3,605 matches
-
sau un limbaj licențios. Versificația se apropie mult de cea întâlnită în folclorul muzical și literar românesc; astfel, majoritatea formelor urmează îndeaproape cvadratura (predilecția pentru structuri de câte patru elemente). Se folosesc versuri scurte (arareori se depășește măsura de opt silabe), iar al doilea vers din fiecare pereche e marcat adesea cu o cezură finală. Versurile se grupează de regulă în catrene; rima este împerecheată (mai rar, monorimă sau încrucișată) și apelează frecvent la asonanțe sau chiar rimă zero. Muzica de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
propozițiilor în cazul în care acesta este lung și este urmat de un pronume resumptiv. Verbele și substantivele sunt negate de particule "n", dar "nn" este folosit pentru fraze adverbiale și adjectivale. Stresul cade pe final pe ultima sau penultima silabă, care poate fi deschis (CV) sau închis (CVC). Scrierea hieroglifică datează din 3000 î.en., și este compusă din sute de simboluri. O hieroglifă poate reprezenta un cuvânt, un sunet, sau un determinant tăcut, și același simbol poate servi unor
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
lui Voynich și Tăblițele de la Tărtăria. Orice sistem de scriere necesită existența următoarelor elemente: Există mai multe tipuri de sisteme de scriere referitoare la limbi, diferențiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos. O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezești
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos. O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezești sînt clasificate ca logograme. Termeni aproximativ echivalenți sînt: ideogramă și pictogramă. În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
clasificate ca logograme. Termeni aproximativ echivalenți sînt: ideogramă și pictogramă. În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
consoană și o vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul este modificat într-un mod sistematic. Diferența față de un sistem de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui Hristos însuși. Aceasta este încă o diferență fundamentală față de tehnicile ascetice orientale, unde puterea formulelor mantrice este "in objecto". Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă. Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
celei de-a treia strofe marchează o schimbare de ton, cănd poetul exprimă o revelație. Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99 are 15 versuri, 126 este alcătuit din șase cuplete, versurile sonetului 145 au măsură de 4 silabe. Colecția este închisă cu "Jeluirea îndrăgostitei", o poezie narativa cu strofe de 47 de versuri și rimă recurenta de tip ababbcc, introdusă inițial de Geoffrey Chaucer. Primele 17 numite tradițional "sonetele procreației", sunt adresate primului personaj, Tânărul Chipeș, sfătuind-ul
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
Mascota este formată din 5 figuri: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying și Nini, care, potrivit filosofiei antice chinezești, simbolizează cele 5 elemente primordiale ce alcătuiesc universul. Fiecare din cele cinci figuri reprezintă de asemenea câte o culoare olimpică . Dacă cele cinci silabe ale numelor mascotelor sunt rostite consecutiv se obține "北京欢迎你 Běijīng huănyíng nǐ" ceea ce s-ar traduce prin "„Beijingul vă primește cu drag”". Pe 26 aprilie 2007 a fost anunțat traseul flăcării olimpice care se va întinde pe 137.000 de
Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/304509_a_305838]
-
din acest articol, numele proprii sunt scrise într-o manieră arhaică. În acest articol literele "h", "y" și "w" subliniate sunt sunete mute; ele sunt omise din ortografia modernă. (Convenția sublinierii acestor litere este valabilă doar în acest articol.) Unele silabe sunt modernizate după cum urmează (vezi și limba japoneză și romanizarea limbii): Primii zei au făurit două ființe divine, una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami și le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
(corect: de’ Medici) (pronunțare cu 3 silabe: 'me-di-ci) a fost în Florența în secolul al XV-lea și al XVI-lea unul dintre cei mai importanți concurenți în lupta pentru putere influența politică, avuție și prestigiu. Printr-o iscusita și în același timp crudă și nemiloasa tactică
Familia Medici () [Corola-website/Science/303876_a_305205]
-
sunt înlocuite de simboluri abstracte, cum ar fi grupurile de bare care seamănă cu niște cuie, inscripționate pe tăblițe de argilă moale cu ajutorul unui vârf de trestie. În total sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele au fost folosite în continuare pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene și asiriene, care au devenit limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a dispărut aprox. în anul 1.800 î.Hr., dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
cel mai important îl are muzicalitatea cuvintelor. Cand poeziile sunt recitate în limba franceză, poezia admite sensuri care nu sunt evidente la lecturare. De exemplu în „Sonetul lui Mallarmé”, un vers începe cu „Șes ongles purs”(„Unghiile ei pure”), prima silaba când este pronunțată este foarte asemănătoare cu „C`est pure sound”(„Este un sunet pur”). Aspectul poeziei sale este un subiect de analiză muzicală, poezia neputând fi tradusă fără a-i schimba sensul. Stilul de lucru: Poezia lui Mallarmé a
Stéphane Mallarmé () [Corola-website/Science/304179_a_305508]
-
importanța economică a orașului prin depozitarea cărbunelui de-a lungul cursului Rinului, acest necesar de cărbuni crește prin dezvoltarea industriei metalurgice din bazinul Ruhrului. Sunt mai multe variante de esplicare a originii numelui localității, una dintre acestea ar fi: prima silabă a denumirii „dheus“ în germana veche înseamnă "regiune umedă" sau "regiune inundabilă". înseamnă de fapt "fortăreață în zonă inundabilă". O altă explicație ar fi "Duisburg" înseamnă "cetatea de pe deal", orașul vechi fiind întradevăr situat pe o ridicătură de teren pe
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât celelalte (ca în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silabă accentuată fiind pronunțat cu un
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât celelalte (ca în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silabă accentuată fiind pronunțat cu un ton mai ridicat sau mai coborât decât celelalte. Accentul poate fi de patru feluri, combinații
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât celelalte (ca în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silabă accentuată fiind pronunțat cu un ton mai ridicat sau mai coborât decât celelalte. Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata nucleului de consoană (lung sau scurt). În mod obișnuit, accentul se notează în
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
apar în exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]