3,699 matches
-
misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el nu avea nici un chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că Dragostea descrisă de Apostol este acea virtute care îl înalță pe om spre Dumnezeu, că iubirea pentru aproapele este o treaptă spre sfințenie. Este vorba de iubirea pură, necondiționată, care nu implică dorință fizică, hormoni... Speră că nu comite o blasfemie dacă socotește că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și „uite” „vocația îndumnezeirii”. Deși cu ea a fost hărăzit din naștere. Când ajunge să creadă cu tărie că o are cu adevărat, poate înfrânge ispita răului, ce este, de asemenea, o „calitate” originară. Calea către descoperirea acelei vocații (pentru sfințenie) este presărată cu mai sus amintitele „vitregii ale soartei”. Este vorba de felurite „incidente de parcurs” venite din „sfera iraționalului” și care îi fac pe oameni să-și plângă de milă. „- Dar eu nu vreau să fiu unul dintre aceștia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
seninul, era admirat de multe fete. Așa că Vasile a pus ochii pe o fată frumoasă și singură la părinți, de oameni gospodari, la locul lor și cu pretenții. În acele vremuri tradițiile se respectau, datina și obiceiurile erau ținute cu sfințenie. Așa că pețitul era la el acasă, nu puteai lua fata omului să mergi cu ea la joc fără încuviințarea părinților și seara musai trebuia să o conduci acasă la părinți, altfel se lăsa cu scandal. Nu ca acum, îți ia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o sută de ani după moartea lor: mod în care amintirea defectelor și extravaganțelor lor piere odată cu ei; martorii vieții lor și cei care ar putea depune mărturie împotriva lor nu mai există; nimic nu se mai opune ideii de sfințenie pe care vor să o dea publicului. Să ni se ierte această digresiune. Recunosc, altfel, că există uneori necesități supărătoare, cînd un principe n-are cum să nu rupă tratatele și alianțele. Numai că trebuie să le desfacă cinstit, avertizîndu-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate celelalte crime; ceea ce e un lucru vizibil opus sfințeniei sale. În al doilea rînd, că dacă Tatăl Suprem este tatăl viciilor și autorul nelegiuirilor care se comit, nu s-ar mai putea pedepsi vinovații și n-am mai putea spune că există nici crime, nici virtuți în lume. Or
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În urma unei coabitări cuviincioase. Dar, indiferent de cum au pornit-o În viață, sper să văd cum o sfârșesc câțiva și să pot face niște speculații despre cum viermii vor pune la Încercare acea sterilitate păstrată atât de mult timp cu sfințenie. Nostimele lor pamflete ruinate și dorințele-adnotate. Deși probabil că este legitim să ne ocupăm de acești autodesemnați cetățeni Într-o istorie a morților, deși desemnarea s-ar putea să nu mai Însemne nimic la data publicării acestei lucrări, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
minții și sufletului românesc. Căci el era adânc convins că « dreptul la viață al unui popor se măsoară cu gradul lui de civilizație și cultură, iar ace stea se măsoară cu va loarea creațiilor lui spirituale. Academia Română va îndeplini cu sfințenie an cu an dorința fierbinte a sufletului său, înflăcărat de sinceră și înălțătoare iubire de neam, păstrând astfel, în ritmul vieții noastre academice, amintire neștearsă marelui jurist, distinsului nostru membru onorar și donator C . Ha mangiu. Fie-i țărâna ușoară
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care această libertate poate fi cucerită. - Exact! spuse Ieronim. - Dar atunci v-ați ales episodul cel mai greu de ilustrat, continuă Marina. Știm toți ce s-a petrecut la Buchenwald, chiar dacă nu știm, și nu vom ști niciodată, eroismul sau sfințenia anumitor victime. Dar cum o să arătați mijloacele prin care a fost cucerită libertatea interioară? Toți începură să aplaude, entuziasmați. Fericit, emoționat, cu obrajii îmbujorați, Ieronim se întoarse către ei: - Să-i spunem? exclamă. Nu, nu putem să-i spunem!... - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putu mai mult, înălțînd rochia, iar Iconaru o lumină întreagă, plimbîndu-și lanterna de sus în jos. - Dar, vezi, trebuia să mă gândesc, reluă Ieronim, împăturind rochia și așezînd-o peste cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata ei cea mai mică, și, până atunci, cea mai norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 7 5 ucraineană. Bunicul meu era ortodox, se trăgea din neam de răzeși. Îmi amintesc că avea un document foarte vechi pe care il păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau post, în ajunul sărbătorilor se făceau mari pregătiri, preparau toate bunătățile culinare respectând tradițiile
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
și LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 7 5 ucraineană. Bunicul meu era ortodox, se trăgea din neam de răzeși. Îmi amintesc că avea un document foarte vechi pe care il păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau post, în ajunul sărbătorilor se făceau mari pregătiri, preparau toate bunătățile culinare respectând tradițiile
