și inc] se mai discut] pe marginea acestor aspecte, f]r] a se fi ajuns, ins], la o rezolvare a lor. Oricum, este clar c] Sfanțul Apostol Pavel a inteles faptul c] baza eticii lui Iisus const] într-un r]spuns de bucurie adus generoasei gratii divine. „F]r] plat] ați primit, f]r] palt] s] dați” (Maț. 10,8). Împ]r]ția lui Dumnezeu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
const] într-un r]spuns de bucurie adus generoasei gratii divine. „F]r] plat] ați primit, f]r] palt] s] dați” (Maț. 10,8). Împ]r]ția lui Dumnezeu, așa cum este prezentat] în primele trei evanghelii, este considerat] în epistolele Sfanțului Apostol Pavel că noua viat] intru Hristos, pe care o percepea că pe o experient] colectiv]. O exprimare tipic] este: „Noi, care suntem mulți, alc]tuim un singur trup în Hristos” (Rom. 12,5). „Legea lui Hristos” este Însuși Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cor. 15,24; 15,50). Iubirea reprezint] piatră să de temelie. Caracteristicile iubirii sunt prezentate la 1 Corinteni 13, care se aseam]n] oarecum unei diatribe stoice, dar al c]rei spirit este diferit. Iisus constituie modelul pentru acest pasaj. Sfanțul Apostol Pavel nu citeaz] în mod direct evenimente din viața Sa, presupunând c] acestea sunt cunoscute ascult]torilor și cititorilor din referirile scurte cu privire la nașterea, înv]ț]tură, r]stignirea, îngroparea și Învierea Să. El presupune c] primele congregații creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
femei, sclavi și oameni liberi. El folosește aceast] premis] împ]rt]sit] pentru a-i mustra atunci când se abat de la realitatea amintit]. La Români 13 el prezint] etică creștin] că pe o etic] a iubirii. Mai mult, ceea ce face ca Sfanțul Apostol Pavel s] fie foarte important pentru noi este faptul c] el este primul creștin despre care știm c] a fost chemat s] prezinte modul în care înțelegea etică creștin], pentru a rezolva diverse probleme ap]rute în cadrul comunit]ților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
radical punctul de vedere (deși exist] astfel de concepții și în ziua de ast]zi). Ce-a de-a patra evanghelie reinterpreteaz] venirea lui Hristos și sfârșitul lumii că pe un dar al Duhului Sfânt. Din punct de vedere cosmic, Sfanțul Apostol Pavel a acceptat perspectiva comun] potrivit c]reia exist] o fort] mai presus de om care îi influențeat] viața (deși sl]vitul Hristos le-a diminuat puterea). Noi trebuie s] transpunem aceste idei într-o sociologie realist]. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața (deși sl]vitul Hristos le-a diminuat puterea). Noi trebuie s] transpunem aceste idei într-o sociologie realist]. Cât despre puterile p]mântești, creștinii nu aveau dreptul s] modifice instituțiile umane său s] influențeze politică public]. În aceast] situație, Sfanțul Apostol Pavel adopt] o poziție favorabil] fâț] de Imperiul Român p]gân, al c]rui cet]țean era mândru s] fie și c]ruia era îndrept]țiț s]-i fie recunosc]tor. Abolirea sclaviei nu ocup] un loc în analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
John Haldane Voința uman] se subordoneaz] urm]toarelor trei ordine. În primul rând, ordinului propriei sale rațiuni, în al doilea rând, ordinelor date de puterile umane, fie spirituale, fie temporale, și în al treilea rând, ordinii universale a legii divine. Sfanțul Toma din Aquino, Summa Theologiae, Ia, Iiae, q8, a1 i. Introducere Intervalul de timp acoperit în acest eseu se întinde din secolul al XI-lea pan] în secolul al XVI-lea - o perioad] de o jum]țațe de mileniu de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facult]ți a simțului moral cu ajutorul c]reia, oamenii pot s] intuiasc] ceea ce este bine și r]u. Împrumutând din vocabularul teoriilor mai târzii, putem s] descriem aceste perspective ca fiind „raționalist]”, respectiv „intuiționist]”. Dup] introducerea termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț]... prin care discernem c] p]c]tuim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care discernem c] p]c]tuim”, dar, mai tarziu, a devenit o obișnuinț] s] se rezerve termenul de „conștiinț]” (conscientia) pentru abilitatea de a deosebi binele