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am să mor pe pragul tău. Hai să bem o cafea, pehlivane! Reiau pagina rămasă necorectată (deși am semnalat de șase ori greșelile), nu fără să mă gîndesc la odiseea unei antologii Mircea Eliade. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea atitudinea de azi, câte amărăciuni și-ar fi cruțat unul altuia! Fericirea n-o poți gusta decât când te-a purificat nefericirea. Detaliile le stabiliră ușor. Grigore se mulțumea să înregistreze dorințele ei, ca să-i fie toate împlinite cu sfințenie. Primul punct era că vor petrece Crăciunul la Amara, dar revelionul îl vor face negreșit în capitală. Acceptat. Al doilea că trebuie să fie un Crăciun vesel, cu lume multă și lăutari buni. Acceptat, firește. Vor fi prezenți toți vecinii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron Iuga, nemulțumit de întorsătura ce o ia consfătuirea aceasta, făcu semn cu mâna că vrea să spuie și el ceva. Țăranii făcură liniște. Boierul cel bătrân era pentru ei adevăratul stăpân respectat, al cărui cuvânt trebuie totdeauna ascultat cu sfințenie. ― Cum vine asta, măi care strigați? întrebă bătrânul Iuga cuprinzând cu o privire toată mulțimea. Pământul meu să vi-l dau vouă?... Adică drept răsplată pentru că eu, și tatăl meu, și bunicul meu v-am primit pe moșiile noastre pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu plângerea, Petre Petre prinse a se neliniști, a se roși și a mormăi. Se vârâse dintru început în față, unde erau fruntașii satului. Stătea chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu sfințenie pe ale bătrânului Iuga, ba de câteva ori, când unii oameni prea strigau, Petre s-a uitat urât spre dânșii, parcă i-ar fi dojenit. S-a schimbat însă la față cum a auzit de cucoana cu automobilul, mânia copleșindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altă parte, se văzu pe sine, oglindindu-se în lumea celor două dimensiuni. Luă fotografia în mână și se simți precum sfântul de pe catapeteasmă. Numai că acela ținea pe tipsie același cap pe care-l avea și pe umeri, căci sfințenia și moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce pentru Maca, purtându-și în palmă portretul din tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfântul de pe catapeteasmă. Numai că acela ținea pe tipsie același cap pe care-l avea și pe umeri, căci sfințenia și moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce pentru Maca, purtându-și în palmă portretul din tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce folosea locul acela în care nu mai aveai ce găsi și din care nu mai aveai unde să pleci ? Sfântul și, în palmă, capul lui retezat... Care dintre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
organizează în această zonă acțiuni de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1848, Friedrich Wilhelm IV îl întreabă pe țar despre eventualitățile în care ar putea să-i acorde sprijin, Nicolae I îi răspundea prin cererea de a întoarce Prusia la vechea stare de lucruri și, atunci, Rusia își va îndeplini cu sfințenie tot ceea ce a hotărât vechea alianță, altfel nu va face nici un pas. Progresiv, Rusia, împreună cu monarhii și guvernele contrarevoluționare, pune bazele reacțiunii militare. Țarul îi felicită pe Cavaignac și Windischgraetz (va fi și decorat) și îl sprijină pe Jellavich, când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar verii între ei, nici chiar soțul cu soția. Nimeni nu se adresează altcuiva folosind numele de botez". Asta nu înseamnă că toate aceste distracții în care se antrenează împreună băieții și fetele, și în care aparențele sunt menținute cu sfințenie, nu îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ruse. În sfîrșit, rezistența implică un caracter mistic popular. În martie 1744, călugărul sîrb Visarion trece în Transilvania pentru a predica în satele de credință ortodoxă. EI vorbește în sîrbă, o limbă apropiată de slavonă și atrage țăranii convinși de sfințenia sa. Zvonuri privind miracolul încep să circule. În 1759, Viena trebuie să recunoască faptul că unirea rămîne parțială și să accepte numirea unui episcop pentru ortodocși. Aceste fracturi nu distrug curentul cultural care se afirmă pe calea colegiilor iezuite, la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
inserată, spre exemplu, în ideile istoricului Nicolae lorga, constituind ecoul afirmațiilor reprezentantului Franței în România, Saint-Aulaire... În cursul conferinței din 12 iunie 1919, cu ocazia recepției responsabililor misiunii universitare franceze aleși membri de onoare ai Academiei Române, lorga declară: Păstrînd cu sfințenie depozitul sacra al civilizației orientale a Evului Mediu, devenit leagănul noului clasicism elenistic, țările române au îndeplinit și rolul de a transmite spiritul francez al veacului al XVIII-lea celorlalte națiuni din Sud-Estul european". Această interpretare nu este fără rost
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]