de r]u la nivelul acțiunilor particulare. În secolul al XIII-lea, de exemplu, Sfanțul Toma din Aquino (1224-1274) susținea c] primul principiu al gândirii despre conduit] este acela c] binele trebuie f]cut și urmat, iar r]ul evitat. „Regulă synderesis” este, sublinia el, un principiu evident prin sine însuși, astfel încât oricine îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respingerea celuilalt. Chiar prin garantarea adev]rului acestui principiu, cunoașterea nu va fi suficient] pentru a ghida o persoan] prin viat] f]r] o capacitate specific] care s] faciliteze distingerea acțiunilor bune de cele rele, iar aceast] capacitate, pe care Sfanțul Toma o folosește respectând tradiția, se identific] cu conscientia. Mai mult, ținând cont de relatarea să raționalist] legat] de cunoașterea moral] (pe care o voi discuta mai jos), nu ar trebui s] constituie o surpriz] faptul c] el consider] conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
el consider] conștiința că un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris] în sufletele oamenilor. R]m]site ale acestei idei mai persist] și azi în discuțiile creștine care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris] în sufletele oamenilor. R]m]site ale acestei idei mai persist] și azi în discuțiile creștine care (adaptând analogia sensului) vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
antice. Apare și în scrierile lui Plotin (204-269), dar a fost introdus] în gândirea patristic] de c]tre colegul s]u, studentul creștin Origene (185-255). Într-adev]r, a fost o doctrin] susținut] puternic, dezvoltat] într-un fel sau altul de Sfanțul Grigorie de Nissa (335-395), de Dionisyos Pseudo-Areropagitul (secolul al V-lea) și de John Scotus Eriugena (810-877), fiind reluat] cu oarecare entuziasm în perioada Renașterii de c]tre Mirandola (1463-1494) și alți neoplatonicieni. Conform lui Augustin, Dumnezeu înzestreaz] fiecare om
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cele care aparțin autoperfecțion]rii, susțin c] descoperirea lor nu ține de investigarea empiric] și de gândirea pragmatic], ci, pur și simplu, de înv]tarea prescripțiilor date de Dumnezeu sufletului. Într-un pasaj faimos din opera să, Despre Sfântă Treime, Sfanțul Augustin amintește c] „oamenii v]d legile morale scrise în cartea luminii care este numit] Adev]rul, de unde sunt copiate toate celelalte legi” (De Trinitate, 14, 15,21). Iar pentru alții, forma descoperirii nu este de genul acesteia din urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în concordant] cu legea naturii. Cam această a fost complexitatea gândirii perscolastice referitoare la sursă moralei. A existat o gam] variat] de opinii cu privire la obiectele aprecierilor morale, adic], acele tr]s]turi care sunt judecate a fi corecte sau incorecte. Sfanțul Augustin a afirmat c] putem considera a fi merituoase acele acțiuni care se conformeaz] legii morale a lui Dumnezeu și care sunt înf]ptuite pentru motivul potrivit, adic] iubirea de Dumnezeu și dorința de perfecționare, doar pentru a fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considera a fi merituoase acele acțiuni care se conformeaz] legii morale a lui Dumnezeu și care sunt înf]ptuite pentru motivul potrivit, adic] iubirea de Dumnezeu și dorința de perfecționare, doar pentru a fi mai aproape de El. Dup] cum spune Sfanțul Augustin: „A tr]i bine nu este altceva decât a-L iubi pe Dumnezeu din toat] inima, sufletul și mintea” (De moribus ecclesiae catholicae, I, 25, 46). Aceast] afirmație introduce o evidențiere a st]rii de spirit a agentului, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
greac] în lumea creștin]. În afar] de a fi una dintre cele mai importante surse ale psihologiei teologice a „zborului sufletului” și ale doctrinei stricte a evalu]rii morale menționate mai sus, el a înaintat ideea (la fel ca si Sfanțul Augustin) c] r]ul nu este altceva decât privarea de bine, la fel cum boala poate fi considerat] nu ca o condiție independent], ci că absent] a s]n]ț]ții. Aceast] perspectiv], si doctrina referitoare la ceea ce se cere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]